16,454 matches
-
cu mirare Gabriel Dimisianu, Constantin Negruzzi a fost marele inovator al timpului său, omul care a rupt toate zăgazurile creației, dar într-un mod perfect natural, fără nici un fel de atitudine de frondă, ca și cum ar fi purtat în permanență un zâmbet bonom pe buze. În toată viața sa, Negruzzi a fost mai degrabă un om ponderat, prudent, posesorul unui bun-simț nativ, căruia intuiția pare să îi fi dictat soluții care au revoluționat literatura română. Scrie Gabriel Dimisianu despre poziția adoptată de
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
morții să prindă un contract undeva prin Spania sau Italia. }ări în care nici nu-i trece prin cap c-ar putea fi văzut ca un țigan, arab sau, de ce nu, chiar chinez. Un chinez cu ochi albaștri, solid, cu zâmbet tâmp și plesnind de resentimente.
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
știam, iarăși, că la scurtă vreme după ce publicase faimoasa interpretare la basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noica se întâlnește cu un tip care se declară admiratorul lui. Ce anume ați citit din mine?", îl întreabă Noica cu zâmbetul lui mieros. "Interpretarea la Punguța cu doi bani ". Dar una e să știi ceva despre celebritatea altora, și alta e să o simți pe pielea ta. Într-adevăr, a doua zi după ce luasem premiul cu pricina și știrea fusese dată
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
de care te convinge o antologie în secțiune prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un copil neastîmpărat căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se lasă Cupidon ca o albină/ Pe-a zîmbetului vostru dulce floare?// Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Sau poate cugetări înălțătoare/ Vă poartă-n atmosfera lor senină?/ Doriți? Visați? Ce patimă suspină/ Sub crinul feței voastre zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele ultimele ale lui Voiculescu, și Curțile vechi pe care șade steagul lui Mateiu. Pytagora al lui Barbu, dezvăluind în sonet un
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
vreunul dintre scriitorii care contează în literatura română de pînă în anii nouăzeci. În fotografiile lui apărea parcă și umbra cuvintelor pe care le rosteau personajele. Fără să umble cu șmecheriile retușurilor, găsea o privire pătrunzătoare, pîndea o umbră, un zîmbet sau chiar un anumit rictus pe fața celui pe care îl vîna cu aparatul. Nu se lăsa pînă nu prindea expresia aceea, dar fără să-și pună aparatul la foc automat, trăgînd poză după poză, pînă nimerea ceva. Ca vînător
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
petrec noaptea, fie și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini/ Răgușiți, dar nu-s de vină,/ N-au
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
prea încîntate, codul de pînă acum fiind ferm: femeia nu se ridică de pe scaun decît dacă i se face rău. l Cît despre noi, acum, că am intrat în Europa, ar trebui să învățăm măcar regulile elementare: să salutăm cu zîmbet sau să salutăm pur și simplu, să nu aruncăm pachetul de țigări sau să golim scrumiera pe fereastra mașinii, să nu scuipăm pe stradă și câte și mai cîte.
Codul bunelor maniere by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9960_a_11285]
-
îl cunoaște cât de cât pe Nicolae Prelipceanu nu se poate să nu îi fi remarcat vitalitatea, jovialitatea naturală, entuziasmul, cheful de comunicare, disponibilitatea permanentă de a dialoga cu însuflețire preț de minute bune, pe indiferent ce temă. Mereu cu zâmbetul pe buze, bucuros de orice întâlnire cu un cunoscut care îi iese în cale, la fel de în largul lui la berărie sau la un simpozion sofisticat, jurnalist infatigabil, la curent cu tot ce e nou în spațiul media, Nae Prelipceanu are
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o speranță se naște când protectorul cel generos îi promite o grabnică găsire de slujbă. Primit cu țigări Kent și cafele, de către o secretară numai miere și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur, dar se pierde în ultimul moment - potentatul povestindu-i, în schimb, cu lux de amănunte, feericele lui călătorii în Vest, ținându-i, cu nepăsare, speranța trează
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
se simte împlinită. El îi oferă propriile incertitudini și contorsiuni interioare, nevrozele de care e copleșit, tulburările tipic adolescentine și complexitățile sufletești ale unui ins cu bogată viață lăuntrică, laolaltă cu invitația - adesea, explicită - ca ea să rezolve, cu un zâmbet, totul, topindu-și fericită conturul în întâlnirea cu un suflet-pereche. Apropierea mai mult îi încurcă pe cei doi, mai ales pe Leonid Dimov, cu lipsa lui de experiență în relațiile erotice și, pe de altă parte, cu distribuirea Luciei într-
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
timp și din surse de autoritate: microbiologie, genetică, anatomie, fiziologie. Între timp, chirurgia pătrundea și în România în buletinele de știri ale recentei televiziuni, în jurnale și reviste. Erau anii primelor transplanturi de inimă, Christian Barnard tânăr, chirurgul playboy, cu zâmbetul lui de vedetă hollywoodiană, uneori la braț cu Gina Lollobrigida, spărgea gheața și arăta, mie cel puțin, că la nou se poate ajunge în mod nemijlocit, că el poate fi apucat și modelat cu mâinile. De aici până la pătrunderea insidioasă
