3,317 matches
-
prea ușuratică. Nu a reușit să coboare tonul îndeajuns ca să nu fie auzit și de ceilalți. Claudius remarcă, răutăcios: — Pui și tu mâna pe condei? Vinicius sare imediat în ajutorul protejatului său: — Scrie o istorie a Romei. — O! O! plesnește zgomotos din palme Sallustius. Rânjește și el batjocoritor. — Un confrate, deci? Labienus îi taie elanul cu o remarcă acră: — Nu huli până nu afli despre ce e vorba. Împunge cu degetul spre Titus Livius: — S-ar putea ca unii să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulțumire să aibă. Inexplicabil, starea de excitație dispare. Privește agasat în jur și ia din nou contact cu realitatea. Îl vede pe Toranius spio nându-i mișcările și mimica. — Cât ceri pe ei? întreabă cu jumătate de gură. Neguțătorul se plesnește zgomotos cu palmele peste coapse. — O nimica toată, stăpâne! Două sute de sesterți. — Două sute!? izbucnește Gallus. Își controlează tonul. Trebuie să se stăpânească. Nemernicul s-ar putea să-i fi dibuit intenția. Șuieră cu greutate printre dinții încleștați: — Ai înnebunit? Instantaneu, Toranius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
două corăbii pentru a aduce ceva fildeș și textile... Trage cu putere aer pe nas. — Omul a fost corect, n-am ce zice, mi-a cerut voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fulcinius. Putea să-l consulte și pe el înainte de a se avânta în hău. Nu i-a spus totul nici când a venit la el, după întrevederea cu Augustus. Ce credea că va obține? Idiotul! — Dar de ce nu? pufnește Libo zgomotos. Justiția imperială se ocupă atât de probleme civile, cât și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în inimă. — Luptătorii se despoaie de veșminte și sar printre săbii... Rufus nu vrea să se lase impresionat. Rânjește: — Așa, în curul gol? — Săbii ascuțite, gata să-i străpungă..., murmură Pusio mai mult pentru sine. Mai fornăie de câteva ori zgomotos. Doar nu te-oi pune acum să bocești ca o muiere, se învese lește evreul. Călărețul își trage încă o dată nasul cu putere. — Ne riscăm viața numai din plăcere. Nu pentru câștig sau plată. — Și noi facem la fel, comentează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e ce? bâiguie adolescentul, intimidat. — Păi, cum își permite el să povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul tace, mofluz. Doar Livilla izbucnește veselă în râs și-și aplaudă zgomotos tatăl. Mulțumit, acesta se întoarce din prag și se adresează grămăticului peste umăr: — Nu văd de ce copiii mei își pierd vremea discutând dacă Ulise a fost aruncat de valuri între Italia și Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă, căci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capătă o nuanță între acestea două atunci când - printr-o schimbare de culoare - purpuriul se înflăcărează și albul de lapte se aprinde. Genele i se înmoaie de-a binelea. Regele zicea că vede pe ele partea de jos a curcubeului. Pufnește zgomotos, ca să-și ascundă tulburarea. N-are rost să-i arate unui străin cât de amară e viața departe de casă. Adevărul e că nici nu mai știe ce înseamnă „acasă“. Peste tot este primit cu brațele deschise, dar nicăieri cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și slujitoarele Vestei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bun motiv de râs. Firește că nimeni nu m-a visat vreodată, dar reușeam mereu să-i fac să zâmbească, și așa am devenit una de-a lor. În acel ultim rând al sălii de cinema, pe când ceilalți se sărutau zgomotos și prelung, neștiind prea bine ce anume înseamnă dorința, dar încercând cu orice chip să o mimeze (am aflat asta mult mai târziu, pe atunci nici unul dintre noi n-o știa) eu stăteam și fumam. Îmi amintesc cum mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
data asta - în lumea Annei. Între timp, Ben are chef să bea ceva. Trece pe lângă o cafenea și se oprește, uitându-se prin fereastră, să vadă cum arată. Nuu, își spune el, e prea goală, vreau ceva mai aglomerat, mai zgomotos; desigur că se uită prea departe în restaurant, mult dincolo de masa din colț, de lângă fereastră, la care stă Jemima, cu capul îngropat în carte și pierdută în altă lume. Atât de aproape și totuși atât de departe, Jemima. Îmi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
