1,680 matches
-
cu vinul cel mai dulce Pe mine să mă stropiți. Clopotele să nu-mi tragă Dar din fluere să-mi cântați ; Tămâie să nu-mi aprindeți Cu tutun să m-afumați. Și pe cruce-așa să-mi scrie C-aici zace un student Săturat de băutură Și slăbuț la-nvățătură. Iar cântecul care urmează îl cântam prin anul 1953 la Academia militară cu o biată colegă a mea Virginia care a decedat de tânără. Din trista amintire, și acum îl mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-i dragostea. Și ce emoții am avut Când am primit primul sărut Ca dragostea de mamă, așa eu am crezut. Îmi amintesc cum mă rugai Ca să îți fiu soție, Și eu credeam ce îmi spuneai Dar n-am știut ce zace-n tine. Când m-am întors de la servici Și eram singurică-n casă Am amețit când am văzut Biletul tău, Ion, pe masă. Eu plec departe și te las, Am să mă mai gândesc la tine Dar n-am ce
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
încărcate cu tot felul de ornamente și citate unele din acestea din urmă de-a dreptul capabile să rezume întreg secretul unei vieți în patru versuri, ce pot convinge pe oricine că românul s-a născut poet: "În această groapă Zace un sicriu. În sicriu e-un popă Și-n popă... rachiu." În cimitirul suedez contemporan pare să se fi realizat acea pace și egalitate la care visa odinioară Emmanuel Kant atunci când, plimbându-se seara pe străzile orașului său natal, Königsberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mecanic, continuând să se zgâiască la fiarele de pe masă și de sub masă, care părură să-i dicteze după o jumătate de minut: Îl băgăm la tuburi. — E și el sudor, moșule, ce dracului! Toți suntem sudori, bă, da’ grilaju’ ăsta zace aicea de-o lună. — Eh, las-o... Ai primit comanda marțea trecută și mă iei c-o lună. Și ți-am spus doar că nu-s buni electrozii. Te-a păcălit ăla care ți i-a dat. Sunt umezi, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Altminteri, poporul e o femeie care n-așteaptă decât să fie siluită. Dar dacă nu știi dincotro s-o apuci, una-două bușește cu tine de pământ de-ți dă sângele pe nas și pe gură. Știu ei prea bine ce zace În popor, iar de-a lungul unei jumătăți de sută de ani și-au perfecționat continuu tehnica de lucru cu poporul: au ucis și vor continua să ucidă În virtutea unui mod de lucru Îndelungat rodat și bazându-se pe faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dânsul luându-se și ceilalți... „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce. Dar Moldova-i prea departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cine-o face, Că primaru’ nostru zace...” Cântau elevii seminariști, în seara aceea, cu tânguire în glas de cocoare...cântau răscolitor, cântau sfâșietor de jalnic...Cântul lor înălțându se unduios spre cer ca o rugăciune. Dar gândul tiranic nu-i lăsa... „rușii au rupt frontul la Iași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceea ce se poate dărui cel mai ușor: speranța.” „Dacă nu știi cuvintele prin care ne adresăm Zeului, născocește-le pe loc dinlăuntrul inimii tale. Dacă-i vor plăcea, va răspunde imediat și bolnavul va fi ușurat de durere.” „Dacă bolnavul zace pe pământ, caută un adăpost pentru el. Cere ajutor și altora și nu-l lăsa singur. El te va răsplăti fără să i-o ceri. Răsplata vine de la Zeu.” „Dacă bolnavul nu te-a răsplătit, înseamnă că Zeul te pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din Marele Lup: daos este numele frigian al fiarei. Stindardul dacilor conține un cap de lup. Nimeni nu vânează acest animal. Lupul e adoptat ca un etalon, adică e când bun, când rău și se crede că în fiece om „zace” adormit un lup, care poate deveni rău dacă nu e tratat cum trebuie. Există niște practici ritualice prin care individul se poate transforma în lup și trebuie să treacă prin probe obligatorii ce fac din licantropie substanța inițiatică originară. Metamorfoză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiind înmormîntați în paie. În anul 1847, Irlanda a fost răvășita de o nouă epidemie de febră tifoida, care a atins și orașele relativ bine aprovizionate cu hrana: Dublin, Belfast. În ținutul Cork, mulțimile muribunde asaltau clădirile administrative pentru a zace pe podea pînă în momentul morții. Ca urmare a înaltului grad de mortalitate, guvernul englez a aprobat o lege (Soup Kitchen Act) care prevedea distribuirea de hrană gratuită. Pînă în iulie 1847, aproximativ trei milioane de irlandezi primeau acest ajutor
