3,277 matches
-
construiască o cale ferată. Poate că vor fi ispitiți, poate că ne vor veni În ajutor. — Poate. Dar nu Înainte de șase luni, iar țarul va fi aici În două săptămâni. Și turcii? Și germanii? Și, de ce nu, japonezii? Nu-i zdrobiseră oare ei pe ruși În Manciuria? Atunci când, pe neașteptate, un tânăr deputat din Kirman sugerează, zâmbind pe sub mustață, să i se ofere tronul Persiei Mikado-ului, Fazel izbucnește: — Trebuie să fim conștienți, o dată pentru totdeauna, că nu vom putea apela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă. Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care primul revoluționar îi zdrobise capul ultimului reacționar. Expresiile astea le auzisem la ora de istorie, acolo unde notele mele n-aveau nevoie de nici o lamă de ras. Am aflat însă că ultimul reacționar încă nu murise: i se zicea disident și căra bolovani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mestecau ciocolată. „Da, legume, asta suntem cu toții”, s-a trezit vorbind unchiul. „Ține-ți gura, tu, tu... legumă. Ce știi tu, habar n-ai de nimic”, l-a repezit îndată mătușa. „Știu că, dacă ai fi o legumă, te-aș zdrobi cu cea mai mare plăcere, femeie, aș scoate zeama din tine.” „Tu vrei să scoți zeama din mine? Tu, păcătosule? Uită-te bine cum ai ajuns. Abia mai ești în stare să-ți ții scula în mână când faci pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scoate zeama din tine.” „Tu vrei să scoți zeama din mine? Tu, păcătosule? Uită-te bine cum ai ajuns. Abia mai ești în stare să-ți ții scula în mână când faci pipi, și-ți trece prin minte să mă zdrobești!” „Taci din gură, femeie. Frate, spune-i să tacă odată din gură.” „Taci și lasă-l în pace, cumnată. Cearta nu vă e de nici un folos.” După câteva clipe, tata a continuat să vorbească. „Cine a trăit multă vreme, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
voi, mama ta era un om cu moralul frânt. Ca o creangă frântă din copac. Vorbise deseori despre avionul care avea s-o ducă și pe ea în America. În ziua aceea, ea arăta ca și cum avionul tocmai s-ar fi zdrobit de Statuia Libertății, iar sfărâmăturile lui ar fi zăcut la voi în sufragerie.” „Bunico, ai fi crezut că vom mai ieși vreodată din țară?” „Bineînțeles. Și faptul că se întâmplă chiar mâine mă întristează. Pentru mine sunt tristă, fiindcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe alta și nu se târăște, așa vom avea grijă de el doar noi două, astfel încât nici să nu se însănătoșească, nici să nu moară, copilul mult dorit, copilul care ne va face să devenim o familie. Dar un scâncet zdrobește liniștea întunecată, smulgându-mă din leagănul acela cu mișcări regulate, plăcute, mi-e frică, ajută-mă, iar eu mă trezesc, ce se întâmplă cu mine, de ce mai pierd vremea aici, trebuie dus la Urgență, spun eu pe un ton apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata să mârâi la traficul aglomerat al coridorului. De ce un psihiatru, ce i-au descoperit, între degete zdrobeam rămășițele ultimelor certitudini pe care le mai aveam, Udi nu fusese de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur, de ce să ceară acum un psihiatru, și ea de ce se purtase cu atâta rezervă, ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
paturi, întreg aspectul lor serios se schimbase într-o clipă, acum nu mai doreau decât să se simtă bine, nu să prezică viitorul, iar eu mă chircesc sub pat, încerc să le adun la loc, înăuntrul tubului transparent din sticlă, zdrobind sub genunchii mei mitul lor distrus. Undeva în spate auzeam pași apropiindu-se de mine, dar nu am îndrăznit să îmi ridic privirea, tati, nu te supăra, am izbucnit eu în lacrimi, îngenuncheată printre ruine, îți voi cumpăra unul nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi salvat viața, cât de nefericită devenisem peste noapte, și tot timpul prezența lui plină de pretenții nerecunoscătoare se cuibărește pe tavanul presărat cu lumini micuțe ca niște stele, două etaje deasupra mea, urmărindu-mi plină de resentimente acțiunile, zdrobindu-mă sub greutatea ei. Mă ridic și privesc în jur, speriată de abundența preparatelor, nu reușesc să mă hotărăsc ce anume să mănânc, o femeie tânără de lângă mine își umple farfuria cu tot felul de culori, toate membrele îi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spus așa grav, ți-am zis doar că trebuie să pui mai întâi ceapa, apoi usturoiul, din cauza asta vrei să distrugi totul? Dar el este deja în pat, își trage pătura pe cap, eu distrug totul, se aude vocea lui zdrobindu-se sub pătură, eu am distrus totul? În sfârșit mă simt puțin mai bine și încerc să îți fac o surpriză, să îți pregătesc masa împreună cu Noga, iar tu intri cu mutra aia încordată și, în loc să te bucuri că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt decorațiunile pentru tort, eu întind spre ea mâinile goale, am uitat, am fost atât de afectată, încât am uitat, ea își pune palma în palma mea, nu este nimic, se poate și fără decorațiuni, iar eu o îmbrățișez, o zdrobesc în brațele mele, Noghi, te iubesc atât de mult, iar ea spune, și eu pe tine, sunt atât de fericită că nu ai renunțat la mine. Iau telefonul cu mine în dormitor și închid ușa în urma mea, o voce proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asemenea unor îngeri, o nouă inimă bate înăuntrul lor, cât de dor îmi era de ele, cu gâtul uscat, șoptesc, mă voi întoarce, Hava, sigur că mă voi întoarce. Dimineața aud un scârțâit ciudat, ca și când niște oase uscate s-ar zdrobi în patul meu, iar pe saltea, lângă mine, văd frunze galbene, delicate, conducându-mă spre fereastră, le număr emoționată, nu îmi vine să cred, exact zece frunze, este ziua de naștere a maternității mele, le așez în jurul meu și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
