5,438 matches
-
zburda ca mieii primăvara În Sion se-ascunde taina ce o poartă astăzi țara; O cetate de dușmani înconjorată și o țară în pustie, Dar de Domnul binecuvântată cum alta nu știu să fie; Munți stâncoși, munți de-aramă... Nu zac ei neputincioși Un pustiu și o minune astăzi, pentru toți cei credincioși. Ce alege Domnul, ce înalță El, pe veci rămâne înălțat ; Le-a dat țara și-a ales Ierusalimul pentru Marele-mpărat Muntele Sion și munții unde Domnul s-
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
la goană! Se-avântă cu vârful spre cer, mai răzleț, câte un biet chiparos, Ca semn distinctiv că țara e sfântă, atâta cât e; că-i lumea pe dos! Măgarii-s sălbatici, mănâncă nisip și pietriș; e iarba comoară Cămilele zac pe sub palmieri, căldura și dromaderul doboară. E apa prea rară, în picături se împarte; veniți să facem fântâni Îs rocile acestea minune sfințită, depozit de apă sau, poate, plămâni Ți-e dor de verdeață; ai vrea să-ntâlnești smochini, măslini
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
să-ți ridice ocara, popor pedepsit. Istoria doare, prezentul vorbește în grai apăsat, lămurit, Ierusalimul încă dormitează, dar în pustie smochinu-a-nfrunzit, Noi te-am văzut. Urările noastre de bine, cetate a Marelui Împărat Pace-ntre zidurile tale, Shalom, cetate ce zaci încă-n păcat ! Te urgisește încă mânia ce cuprinde în horă rabini și preoți, Relicvele tale ce lumea o pune-n uimire ne atrag astăzi pe toți; Rămas fără de Templu... Ne-ai primit doar la Zidu-ți cu Plâns, Iar prin
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Biblioteca - acest bastion al culturii - se năruie încetul cu încetul, dacă nu cumva este smulsă din rădăcini cu buldozerul. Locul ei îl iau restaurantele, farmaciile, casele de licitație, cazinourile. Fenomen generalizat. Fondurile de carte care, atât cât au mai rămas, zac prin locații improprii, ori lipsesc cu desăvârșire, fiind distruse, odată cu noile schimbări de mentalitate survenite în ultimele două decenii. Cartea - un obiect desuet - care e tratat cu indiferență, dacă nu cumva cu dispreț și derâdere, ca fiind ceva total nefolositor
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
trupul unui martir. Or, noi moaște nu avem. - Dar avem martiri vii printre noi, a spus părintele Andronic. Au consacrat pâinea și un pic de vin turnat într-un pahar ciobit subtilizat din spitalul închisorii, pe pieptul episcopului Mârza, care zăcea în pat, greu bolnav din cauza celor îndurate. Puțini au fost de acord cu această liturghie, motivând că ea nu era după Carte. Dar Cartea nu fusese scrisă în închisoarea de la Gherla!” (Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Ed. Stephanus, București
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
a poeziei mele haină Plină de mânie Dar fericită mi-am dat seama-ndată Că totul n-ar fi fost decât curată... Gogomănie! M-a prins o neagră pasă, negre gânduri, După-adevăr am plâns în multe rânduri, Cine nu cunoaște? Zăceau în ghemotoace de hârtie Cu sârg mă apucam apoi a scrie, Din an în Paște. Dar când scriam dădeam cu barda-n lume Și tragedii, le deghizam în glume, Că, ce-or să-și facă? Știam că o să iasă iar
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
că săgețile căutând un șemineu și o cană de ceai. Cand intru în cameră, ceasul scoate limba de sapte coti și îmi cere o pastilă de gât. Zâmbesc că Moromete cu salcâmul , ce ar fi să nu-i dau să zacă vreo trei luni... Frunze L-am văzut pe Nichita într-un bar ”Barul elegiilor de noapte” am vrut să dau ceva de băut să îmi fac intrarea „azi nu”, a spus arătînd la sticla colilie de pe masa i-am vazut
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
Se împuținase la trup de jale. Și mi-a dat să vă aduc asta. Culiță cică i-ar fi zis să vă aduc. Că se legase de voi pe aici ... Moldoveanul își desfăcuse mâna strânsă. În podul palmei lui văzuserăm zăcând atunci un briceag mic cu plăselele în formă de pește. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Imitatorul de păsări / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 644, Anul II, 05 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dan Florița Seracin
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