distanțe mari în timp. Oricum, nimeni n-a visat vreodată să cunoască pe cineva care a început lucrul la ziarul lor de mâna a șaptea și a ajuns celebru. ― Acum urmează să-ți luăm noi ție un interviu, a râs zgomotos redactorul-șef, bătându-l pe spate după ce se întristase că și-a pierdut reporterul vedetă. Să nu ne uiți când o să fii celebru și bogat, bine? Ben n-a făcut decât să zâmbească, numărându-și în minte zilele care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă pot abține, încep să râd și mă sprijin de raft, având grijă să nu mă așez pe petele umede din jurul chiuvetelor. ― Bine, spun eu zâmbind. Poți începe prin a mă machia pe mine. ― Jemima Jones! spune vocea amplă și zgomotoasă a redactorului-șef, când trec pe sub boltele învăluite în fum din Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să sperăm că va continua să se poarte cu ea la fel de bine ca până acum... Rutina ei zilnică s-a schimbat drastic. Ea și cu Brad se trezesc la 8 dimineața, și până acum au avut parte de sex sălbatic, zgomotos, după care se dau amândoi jos din pat și merg să alerge pe plajă. Pentru Jemima este pură fericire, pentru că este atât de neobișnuită cu traiul aproape de apă, cu soarele cald de dimineața devreme, sau cu zâmbetele prietenoase ale trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ăsta chiar nu se poate opri? ― De tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se adânc în ochii mei până ce scap cu un sărut și mă duc să mă schimb. Mergem la Le Petit Bistro, un restaurant aglomerat și zgomotos, iar eu îmi petrec toată seara uimită de amestecul de lume ciudată care ne înconjoară. În fața noastră se află o masă la care stau șase dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut. Probabil că sunt toți homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trecuse deja, iar de acum și până seara îi așteptau câteva ore lungi și plicticoase. Haideți în cabina cea mare! îl invită Nishi pe samurai în timp ce coborau scara. Nu vreți să învățați spaniolă? Velasco apăru în cabina cea mare și zgomotoasă arborând surâsul lui dintotdeauna. Semăna cu zâmbetul plin de sine al omului în toată firea care privește la ogloată de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sau lipsa de apă și de provizii, astfel încât am ajuns la Manila pe jumătate bolnav. Dar toate aceste suferințe nu erau nimic pe lângă patimile îndurate de Domnul pe cruce. Primul oraș oriental pe care-l vedeam era murdar, grosolan și zgomotos. Manila era un oraș în care se înghesuiau, urlau și forfoteau pe o arșiță de cuptor spanioli, negri, chinezi și băștinași filipinezi. Frații noștri de aici ajunseseră la capătul răbdării propovăduind printre nenumărații chinezi ce trăiau în acest oraș. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dulapului. — Ieși, dragă? — M-aș duce să fac o plimbare. Dacă-l vezi cumva pe Nick, dragă, te-aș ruga să-l trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin fereastra cu storurile trase. — Nu-i nimic, dragă. Ieși pe poartă În zăpușeala de afară, apoi o luă pe cărarea care ducea la pădurea de brazi. În pădure era răcoare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce vrea să audă, și după seara aceea se mai Întoarseră de două ori din proprie inițiativă. Când veniră ultima oară să cânte domnul Frazer stătu Întins În pat În camera sa, cu ușa deschisă, și ascultă muzica proastă și zgomotoasă fără a se putea opri să se gândească la lucruri. Când Îl Întrebară ce voia să audă ceru La Cucaracha, care avea acea frivolitate și dibăcie sinistră, specifică atâtor cântece pe ale căror acorduri bărbații se duseseră să moară. Cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin cântând în stoluri fete De la râu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin; Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unele țări său de către creștinii conservatori, care ar fi putut obiecta la plasarea Dumnezeului lor În aceeași oală cu Regele Naților sau cu Fratele Alb Mai Mic. Dar dezamăgirea cea mai mare a fost când denumirea originală a primit dezaprobări zgomotoase din partea publicului țintă al studioului, băieții Între doisprezece și nouăsprezece ani. În vederea găsirii unui titlu mai potrivit, directorii studioului au bătut supermarketurile Americii și În scurt timp au găsit un titlu: Junglemaniacs! - energizantul semn de exclamare urmând să redea entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul. în câteva minute, cârciumarul apăru cu țoiurile de băutură, însoțit de o femeie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o activitate obligatorie. Probabil că răspunsul meu îi plăcuse, deoarece nu și-a exteriorizat în niciun fel nemulțumirea, cu toate că nu știu din ce motiv nu se simțea în apele dumnealui, întunecându-se ca din senin la față și scăpând cam zgomotos scaunul din mână când s-a ridicat să plece spunându-ne cu voce guturală că vom fi anunțați când va avea loc următoarea întâlnire. Altfel, colaboram destul de bine. Așa cum ați aflat mai înainte, printre altele, fiecare dintre noi trebuia să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]