5,010 matches
-
să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe al apărătorilor moldoveni
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
brațe, iar el, culcând-o pe iarba încă umedă, o sărutase cu atâta foc, încât ea, speriată, se smuci, luând-o la fugă. Abia acum înțelese copila ce semnificație avea sărutarea, când bătrânul ce se afla lângă ea, sforăind, se zbătuse deasupra ei. Îi era rușine de vârsta pașei și de suferința în care se afla. Dacă ar fi avut putere l-ar fi ucis cu mâna ei pe acest om care a răpit-o de lângă părinții săi, rămași ca și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
descifrării în cheie a celor două volume ale lui Gheorghe Andrei Neagu. Așa cum m-am obișnuit închei prezentarea cu câteva versuri ascultate în cenaclu: „Despre tine, mai știu că ai fost/ Cu ce rost/ cu ce aspru canon/ te-ai zbătut ca o cruce cuprinsă de ierburi vrăjmașe/ și-ai rămas lângă gura de slovă română?/ Vor putea să îți dea peste mână/ vor putea cei cu glasul afon/ să te-acuze de lașe/ de absurde trădări în soboare păpuși?/ Tu
BINECUVÂNTATA VACANŢĂ DE IARNĂ de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367033_a_368362]
-
cu probleme și răspunzând mereu „prezent” în fața oamenilor necăjiți. Plecat din Sebeșul de Sus la o vârstă la care alți tineri încă dezleagă tainele cărților bucurându-se de frumusețea anilor lipsiți de griji, nea Mitică a continuat lupta cu viața, zbătându-se din răsputeri ca în exil să-și făurească un rost și iată ca a reușit, ba mai mult, și-a îndeplinit promisiunile făcute pe tăcute către bunii și părinții săi, neuitând de unde a plecat, neuitându-și neamul și locul
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
ceea ce se exprimă în timpurile viitorului întrece nesiguranța prin promisiune. „Și dacă mâine va ninge, ține minte, / între noi va fi doar un alb orbitor / de nevedere, de omăt și de dor / și de prea multe nespuse cuvinte”. Prezentul se zbate de multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al dorinței neîmplinite). „De s-ar putea, aș face-o poartă / prin care noi am trece-mbrățișați / sau am rămâne pironiți de soartă, / în stâlpii ei pe
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
culmi, Cetate durată din dor și durut, Tu ne-ai vindecat de cazne și urât. Satul natal Pios se-ndreaptă pasu-mi spre satul meu Răsfirat discret printre livezi și vii, În mijlocul unei mari împărății Cu amintiri ce-n tâmple se zbat mereu. Dintre orizonturile viorii, Dumnezeu m-a adunat cu mare greu, De parcă aș fi fost prețios minereu Al unui Vasile și-al unei Mării. Acum degeaba-i caut, departe-s duși, Cică s-ar fi pitit într-o poveste Și
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me , înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
o voltă din babord și am văzut că se ridica cu greutate spre suprafață. Din apă, și-au făcut apariția plasele montate de pescarii profesioniști, iar într-una dintre ele erau încurcați doi calcani de peste două kilograme fiecare. Încă se zbăteau vii, deci pescarul trebuia să vină și să controleze curând. Se vedea doar că nu mai trecuse pe la ele de vreo două zile, să verifice ce pește s-a mai prins în ochiurile plasei. Mi-am desfăcut voltele din plasă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
la băieți după numele celor doi protagoniști ai tuturor scandalurilor politice la cel mai înalt nivel, iar la fete Nori și Mony. Pe fetița născută prima, am botezat-o Norica după un numele unei bine cunoscut penelieste ce se tot zbătea să ajungă ministrul justiției, iar celei de a doua i-am zis Mony după numele celei care o tot contra. Când soția a sosit după amiază acasă de la serviciu, intenționând să-i fac o “surpriză” sub formă de glumă, i-
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]
-
decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul. Un tânăr s-a repezit la mașina pescarului, la indicațiile acestuia și a adus un bahor. Înarmat cu
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
Înarmat cu această unealtă, un alt pescar aștepta ca somnul să fie adus la mal și să-i înfigă cârligul în gură, pentru a-l ridica pe mal. Până atunci, orice încercare de agățare cu bahorul eșuase, din cauză că somnul se zbătea puternic. Tot forțând să țină monstrul cât mai aproape de mal, la un moment dat, s-a rupt, atât lanseta la vârf, cât și nailonul. Peștele a rămas pentru câteva secunde nemișcat, la fel de nemișcat cum am rămas și noi toți, care
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
tragi-comic, MIERCUREA DIN CENUȘĂ /1/ care reprezintă alegoria condiției umane contemporane în marșul ei triumfal spre apocalipsa. Cel puțin trei nivele ale imaginarului se împletesc în acest român: - primul pornește de la realitatea imediată: condițiile din spitalul în care eroina se zbate între viață și moarte, în urma unui infarc; amintirile din copilărie; situația familiară; incendiul catedralei din oraș etc; - al doilea cuprinde dialogurile cu moartea care apare că o femeie cumsecade, înțelegătoare și chiar cocheta; - ultimul reprezintă un realism fantastic în care
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
nu vom știi aievea ce-am greșit - Ce mutare nu a fost adevărată, Deși eternității o clipă i-am cerșit! Dar viața noastră are povești adevărate Nu numai anotimpuri amare că în vis. În suflet o minune adesea ni se zbate, Suava, izvorîta direct din Paradis Sîni, coapse dulci și alte dulcețuri mai eterne Decît stelele nopții, care se prăbușesc Ca valul de zăpadă ce veșnic se așterne Pe trupurile noastre din zborul lui ceresc. AM VRUT SĂ TE VĂD Am
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