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
se rotească hipnotici după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești, peste care par a vărsa luminoase somnuri vegetale, silind-o să abdice, să se retragă în natura primordială. Puterea luminii de lună, sub care zace conștiința oricărui cititor al lui, îi transformă poezia în visul nesfârșit al unui nou Endymion. Și prin ceața visului care acopere amănuntul individual, apar, cu o solemnă gravitate, numai contururile inițiale ale Creațiunii : patetismul omenesc și particular dispare în ideea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
operă sadoveniană, privită în detaliu și din perspective panoramice, neezitând să proclame geniul scriitorului. Profunzimea unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: „Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul granitic al clasicității scriitorului. Naturalismul descriptiv, individul trăitor 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 187 2 Pagini de critică literară, vol. III, p. 131 3 Pagini de critică literară, vol. II, p. 193 4 op. cit., p. 200
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pământ. Dansul culminează În clipa În care atinge cercul bărbaților care 273 H.Matei, op. cit., p. 70-71. 132 cântă, strigând tot mai puternic și mai răgușit și făcând mișcări tot mai violente, Încât Își pierde echilibrul, cade pe spate și zace la pământ cu picioarele În aer, urlând Într-una. Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sue. 'AVRGAIS a pus mormântul spre amintire soției sale' (Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, nr. 42, Capidava) b. ...braetius Fauor(inus), uet(eranus) leg(ionis) V Mac(edonicae), mil(itauit) ann(is) XXVI, uixit an(nis) LX '(aici zace...) braties Fauor(inus), veteran din legiunea a V-a Macedonica, a slujit sub arme 26 de ani, a trăit 60 de ani' (CIL III, 7524) c. Aur(elius) Sisinus paganus uixit annis super LXX 'Aurelius Sisinus, țăran, a trăit mai
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca în învățăturile Tradiției și ale rosicrucianismului. Primul nous era legea, a totului născătoare./ Cel de-al doilea era haosul, răspândit de la prima creație./ Cel de-al treilea nous, sufletul, a primit legea muncii, precum o căprioară./ Din această cauză, zacând/ Zdrobită de oboseală, în moartea care îi stăpânește grijile,/ Când regină privind spre cer,/ Când azvârlită în nenorocire, plângând,/ Acum plânge, acum se bucură,/ Acum plânge și e judecată,/ Acum e judecată și moare,/ Acum e neputincioasă de a ieși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aspirațiile trupului. În liber gând, biet Om, te crezi fără rival În lumea-n care viața-i oriunde, și-n unghere: Faci ce dorești cu tot ce-ți șade în putere, Dar universu-i lipsă din sfatu-ți seniorial. Te-nchin-acelui spirit ce zace-n animal, Nu-i floare ca naturii suflet să nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere; Da, totul simte, totul stăpân îți e, total! Nu-i murul orb, te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și-n unghere: Faci ce dorești cu tot ce-ți șade în putere, Dar universu-i lipsă din sfatu-ți seniorial. Te-nchin-acelui spirit ce zace-n animal, Nu-i floare ca naturii suflet să nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere; Da, totul simte, totul stăpân îți e, total! Nu-i murul orb, te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar ea, c-o vorbă s-a străpuns... N-o înjosi la cazne, punând-o neghiobește! Ades, în ins