tocmai terminase de citit ultimul articol. - Dar..., oameni buni! Ce se întâmplă? Acestei femei îi este rău. Dați-i un pahar cu apă, ceva! De ce nu mi-ați spus mai repede? Este bolnavă? Ce are? De când se simte rău? Floarea zăcea prăbușită pe scaun. Doar lacrimile-i alunecau fără oprire pe obraji, ca două izvoare. Incepuse să-și revină, dar gândurile ce-o năpădeau ocupându-i mintea cu repeziciune, o readuceau la cruda realitate și nu făceau decât să o facă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
ei de ce puteam, vizitiul care ne mai altoia cu biciul, dar și trecerea de care ne bucuram în ochii ei, că îl certa pe vizitiu să ne lase în pace. La plecarea ei din sat, rămăseseră sumedenie de cărți care zăceau pe podelele prăfuite, altminteri tot ce se putuse lua, fusese cărat fie în văzul oamenilor, fie pe ascuns. Cărțile, se vede treaba că atunci nu interesau pe nimeni. Mai târziu ca student, aveam s-o întâlnesc în București muritoare de
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
dacă pot să spun astfel ca zilier și lucram împreună cu alți copii de vârsta mea, supravegheați de un adult, curățam linia ferată de buruieni iar acolo unde ni se atrăgea atenția, mai adăugam pietre colțuroase pentru consolidarea terasamentului că acestea zăceau din destul de-a lungul căii ferate. Totul pentru câțiva lei pe zi. Nu era o muncă grea, orice copil putea să facă asta, grija de a ne păzi la trecerea trenurilor căzând în sarcina supraveghetorului. O sticlă cu cicoare
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
TONUL FACE MUZICA"... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ziua în amurg se furișa Pianul vibra și-mi desfăta Auzul,cu inegalabile atingeri Ale sonatei de Chopin. Sufletu-mi printre note zăcea, De amintiri ce-l tulburau fugea Vrând să-șî audă pentru prima dată, Liniștea. Ecouri vagi îmi pătrundeau Din trecut ,cu sfială, Încurajată de muzica divină Mă unesc fără să vreau,cu ea. Pe sunet de clape calc imagini trecute Și
TONUL FACE MUZICA ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348611_a_349940]
-
Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înfruntare?! În colbul amintirii înfășurată bine, de dincolo de vremi o umbră nepierită se zbate-n vreri prea multe,căzute în ispită trezind un gând al nopții zăcut printre ruine Priviri se ascut de zor țintind scăpărătoare izbind o platoșă de moft,în aparență, expunere de formă vădind indiferență, ca artă a iubirii atât de înșelătoare Cununi de jar sunt puse pe o inimă-mpietrită, în văi demult
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
trupul unui martir. Or, noi moaște nu avem. - Dar avem martiri vii printre noi, a spus părintele Andronic. Au consacrat pâinea și un pic de vin turnat într-un pahar ciobit subtilizat din spitalul închisorii, pe pieptul episcopului Mârza, care zăcea în pat, greu bolnav din cauza celor îndurate. Puțini au fost de acord cu această liturghie, motivând că ea nu era după Carte. Dar Cartea nu fusese scrisă în închisoarea de la Gherla!” (Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Ed. Stephanus, București
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
ac de păr am străbătut, să mă înscriu în formula... mă rog, într-o formulă. Soția mea a învățat să-și schimbe rapid ochelarii pentru a citi alternativ tăblițele cu indicatoare și harta de pe genunchi. GPS-ul celălalt, de metal, zăcea stricat în portbagaj. O primă oprire am făcut-o la Buzău. Conform unei înțelegeri prealabile, am petrecut o după-amiază frumoasă cu domnul Mihai Sălcuțan (pentru necunoscători, vicepreședintele Uniunii Epigramiștilor din România și organizatorul celui mai fastuos festival de epigramă din
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
am refuzat să-l vizităm a fost închisoarea din Sighet, deși ne fusese recomandată. Poate cu altă ocazie, mai sobră. Am lăsat la urmă o epigramă epitaf. Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea. Trei zile de mai trăia Zăceam eu și citea ea. O recunoașteți ? Se găsește pe o cruce din Cimitirul Vesel. În Săpânța, evident. Este singurul loc din lume unde epigramele epitaf se găsesc la locul lor, adică pe cruci. Și unul din puținele locuri unde un
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
simbolistica ocultă a timpului deja trecut, evocă, până la urmă, o cădere din sensuri a Eu-lui propriu, Eu aflat în permanență sub auspiciile deloc generoase ale unei forme vizibile de regres continuu și semnificativ. La prima vedere, lucrurile ar trebui să zacă fără urmă de tăgadă în albia instabilă a superficiului zilnic dominant și să nu necesite nici măcar un efort minim de concentrare asupra lor. Privită însă în miezul ei adânc, problema de față comportă un grad sporit de atenție, tocmai pentru că
