1,945 matches
-
în plic, am lipit un timbru și am rămas la birou încă multă vreme, uitându-mă la ea. Scrisoarea era mai scurtă decât de obicei, dar aveam senzația că Naoko mă va înțelege mai bine așa. Mi-am turnat puțin whisky în pahar, l-am băut dintr-o înghițitură și m-am dus la culcare. A doua zi am găsit de lucru lângă stația Kichijoji: serveam la mese într-un restaurant mic, italian, sâmbăta și duminica. Nu mă plăteau grozav, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dorm la poliție, iar în alta am dormit în cimitir. Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să zac oricât îmi făcea mie plăcere. Când oboseam, mă băgam în sacul de dormit, luam câteva înghițituri de whisky ieftin și dormeam buștean. Erau localități în care lumea, drăguță, îmi aducea chiar de mâncare sau spirale împotriva țânțarilor, iar în alte părți erau și unii mai puțin drăguți care chemau poliția și mă izgoneau de prin parcuri. Oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era ușor să umblu pe malul mării și puteam găsi întotdeauna un loc confortabil pentru odihnă. Nisipul era plăcut ca așternut. Apoi adunam lemne care pluteau pe apă și făceam focul la care prăjeam peștele cumpărat de la pescărie. Beam niște whisky și în timp ce ascultam vuietul valurilor, mă gândeam la Naoko. Mi se părea cumplit de ciudat că ea a murit și că nu mai face parte din lumea aceasta. Nu puteam pur și simplu să accept această realitate. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceea ce învățăm nu ne va fi de nici un folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neașteptat. Cu vuietul valurilor și cu șuieratul vântului în urechi, apăsat de asemenea gânduri, zilele treceau pe nesimțite. Supraviețuind doar cu whisky, apă și pâine, cu părul plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe malul mării tot spre vest, spre vest. Într-o seară cu vânt puternic, pe când stăteam încotoșmănat în sacul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
King, The Beach Boys, Stevie Wonder, apoi cu melodia Să pășim privind în sus, cu melodii ca Blue Velvet, Green Fields. Din când în când închidea ochii și dădea din cap sau fredona. După ce s-a terminat vinul, am băut whisky. Am vărsat vinul care a rămas în pahar pe felinarul de piatră și am turnat whisky. — La câte melodii am ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca Blue Velvet, Green Fields. Din când în când închidea ochii și dădea din cap sau fredona. După ce s-a terminat vinul, am băut whisky. Am vărsat vinul care a rămas în pahar pe felinarul de piatră și am turnat whisky. — La câte melodii am ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor Rigby, după care Reiko a mai interpretat o dată Pădurea norvegiană. Reiko și-a odihnit mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajuns? a întrebat Reiko. — Patruzeci și opt, am răspuns eu. Cea de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor Rigby, după care Reiko a mai interpretat o dată Pădurea norvegiană. Reiko și-a odihnit mâinile și a mai băut niște whisky. — Nu crezi că am cântat destul? — Ba da. Ai fost uimitoare! Reiko m-a privit drept în ochi și mi-a spus: — Watanabe, te rog să uiți funeraliile la care ai participat acolo. Ține-le minte doar pe cele minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi să mănînci și tu ceva ?” — Porci ! Porci ! Porci ! X așteaptă pe scaunul său, în fața ușii la care nu bate nimeni. „încearcă să bei și să mănînci ceva.” să bea, da, iată o idee bună. Desface o sticlă de whisky rămasă uitată de anul trecut, de cînd i-a adus-o cineva la sărbătorirea primei sale promovări. X își umple un pahar, bea. se simte mai bine. Desface o conservă de pește și mănîncă. I se face rău. Vomită. — Porci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a venit vorba, a sunat. Vocea lui Stevie se îmblânzi ca de fiecare dată când vorbea despre Ralph. Spunea că are un pont pentru cursa de la 2:30 din Chepstow. Oh, și ai putea să-i duci o sticlă de whisky de malț? Macallan n-ar fi rău, și să nu-i spui mamei tale despre asta. Fran râse. Pactul secret care exista între ea și tatăl ei își avea începutul în copilărie. Încă de la șase ani, Ralph obișnuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adesea spunând că ziarele gratuite sunt reclame expandate, că nu au nici o legătură cu jurnalismul. Ralph o bătu liniștitor pe mână. Probabil că ai dreptate. Să sperăm. Fran era deja pe picior de plecare când își aminti de sticla de whisky ascunsă în poșetă. Ar trebui să i-o dea înainte să se întoarcă maică-sa. Era Macallan, marca preferată a tatălui ei. I-o întinse făcându-i complice cu ochiul. Ia doar o gură acum pentru că altfel mama o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din public prin ciur și dârmon în timp ce-și scoteau chiloții. Bineînțeles, Stevie se smulse din visare și reveni în prezent, recuperam muncind seara. — Mai lipsește să-mi spui clișeul ăla cum că redactorul-șef ținea o sticlă de whisky în dulap. — Tatăl tău chiar ținea. — Și eu țin o sticlă cu apă minerală. — Toată lumea e la fel acum. Toți vor să se ducă acasă în loc să meargă la un bar. — Sărmana Stevie. O să vin eu cu tine în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a poveștilor în exclusivitate, că viziunea pe care o promovează Citizen este una pozitivă și de cooperare. Dacă ar fi putut să ajungă la ele, Fran ar fi turnat băuturile