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și nu mai avem timp de cuget Mințim... că ne pasă de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
și complexitatea lucrurilor în care trăim. Decor de fum Unde crezi că îți va fi gândul Când totul nu se va mai auzi? Neliniștea sufletului inapt Va fi călăuzind o negură lungă? E o lacrimă ce mulți o-mpart Iar zâmbetul păstrat nu-l lasă. O făclie agitată și un simplu mers ușor Se vor aduna într-o seară caldă cu toții. Vei fi cuprins de fericirea mult-așteptată Odinioară uitată într-un mănunchi de griji. Nu știu clar drumul întoarcerii spre sinceritate
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
că ale mele palme Nu te simt și pare totul în zadar... Deși am crezut necontenit Că ea-i cea care iubește sincer, Am plecat capul dezamăgit, Și mă reîntorc acasă stingher... Frumos și efemer Iată și un stop de zâmbet În sufletu-mi resurscitat... Nu se mai aude urlet, Și cred că totul s-a cam vindecat. O adiere caldă, poate o mireasmă dulce, Mă învăluie oarecum neașteptat... Mă întreb: "când se va mai duce Această stare resimțită sublim...atât
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
completă, ca un mulaj de porțelan, a lui Corneliu Vadim Tudor. Asemănarea lui Miron Cozma cu un Eminescu pictat de un pictor amator. Tonul afectat cu care Răzvan Theodorescu pronunță cuvântul Ťculturăť. Figura de fante acrit a lui László Tökés. Zâmbetul lat, de om atotștiutor și vorbirea gângăvită, cu multe Ťăăăť-uri a lui Cornel Nistorescu. Tinerețea bătrânicioasă a lui Victor Ponta. Întoarcerea recentă a lui Petre Roman, îmbrăcat în haine de un bun-gust desăvârșit, la Ion Iliescu. Modul aferat în care
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
pentru a folosi o expresie la modă - la care era să fie supus actualul ministru al transporturilor, fenomenul este unul cât se poate de real, pe cale de generalizare, iar roadele lui se văd și în alte domenii decât politica. Cu zâmbetul pe buze, diaristul anunță că se gândește să scrie un articol despre bărbații de prestigiu din cultură care își răsplătesc amantele deschizându-le generos porțile spre cariere de scriitoare, artiste, ziariste, vedete TV, chiar dacă acestea nu au nici o vocație pentru
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
elitelor" a continuat. Am uitat de veritabilul război dus prin presa vremii împotriva personalităților culturale care se opuseseră comunismului, de la Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Andrei Pleșu, la Gabriel Liiceanu și Vladimir Tismăneanu. Ideologii comuniști, între care a strălucit o vreme zâmbetul macabru al lui Eugen Florescu - actualmente pensionar ce rumegă liniștit bani capitaliști în America - au ieșit cu ciomegele la atac, aruncând găleți de zoaie în capetele tuturor celor care amenințau să facă din România o țară europeană. Vreme de șaptesprezece
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
publicistic cert, tonul său oscilând, după caz, între o ironie la limita cinismului și ținuta academică, cu reale, dar deloc deranjante accente pedagogice. Nimic, în scrisul lui Victor Iulian Tucă, nu este plicticos sau inutil. Pe deplin relaxat, mereu cu zâmbetul pe buze, superior fără ostentanție, jurnalistul sparge șabloane de gândire și locuri comune de intepretare. Pusă față în față cu problematica de substanță a construcției europene clasa politică românească nu se ridică mai sus de nivelul chiuitorilor la nuntă. Goliciunea
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
scriu și al Elodiei Ghinesco) o reprezintă însă nu aceste scenarii politice și prognoze fanteziste, ci paginile (foarte puține) despre sine. Uneori, Ioan Buduca iese din vâltoarea cotidianului, uită de conspirațiile planetare și reflectează la propriu-i destin. Ironia și zâmbetul dispar, textul se transformă într-un tulburător document de conștiință. Pentru prima dată autorul își pune în mod deschis problema propriei ratări: "De câteva zile mă tot întreb de ce nu trec "la chestiune", în fond am început acest experiment, această
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
45 un al treilea volum despre joc, prezentat de Mihai Șora. Cei doi vîrstnici domni au oferit un spectacol verbal de o vivacitate și de o tinerețe spirituală extraordinare. Cînd îl auzi pe Solomon Marcus oralizînd despre joc, cu un zîmbet de adolescent care știe cum se poartă un costum fără să îl stingherească și pe Mihai Șora vorbind despre ludicul și totodată gravul său prieten, cu o tinerească și veselă complicitate, nu poți să nu regreți că scînteietoarea lor improvizație
Peripeții tinerești la Târgul de Carte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9042_a_10367]
-
astăzi. Ne va salva cineva din dezastrul spre care ne îndreptăm plini de trufie? Deocamdată, nu-mi vin în minte decât tinerele femei pe care le-am văzut plecând de la Târgul de carte cocoșate de greutatea cărților, dar cu un zâmbet extatic pe buze.
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
scoată în evidență situația privilegiată, dar nu în universul dat, ci într-un univers al viziunilor extravagante, exaltate, care n-ar putea decît să-i ratifice grandoarea ingenuă: "a venit iisus mi-a citit versurile și a plecat cu un zîmbet pe față/ a venit lumina și a venit întunericul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit netimpul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]