SINDROMUL DOLFI. UNII AU STAT CU HITLER LA MASĂ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349441_a_350770]
-
cât promite împlinirea visului dintotdeauna al omului căzut și anume trăirea plăcerii în absența durerii. Identificându-ne empatic cu personajele de pe ecran ne îndulcim de desfrânare, gustăm plăcerea de a fi bogat, de a stăpâni, dând frâu liber patimilor care zac în noi. Evadarea din real într-o lume a fantasmelor creată cu ajutorul imaginației și conformă cu dorințele și patimile sale, adică reveria ori visarea fără a dormi, este o tendință a omului căzut asupra căreia părinții filocalici ne atrag atenția
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
astăzi, special pentru domnia voastră, și pregătite de maestrul nostru gastronom cu un delicios sos bordelez după o rețetă a maeștrilor francezi. Ministrul nu prea mai era atent la spusele omului fiind ocupat cu un nou lavaj bucal. De sub masa unde zăcea sommelier-ul se zbătu de câteva ori. Se dovedea a fi mult prea sensibil pentru o asemenea meserie. Sărmanul... - Doriți și un desert, ceva... - Bă, să știi dă la mine, aia cu desertele e pentru muieri! Mie, după o masă ca
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
nefericite. În curând toți vom mânca numai salam din plastic. La umbră sub Statuia Libertății - niciun fir de iarbă. Oare lumea din beton și sticlă e liberă? Sub iasomie - toropit de aromă un ultim nuntaș. Probabil e un burlac, altfel zăcea sub urzici. Polei pe stradă - după dric se țin de braț moștenitorii. E ultima oară când sunt atât de-apropiați. Referință Bibliografică: Kyoka 2 / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014. Drepturi de
KYOKA 2 de DAN NOREA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349894_a_351223]
-
Petcu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintea propriei căutări am senzația că văd adevărul pretutindeni, am nevoie să cred asta, în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnă pictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsări ce-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea. Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodată
IUBIREA CARE TACE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349932_a_351261]
-
trupul unui martir. Or, noi moaște nu avem. - Dar avem martiri vii printre noi, a spus părintele Andronic. Au consacrat pâinea și un pic de vin turnat într-un pahar ciobit subtilizat din spitalul închisorii, pe pieptul episcopului Mârza, care zăcea în pat, greu bolnav din cauza celor îndurate. Puțini au fost de acord cu această liturghie, motivând că ea nu era după Carte. Dar Cartea nu fusese scrisă în închisoarea de la Gherla!” (Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Ed. Stephanus, București
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
1418, pe la vreo 60 de ani și a fost îngropat la Mănăstirea Cozia. A încetat din viață după o glorioasă domnie de 32 de ani, fiind înmormîntat în ziua de 4 februarie 1418, nu la Biserica Domnească din Curtea de Argeș, unde zăceau înaintașii săi, «ci la cea mai frumoasă biserică de atunci, ctitoria sa, mănăstirea lui de la Cozia». Locul de odihnă veșnică a Domnitorului Mircea cel Bătrân, are astăzi înfățișarea unui sarcofag egiptean, unic între toate mormintele boierești și domnești din țara
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
1418, pe la vreo 60 de ani și a fost îngropat la mănăstirea Cozia.A încetat din viață după o glorioasă domnie de 32 de ani, fiind înmormîntat în ziua de 4 februarie 1418, nu la Biserica Domnească din Curtea de Argeș, unde zăceau înaintașii săi, «ci la cea mai frumoasă biserică de atunci, ctitoria sa, mănăstirea lui de la Cozia». Locul de odihnă veșnică a Domnitorului Mircea cel Bătrân, are astăzi înfățișarea unui sarcofag egiptean, unic între toate mormintele boierești și domnești din țara
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
Care nu găsise loc în altă parte. În icoanele ortodoxe, întunericul nu există decât arareori, iar aceasta doar pentru a marca ostentativ lipsa luminii, dar în cea a Nașterii pata de întuneric ce hipnotizează privirea este simbolul întunericului în care zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a răsărit! Căci întunericul a-coperă pământul, și bezna
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]