în jos Și în sus alt colț de răi Unde tu mă prăpădeai Cînd erai încă virgina zvîrluga că o jivina. TE-AI ÎNCOLĂCIT PE MINE Te-ai incolocit pe mine că o jivina Era fierbinte pielea ta fină Te zbăteai, dar mă strîngeai în brațe Regina de iubire și lumina Și eu mă simțeam cu adevarat Singurul tău prinț fermecat Visînd un stup de albine Umplut cu dulcețuri divine! TRIUNGIURI La limita limitei sinelui meu Curgea de secole același ecou
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului PLÂNGI PĂMÂNTULE! Plângi Pământule și rabdă, Nimeni nu te mai ascultă, În picioare toți te calcă, Suporți o suferință mută. Îți mai ieși din balamale, Te zbați și te răzvrătești, Strigându-ți durerile tale, Să schimbi ceva nu reușești Referință Bibliografică: Plângi Pământule! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
PLÂNGI PĂMÂNTULE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367174_a_368503]
-
în când, ofta încet și își lăsa mâna în care ținea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiți de rochia veche și de aceeași culoare, proaspăt spălată și călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea în zvâcniri scurte, de parcă se zbătea în strânsoarea pielii uscate și plină de pete vineții, mărturie a unei circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare și cu o mână agățată de
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
Diugan, dansatoarea fugită de acasă și salvată de pe un vârf de munte, dintr-un sloi de gheață, ajunge în urma unei operații fatale, într-un scaun cu rotile. Tot ce s-a întâmplat în carte a fost visul acesteia, în timp ce zăcea, zbătându-se între viață și moarte, pe stânca Muntelui. Aici, planul fantastic pare să se încheie, lăsând loc celui real. Dacia scapă cu viață, însă rămâne paralizată, într-un scaun cu rotile. Picioarele ei asigurate nu îi mai sunt de niciun
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
e ca un cer senin. Iubesc omul feroce, înfometat ca fiara, iubirea e mai dulce că tu îmi duci povara. Te mistuie amorul? în el, sfârșitul tău, m-ai osândit la viață, te voi iubi mereu. Cu cât fiara se zbate în ghearele durerii cu atât crește pofta sălbatică a plăcerii. În tine nu văd fiara, văd prada hăituită ce-n brațele plăcerii s-aruncă-nebunită. Osânda ți-e păcatul, povara îți sunt eu; mă vei iubi o viață, te voi iubi și
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
stai încă-mpietrit Ți-e teamă de iubire și cauți un nou scut? Gândești la o fantasmă care nu s-a născut Ca să-ți aducă liniști în suflet răvășit... Nu simți în dimineață și-n nopțile târzii Cum sufletul se zbate și tainic dăruiește Lumina și iubirea ce din izvor țâșnește Și-așteaptă în tăcere iubite, ca să vii? Întrebări Culeg din flori de suflet nectar sublim...si plâng Te port cu drag în fiece crâmpei de gând Îți simt prezența vie
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
care o primise de-a lungul vieții - nu este capabil să-și învingă „egoismul de a-si trăi tinerețea și a face lucruri mari pentru Dumnezeu” , alegând să se protejeze. În consecință, îl părăsește pe Vlad, deși acesta rănit, se zbate între viață și moarte. La început - aceste lipsuri ale caracterului lui Râul nu ies la suprafață și nu par atât de însemnate în fața oamenilor, până la momentul incidentului din Afganistan, în urma căruia Adrian își pierde viața. Dumnezeu este suveran, Stăpân peste
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
acestea, Ștefan iese și Anca începe să curețe ușor fața rănită a fetei, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt de nas. Desire se agită și începe să strănute și să se zbată, gemând de durere, foarte posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschide ochii înspăimântată și Anca îi acoperă gura cu o batistă de teamă că va țipa și privind-o îi face semn cu degetul să nu
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
mele cum ard și eu pentru tine.Nu încă, nu te duc în piscină iubirea mea, mă înnebunește pasiunea ta și doresc să te gust încă bucățică cu bucățică iubito, iar tu să faci la fel cu mine! Ea se zbătea să meargă degrabă în piscină să se răcorească, căci acel pahar de șampanie din care băuse simțea că o mistuie pe dinlăuntru, însă el cu încăpățânare o reținea prizonieră între brațele sale, lipită de corpul lui tare și o picura
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
noi? Ce se întâmplă neamul meu cu Tine? Ne-am prăbușit la pământ în noroi, Agonizăm și nu ne este bine! Nimic nu merge-n țara asta tristă, Plutește-asupra noastră un blestem Lumina însăși este otrăvită, Copiii-n pântece se zbat și gem! Ce se întâmplă Țara mea cu ... Citește mai mult CINE-ȘI BATE JOC DE NEAMURI!(Blestem)Blestemat să fie, mamăCine-și bate joc de neamuriPielea să-i ajungă hamuriNumele în veci sudalmă!O privată fie-i țeastaCelui care
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
cu noi?Ce se întâmplă neamul meu cu Tine? Ne-am prăbușit la pământ în noroi,Agonizăm și nu ne este bine! Nimic nu merge-n țara asta tristă,Plutește-asupra noastră un blestemLumina însăși este otrăvită,Copiii-n pântece se zbat și gem! Ce se întâmplă Țara mea cu ... XVI. ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 866 din 15 mai 2013. IISUS-BĂLCESCU M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în suflet ... La întâmplare călcam în bezna aceea și mă rugam fără întrerupere - dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele iar la tâmple răsar nuanțe de alb în straturi ninse de vreme și viață, nepătate de ceara aceea mereu scurgândă. Descos năucă liniștea mormântului în ticăitul continuu al ceasului
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]