complet de băut? Oi fi masochistă... Din fericire, Jake e în formă și urcă scările destul de repede ca să mă scoată din hățișul acestor speculații, care te pot ameți până la nebunie. Ce bine că am scos toate fotografiile! Altfel, m-aș zdrobi toată acuma, încercând să le adun și să le arunc sub canapea, ceea ce ar însemna să-l las pe Jake să aștepte și apoi să apar la ușă gâfâind și roșie la față... Jake îmi pare mai mare, aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
luat În seamă.” „De ce vă Încredeți În mine?” „Cine ți-a spus că mă Încred? Dar dacă vii, mă Încred. Mă Încred În curiozitate.” Intră un student, cu fața descompusă: „Tovarăși, sunt fasciști aici, pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să debaraseze localul. Fiind prima seară În care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
exemplarele vândute sunt puțintele, publicul nu e pregătit. Suntem constrânși să debarasăm depozitul, la termenele Înscrise În contract (anexat). Fie le retopim, fie le cumpărați dumneavoastră la jumătate din prețul de pe copertă, cum de altfel aveți privilegiul.“ De Gubernatis e zdrobit de durere, rudele Îl consolează, lumea nu te Înțelege, bineînțeles că dacă erai de-ai lor, dacă te duceai cu plicul, la ora asta chiar și În Corriere ar fi apărut un articol, e o mafie Întreagă, trebuie să reziști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și le așează pe umerii lui fierbinți. O clipă își rostogolește ochii peste cap, dar imediat își revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb de ce nu-i zdrobesc țeasta cu un pumn hotărât. Ar fi atât de simplu. Dar nu - omul nu are nimic respingător în el. Începe să-mi recite în franceză și mă privește transpus. Aș spune că pare chiar fericit. - Te rrrog, te rrrog masează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timp de două săptămâni fără apă și fără mâncare, doar cu limacși. Atât. Despre cum fusese salvat, ambalat în poșetă și depus la ușa lui nu scria o iotă. L XLV Eram în pragul vacanței de iarnă. Răscoala minerilor fusese zdrobită. Începuse vânătoarea de vinovați - se studiau casetele cu înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dedi și cu picioarele desculțe și ieșea pe scenă dându-i gata pe spectatori. Înainte de a începe jocul sau de a cânta, zdrăngănea galbenii salbei cum o învățase Dedi când a părăsit șatra. Boabele de lacrimi ivite în ochi le zdrobea cu înverșunare ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-și zbiară refrenul: Dă și mie cinci lei! Din exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
indusă incontrolabil de alcool, care amenința să-l doboare. Nu c-am băut io, o tărie, pân'acu'! Noo...! Nici pomeneală! Dacă-aș mai fi avut oleacă din căpșunica aia curată, de anu' trecut, producție personală garantată, mulsă, stoarsă și zdrobită cu mânuța mea și cu-a lu' Lili, cu totul altfel am fi parlamentat noi acuma, dragilor, mânca-v-aș aia-voastră! Panaceu! Doftorie! Afrodiziac! Yes, băi, yes, nenișorilor! Viagra, Cialis și Levitra, la un loc! Roșu, galben și albaaastru! Trei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu trei țărani în cancelarie. Drept introducere plutonierul cârpi fiecăruia câte două perechi de palme zdravene, iar pe urmă le zise supărat: ― Acu să-mi spuneți cine a furat porumbul arendașului? ― Spuneți, măi băieți, spuneți degrabă, să nu vă mai zdrobească oasele de pomană, adăugă primarul cu glas părintesc și plângător. Trebuie să-mi găsiți pe hoți din fundul pământului, altminteri e foc mare, că voi trebuie să-i știți de n-oți fi cumva chiar voi... Iacob Mitruțoiu, cel mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O fi, papa, dar eu nu sufăr ploaia nici la oraș! La țară barem o detest! Grigore se schimbase de când sosise Nadina. Numai după ce a strîns-o iar în brațe și-a dat seama că fără ea viața lui ar fi zdrobită. Îi scuză toate greșelile, acuzîndu-se pe sine pentru ele. O femeie ca ea are dreptul și chiar datoria să trăiască, să se bucure de omagiile lumii, nu să vegeteze în umbră, cum ar fi vrut-o el dintr-un egoism
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit și pentru Ichim, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el a început să-și croiască de-abia un rost în lume! O iubește pe Tanța, negreșit, dar are el dreptul să-i zdrobească viața, legînd-o de destinul lui atât de puțin asigurat din toate punctele de vedere? Cum va fi el în stare să întreție o soție când întreținerea lui în viitor e numai semne de întrebare?... Își găsi îndată scuze: că el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]