1,689 matches
-
fi împreună, va înțelege toate aceste gesturi încifrate ale lui, acum ar trebui să plece acasă, să se întindă pe pat și să se sinucidă ca și cum ar bea o cafea bună... Se trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în peșteră, s-a așezat lângă trupul Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cunoști și singur. Să-l alinți cu nume de femeie! Și să nu-l dai spre mâncare! Să nu-l dai nimănui, cu nici un chip, să nu-l dai, oricât s-ar ruga de tine. Auzi? Că în harbuzoaica asta, zace toată sămânța neamului harbuzesc!... Poate că am nimerit-o cu Nicanor, ăsta, încerca să se convingă, aparte, Petrea Păun. Poate că s-o mai schimba și el și se face gospodar. Poate că n-am aruncat sămânța în pământ pietros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
depresia undei RST. Foarte complicat de urmărit homeostazia la aceste cazuri, cu totul nemaiîntâlnite... Ascult mesajul doctorului, destul de criptic, pentru mine, comprimându-mi un căscat, până foșnește halatul unei asistente în vârstă, binevoind să mă îndrume spre salonul în care zace Ștefan Sturz. Pacientul îmi întinde o mână, la care mă așteptam să fie robustă, ca odinioară, și pe fața slăbită, subliniată de o mustață subțire și bălaie, ochii îi strălucesc de febră. Don inginer, îmi zice spitalizatul, în vorbe repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era ocupată de mese. A comandantului plin, în dreptul geamurilor și cu privire spre întreaga încăpere. Încadrat de două plante agățătoare, pe perete. Cu o etajeră în stânga lui, cu rafturi: „nu se aprobă, retur, raport, aparatură, magazie PPD“. Bulanul lung, negru zace în cuiul din dreapta. Masa comandantului educativ, de-a stânga primului birou. Puține hârtii. Un tablouaș cu portret strâmb, zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Iisus bărbierit ca meremetisiții de azi? Aveau mironosițele fusta scurtă până li se vede rușinea? Dacă vine moartea, nu râde și moartea de ei? - Nu fiți orbi până nu-i prea târziu! Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă profetul, cu brațele în sus. Spălați-vă sufletele cum s-au curățat apostolii în apa Iordanului, aruncați necurățiile de la voi... - Vorbește bine, e călugăr? - Peste tot e Răul! Națiunile Unite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ochelari de cal, nu noi. Mma Makutsi turnă ceaiul și-i dădu lui Mma Ramotswe cana ei. — O să-i spuneți asta doamnei din America? întrebă ea. Cu siguranță o să vrea să știe: „Unde-i cadavrul? Arată-mi exact locul unde zace fiul meu.“ Știți cum gândesc oamenii ăștia. N-o să înțeleagă dacă-i spuneți că este acolo undeva, dar că nu-i puteți arăta locul exact. Mma Ramotswe duse cana la buze, urmărind-o pe secretară cum vorbește. Uite o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul procuror îi produce frisoane. Sentimentul vinovăției perpetue. Iude fără cauză. În fiecare târgoveț zace un Iago. Un Cain. Când o comunitate nu mai poate fi îndreptată, trebuie distrusă. O voi da pe mâna Castelanului, acesta nu va cruța pe nimeni. Voi pieri odată cu gloata. Cu Magistratul, cu Filozoful, cu iapa de Caravella; cu Autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pom, floare, grâu, fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i vechi, îngroapă necinstea și o ia de la capăt! Păstrează pentru tine atât cât să-ți umezești buzele, păcatul zace cu limba uscată doar în sângele ce a uitat curgerea spre izvor. Ești în lume cu umerii tăi, cu palmele tale, coastele, fruntea, irișii, limba, pentru Sine te-a lăsat Dumnezeu cu venele deschise, pentru lume. Învață să deosebești apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărți. Dar nu a îndrăznit să ardă niciuna. Ele erau moștenirea lui, singura dovadă că a fost în viață, singurii martori au fost cuvintele. Copilul, cu un rucsac mai mare decât el Sună la ușă. -Cine-i? întreb, nici un răspuns. Scara zace în liniște. Mai întreb o dată. Nimic. S-a dus, mă gândeam în sinea mea. De când avem poarta închisă, cu telefon instalat, nu prea ne mai deranjează cerșetorii. Mă duc la geam și văd un copilaș, șezând pe niște bagaje. E
