KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...564 >

14,079 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

văd. Probabil că știi carte multă, se vede după cum vorbești, ești altfel ca ceilalți cerșetori; de atâția ani de când Îi aud zumzăind și făcând gălăgie foarte aproape de mine, am Început să-i cunosc Antoniu nu-i mai răspunde. Un avion zboară sus de tot, lăsând pe cerul senin o dâră albă , ca o panglică nesfârșită. Vânzătoarea a aranjat revistele după tematici și mărimi, și intră În chioșc, În universul ei claustrant și umil. Scoate capul prin mica fereastră și-l Întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
topiseră și o primăvară blândă le luase locul. -Bună-dimineața, Înger al gunoaielor! Ce vânt te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase ale trecătorilor. Sacoșa cu cele două caiete zboară câțiva metri mai departe de trupul lui și caietele se Împrăștie pe șinele de tramvai.. Un polițist, venit În grabă la fața locului, ridică de pe jos caietele, și le deschide În căutarea unui indiciu cât de mic, despre identitatea victimei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

nebună. Cred că n-ar fi rău să mă duc și să stau de vorbă cu Palmer. Și, dacă mi-o spune că trebuie să ne purtăm ca niște oameni civilizați, cred că o să-i trag una de-o să-i zboare dinții. Te așteaptă, iubitule, spuse Antonia. — Antonia, eliberează-mă din acest vis urât, am zis. Adună-te. Căsnicia noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Zăpada mută cădea drept dintr-un cer fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu o viteză tot mai mare iar capul lui mare, cu trăsături evreiești, arăta ca un ou uriaș plutind peste mânecile largi ale halatului de mătase. Am rotit în fața lui sabia, însă, în mișcare, lama s-a desprins și a zburat în sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare în mână ceea ce mai rămăsese din sabie, cuprins de spaimă și de sentimentul vinovăției, l-am recunoscut pe tatăl meu. M-am trezit tremurând. Era întuneric. Pledurile căzuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