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceea ce ai vrea să vezi cu toate că ești sigur că nu ești în stare de realizare. Închipuirea este iluzie dar nu este imaginație. Aceasta este o delimitare, o limitare realizată, între imaginație și iluzie. Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. Un miel s-apropie prin tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână1217. Și totuși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simte esențele. Accesarea mistică e o vocație și dorința de infinit e un blestem dulce precum dragostea, așa cum natura e un alfabet pentru limbajul halucinant al lui Coleridge, cel ce spunea că ceea ce noi numim natură este o poesie ce zace închisă într-o scriere tainică și miraculoasă 1343, iar poeții nu sunt altceva decât adevărați luminatori ai timpului. Deci, dacă tu, cititorule drag al acestor umile rânduri, vrei să vezi cu ochiul tău piatra, eu îți întind această lupă de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâlnirii. Vă doresc sănătate și sărbători vesele. Cordiale salutări, Prof. G. Adamachi C.P. 778, București 1 4 C.P.ilustrată color: PONTUS EUXINUS, 4.VII.’73 Statuia lui Ovidiu, de Ettore Ferrari (poluare spirituală) La statuia lui OVIDIU „Sub această piatră zace Ovidiu cântărețul iubirilor gingașe, Răpus de-al său talent. O, tu, ce treci pe-aicea Dac-ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul Să-i fie somnul lin!” 5 (București), 28.V.’74 Stimate Domnule Dimitriu, (I)eri am primit
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Marea marea PREISTORIE Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În apropierea uscatului, unde câmpul meu vizual e crenelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
locuri. Am cules și o serie de pietre frumoase, pe care le-am depus pe cealaltă pajiște a mea. Sunt netede, elipsoidale, plăcute la pipăit. Una dintre ele, de un roz pestriț peste care se încrucișează dungi albe elaborat trasate, zace în fața mea, chiar acum când scriu. Tatălui meu i-ar fi plăcut grozav locul ăsta! Încă mă mai gândesc la tata și încă îi simt lipsa. Sunt orele de după prânz și acum am de gând să descriu casa. La dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei dolofan, zace încă pe măsuța mea cu fața spre mare, din salon. În timpul dimineții am scris la acest jurnal. În curând, îmi voi lua prânzul: restul conservei de carne de vită, cu cepe fierte. (Cepele simplu fierte constituie un alt fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dezgust. S-a întors mult prea repede, cățărându-se instabil, în fugă, pe stânca abruptă și înmânându-mi binoclul cu un zâmbet, primul pe care l-am văzut pe fața aceasta rezervată, suspicioasă, semicopilărească. — Poftim. Știați că acolo, între stânci, zace o masă bună? Uitasem complet de masă. — A, da, mulțumesc. Poate că mai târziu ai să-mi ajuți s-o scot de acolo. Uite ce-i, nu pleca încă, mi-ar plăcea să stăm puțin de vorbă. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ora 9 pe terasă cu Elisabeta, Fritz și Werner. La scumpul tata, care e din nou foarte neliniștit, însă tusea e bună. Ora 11½ Künzel la mine. Ora 12 dejunat en famille. Fritz primește vești foarte rele despre Taxis, care zace lipsit de speranță. După-amiaza biliard cu Philipp. La papa, care e foarte neliniștit și are fierbințeli. Orele 4-6 promenadă de-a lungul Dunării, întors pe noua șosea spre Krauchenwies. Ora 6½ cinat. Papa se simte seara ceva mai bine, reușește
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
distinge de acuzativ prin absența prepozițiilor. Prezența prepozițiilor în, de, la, spre, cu, de la, pe lângă, în loc de etc. semnalează că substantivul pe care-l preced în realizarea unor funcții sintactice stă în cazul acuzativ: „Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan.” (L. Blaga, p. 45) Genitivul se distinge de dativ prin specificitatea prepozițiilor care le-au condiționat. Cer cazul genitiv prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) asupra, contra, deasupra, împotriva, în jurul, în fața, înapoia, înaintea etc.: „În jos plecat-am ochii-naintea feței tale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]