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de supărare când pomenesc de dânsul? Vorba ta, aud? DĂNILĂ (lasă iar din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la lumea din fundul străzii care lucește de la luminile reflectate pe asfalt, de la mașinile în mișcare, de la picioarele grăbite sub umbrele. Suntem încă noi, niște nenorociți, niște amanți mizerabili în mijlocul străzii. Un balon roșu zace pe asfaltul negru, ca o inimă uitată. Italia îl privește. — De ce ți-ai tăiat părul? Nu răspunde, zâmbește în întuneric, dinții ei neregulați apar sub lama minusculă a buzelor. Așa ne întoarcem în mulțime, cu brațul meu îndoit și mânuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încercare de a accelera ordinea imuabilă pe care el a stabilit-o o dată pentru totdeauna duce la erezie. Dar acest exemplu conține totuși o lecție. Pentru spiritele noastre mai clarvăzătoare el scoate în evidență această licărire aleasă de veșnicie care zace în adâncul oricărei suferințe. Ea luminează, această licărire, drumurile amurgului care duc spre mântuire. Ea exprimă dorința divină care, fără greș, transformă răul în bine. Și astăzi, prin acest cortegiu de moarte, temeri și strigăte, ea ne îndreaptă spre tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o seară a lunii iunie, după ce ai privit steaua zilei coborându-se după muntele Pionul și după ce treptat razele lui încep a se stinge în umbrele nopții, în acel clar - obscur priincios ochiului, spune-mi înturnatu-ți-ai vederea (...) asupra orașului ce zace la picioarele tale, beat de vuiet, culcat pe costișa lui ca să-și odihnească mădularele cele de granit”<footnote Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Scrisoarea a XIX-a, Ediția a II-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, p. 463 footnote>. Iar, Mihail Sadoveanu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vede zidăria de cărămidă aparentă, mortarul, schela legată cu sârmă, mișcarea meșterilor care urcă și coboară cu materiale, vase cu apă etc. Sub turnul Babel este o scenă ce arată Îngerul în ceartă cu diavolul pentru trupul lui Moise, care zace mort într-un peisaj de munte. În stânga după o fereastră sunt, de asemenea, două scene: Împărăția morții până la venirea Mântuitorului, în care se vede iarăși imaginația sugestivă a meșterului. În centrul scenei este un sicriu, cu capete de morți pe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
meu stăpân! Bietul meu stăpân! A murit, mi-a murit! Totul moare, totul, totul, totul; totul îmi moare! Și mai rău decât să-mi moară totul e să mor eu pentru toate. Bietul meu stăpân, bietul meu stăpân. Lucrul ce zace aici, alb, rece, cu iz de putreziciune apropiată, de carne bună de mâncat, ăsta nu mai e stăpânul meu. Nu, nu mai este. Unde mi s-a dus stăpânul, unde e cel care mă mângâia, cel care-mi vorbea? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
foile, căutând un bilet care să rectifice data. Trebuie să fie o rectificare de dată - însă peste tot apare aceeași dată. 26 mai. 26 mai ? Mă așez, împietrită, cu ochii țintă la document. E posibil să fie adevărat ? Chestia asta zace pe biroul meu de cinci săptămâni ? Dar... nu se poate. Adică... e imposibil. Asta ar însemna... Asta ar însemna că termenul de scadență a expirat deja. Înghit în sec. Probabil că am citit eu aiurea sau așa ceva. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu încep să plâng în hohote și să nu mă mai opresc niciodată. Iau mecanic un prosop de bucătărie și încep să șterg cu el masa în cercuri fără sens. După care îmi zăresc biletul pentru Trish, care încă mai zace pe masă. Îl înșfac, îl fac cocoloș și-l arunc la coș. Mai târziu. Am s-o fac mai târziu. Simt că abia pot vorbi, darmite rosti un discurs convingător de demisie. — Aici erai ! Trish intră în bucătărie cocârjată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai atentă, uitându‑mă prin toate rubricuțele, și numele meu nu apare nicăieri. Mă las pe pernă amuzată. Ce tot spune Suze? De ce naiba e atât de ... Și atunci văd pagina dublă de la mijloc. O singură pagină dublă împăturită, care zace pe pat și care mi‑a căzut, probabil, când am luat ziarul. Întind mâna spre ea încet. O deschid. Și e ca și cum aș fi primit un pumn în stomac. E o poză cu mine. O poză pe care n‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ulise nu face decît să respecte un adevăr elementar. Între toate erorile rămîne totdeauna un drum spre Ithaca noastră interioară. Principalul e să observăm că tot ce ofereau lotofagii ca viitor era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme grea. și Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
când aveam prelucrarea, ne lua ca la Facultate, dar tare de tot. Cu broșuri, cu lozinci, cu istoria lui Ceaușescu, cum o-ncepuse de la treișpe-paișpe ani, de stătea bătrânii din ceceul ăla de dinainte de război și se minuna câtă revoluție zace în băiatul ăsta tânăr, toate ni le prelucra politrucul Ștanță, de-ți venea atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]