retras Într-o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia draperiile cu o lumină de chihlimbar, sticloasă, eu am urmărit o musculiță care bâzâia. Trecuseră câteva minute bune până să-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit de metal, trecu de o agrafă pentru hârtie și se Îndreptă spre un stilou. Reuși să inspecteze și niște coli de sugativă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
atât de pline de sine, Încât eram convins că proveneau dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă și minunată. — Cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară rusească pe un acordeon răblăgit. Mustața Îi zbura În toate direcțiile, ochii apoși nu i se odihneau niciodată. De fapt, arată puțin ca un doberman jerpelit, așa că eu l-am numit pentru mine Dabermann. Stând la birou, am Încercat să-mi aranjez În minte ultimele idei pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
după ce-l Învățasem cum să creeze, folosind doar clapele negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu un zumzet supus. Iar și iar. — Otto, Else? Punându-și piciorul murdar pe minge, jucând o versiune În miniatură a unui general care tocmai cucerise un vârf de deal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Ofițerul mai vârstnic termină mai repede și Își urmări colegul mai tânăr, care goli meticulos sertar după sertar. Scrisori, facturi și chestionar, toate au fost adunate Într-un teanc ordonat pe birou, celelalte obiecte aterizând pe podea. Văzându-le cum zboară, nu mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei și a pacienților, pozând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi sufleca mânecile când un balon argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu Dora la muzeul Fundației. Un băiat alerga după balon, cu mâinile Întinse și gura căscată, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ianuarie, când ficțiunea venise atât de umil În ajutorul realității, nu ne-am mai văzut o perioadă Îndelungată. Am vrut s-o rog, nu să mă ierte, dar măcar să reevalueze relația noastră - dacă ar fi vrut să m-asculte. Dar zburase deja pe scări, dispărând În noaptea de iarnă, puteam așadar să nu mă mai obosesc. „Viața e bobină care nu poate fi rulată Înapoi. Mai ales tu ar trebui să știi asta. “ Cuvintele ei păreau atât de concise și nebunești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de feroce și de autodistructiv, tata le slujea pe mama, pe soră-mea Hannah, și în special, pe mine. El fusese întemnițat, dar eu aveam să zbor: acesta era visul lui. Al meu era corolarul acestui vis: în eliberarea mea avea să și-o afle și pe-a lui - eliberarea de neștiință, de exploatare, de anonimat. În închipuirea mea, destinele noastre rămân până-n ziua de azi amestecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
m-a întrebat ironic: — Măi, flăcău, tu chiar nu porți ochelari? - și mi-a dat papucii. Dar în ce formă eram! Ce stil aveam! Iar în campionatul de softball pe care-l organizam pe terenul nostru de joacă, unde mingea zboară mai încet și este o idee mai mare, eu sunt vedeta care-am visat să ajung pentru toată școala. Bine-nțeles că, în dorința mea arzătoare de-a fi cât mai bun, mă balansez prea des și ratez bătaia, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai mare, eu sunt vedeta care-am visat să ajung pentru toată școala. Bine-nțeles că, în dorința mea arzătoare de-a fi cât mai bun, mă balansez prea des și ratez bătaia, dar și când o lovesc din plin, zboară până hăt-departe, doctore, zboară peste gard și asta se cheamă o „alergare“. Ah, și nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compară cu plăcerea de a da colțul bazei a doua la pas, când nu e cazul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vedeta care-am visat să ajung pentru toată școala. Bine-nțeles că, în dorința mea arzătoare de-a fi cât mai bun, mă balansez prea des și ratez bătaia, dar și când o lovesc din plin, zboară până hăt-departe, doctore, zboară peste gard și asta se cheamă o „alergare“. Ah, și nimic, dar absolut nimic pe lumea asta nu se compară cu plăcerea de a da colțul bazei a doua la pas, când nu e cazul să te mai agiți, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cei cinci ani în care am stat doar unul cu celălalt cât era ziulica de lungă am discutat toate subiectele din lume. — Dacă stau de povești cu Alex, îmi trece o după-amiază întreagă călcând, fără să-mi dau seama cum zboară timpul, îi zicea ea tatii când venea seara acasă istovit. Și, ține cont, aveam doar patru ani. Cât despre țipete, sperieturi, plânsete, până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor; mai mult, faptul că niciodată nimic nu era, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă pot lega de vreuna. Am câte o legătură care ține un an, un an și jumătate, luni și luni de zile de iubire, și tandră și voluptuoasă, dar, în cele din urmă - în chip inevitabil, ca și moartea - timpul zboară și dorința se stinge. Până la urmă, pur și simplu nu sunt în stare să fac pasul căsătoriei. Dar de ce ar trebui să-l fac? De ce? Scrie undeva că Alex Portnoy trebuie să fie soțul și tatăl cuiva? Doctore, n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
glasul, ca s-o auzim cu toții - și îl cuprinde panica. În fiecare an, începând cu luna septembrie, mă întreabă întruna ce planuri am pentru următorul august - acum își dă seama că a fost tras pe sfoară: nu-i destul că zbor spre alt continent cu un avion de noapte, dar pe dedeasupra n-are nici cea mai vagă idee despre itinerarul meu. I-am făcut-o! I-am tras-o! — ... dar unde în Europa? Europa înseamnă jumătate din tot globul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-i mai tot da înainte cu Alex! Pentru că nu sunt eu esența și justificarea vieții tuturor! Refuz să șlep povara aia pentru tot restul vieții mele! Mă auzi? Refuz! Termină odată cu ideile astea, cum că nu înțelegi ce rost are să zbor în Europa, la mii și mii de mile depărtate, tocmai când tu ai împlinit șaizeci și șase de ani și ești în orice moment gata să dai ortu’ popii, după cum citești dimineața de cu zori în Times. Bărbații de vârsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de mine și încrederea în mine chiar atât de mari încât să-mi strige aceste cuvinte pe străzile New York-ului? — Dacă o să mor? Fiindcă asta îmi ajunge la ureche, doctore. Astea-s ultimele vorbe pe care le aud înainte de a zbura spre Europa - și, pe deasupra, împreună cu Maimuța, o persoană despre care nu le-am suflat o vorbuliță. „Dacă o să mor?“ și pe urmă o întind într-o vacanță de orgii în străinătate. Ei, bine, dacă ceea ce am auzit eu e chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
singură cravașare cu mâna mea de maestru și cleiul țâșnește din mine. Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]