nu pe Seamus, pe care nu merita să strici niște whisky de calitate, ci pe fața îngâmfată a lui Jack Allen. — Băuturile voastre, băieți, spuse Jack, punându-le pe masă. Mă tem că n-o să fac eu cinste azi. Mă păstrez pentru seara decernării premiului. Fie ca ziarul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi Church’s, întocmai ca tatăl ei, sau că fuma trabucuri extravagante Romeo y Julieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi Church’s, întocmai ca tatăl ei, sau că fuma trabucuri extravagante Romeo y Julieta, când și le permitea. Dar whisky-ul părea ceva personal. Îi era groază să se gândească la ce-ar fi zis Stevie despre asemenea copilării. Îi aduse un pahar cu vin chiar în momentul în care chelnerul sosi cu meniurile. Erau atât de uriașe, încât nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
treabă și descoperea că o făcuse deja, deși nu-și amintea câtuși de puțin s-o fi făcut. Era ca și cum conexiunile din creierul lui o luau razna. Apoi mai era povestea cu Fran și calul. Venise cu o sticlă de whisky să sărbătorească victoria, iar el nici nu-și amintea să-i fi dat vreodată vreun pont. Ceva nu era în regulă, își dădea seama de asta. Dacă Phyllis ar fi fost altfel de om, ar fi putut să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sarcina. Aha, repetă în mod exasperant Jack. Localul în care o duse și în care se putea bea la ore târzii nu era nici pe departe cuibul de desfrâu la care se aștepta ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la bătrânețe și se văzu așezat lângă un șemineu, citind ziarul, inventând mici ritualuri cu care să-și umple zilele: să facă un rebus, să lucreze în grădină, să-și facă de lucru în bucătărie, să bea un pahar de whisky de calitate, să nu trebuiască să dea socoteală nimănui. Dar nimic din toate astea nu le era permis pensionarilor de aici; oricât de luxos ar fi fost stilul lor de viață, singurul lucru pe care nu-l aveau era libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
g zahăr, se lasă să se facă un sirop bine legat, apoi adăugăm ceapa și lăsăm să fiarbă până scade apa, așa rezultând marmelada de ceapă. Somonul se ține timp de trei ore într-un baiț făcut din 200 g whisky, 10 g piper, 20 g sare, 10 g boabe de muștar și 50 ml ulei de măsline, se pune pe un platou de cedru și se bagă la cuptor timp de 20 de minute. Se pune platoul pe o tavă
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
și el în... spectacol, potolindu-ne setea - cam accentuată - cu admirabilul vin de Panciu, din via proprietate personală. Și mai bine i-am cunoscut pe Monique și pe Raymond la ei acasă, în Brive la Gaillarde. - Basile, tu ce bei? Whisky, Porto, Pastis, Coniac? - Whisky, Raymond. - Un deget ? - Da, un deget! - Așa? Și Raymond ține degetul în poziție orizontală. - Nu: așa! Și eu țin degetul în poziție verticală. La sfârșitul aperitivului - așa se cheamă la ei mica oficiere cu câte o
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
potolindu-ne setea - cam accentuată - cu admirabilul vin de Panciu, din via proprietate personală. Și mai bine i-am cunoscut pe Monique și pe Raymond la ei acasă, în Brive la Gaillarde. - Basile, tu ce bei? Whisky, Porto, Pastis, Coniac? - Whisky, Raymond. - Un deget ? - Da, un deget! - Așa? Și Raymond ține degetul în poziție orizontală. - Nu: așa! Și eu țin degetul în poziție verticală. La sfârșitul aperitivului - așa se cheamă la ei mica oficiere cu câte o tărie și cu crocante
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
întrebări: - Basile, encore? - Encore ce? Și Raymond îmi înșiră încă o dată numele tăriilor. Iar eu nu ezit: - Oui! De data asta, prietenul meu nu mă mai întreabă ce prefer, fiind- că mi-a citit năravul. Deci, îmi mai pune un whisky. Une petit peu. Monique, care este de obicei atentă la toate, îl atenționează pe bărbat: - Să nu exagerăm, Raymond... - Nu, Monique, doar știi că eu sunt un om ponderat... E momentul să spun că Monique este o ființă deosebită. E
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
șantung verde. — Bună, Jamie. Iar meditezi? zise domnul Maxted, tatăl celui mai bun prieten al lui, ieșind pe verandă. Era o figură solitară dar plăcută, purtînd un costum din piele de șagrin, care Înfunta realitatea printr-un pahar mare de whisky cu sifon; privi dincolo de țigara de foi, spre femeile care curățau buruienile. Dacă toți oamenii din China s-ar așeza Într-un șir, acesta s-ar Întinde de la polul Nord la polul Sud. Te-ai gîndit la asta, Jamie? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre trândăvie, rostogolindu-se din strană și provocând o agitație jenantă. Hai să intrăm aici și să ne-așezăm. Îl împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când am ajuns aici, răspunse femeia, ridicându-se ritmic. Cine zice c-o bunică nu mai poate dansa? Ținând brațele ridicate în sus, femeia tropăia pe fâșia de linoleum. — Doamne! exclamă doamna Reilly, râzând în hohote și aplecând sticla de whisky spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă doamna Reilly, șocată, dar Ignatius observă că era și puțin amuzată. — Terminați o dată, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei din fotografia de pe cămin: „O să le placă grozav. Nime’ nu face-o salată de cartofi așa de bună ca Santa.“ Salonul era aproape gata pentru sindrofie. Deasupra vechiului radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]