24,729 matches
-
dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei și în interior ar trebui să ocrotească activitatea oamenilor. La capătul zidului și al clădirii se află poartă prin care se face trecerea
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei și în interior ar trebui să ocrotească activitatea oamenilor. La capătul zidului și al clădirii se află poartă prin care se face trecerea în interiorul uzinei. Arată la fel ca si zidul, ca și clădirile ce alcătuiesc ansamblul, dând impresia unei lipse totale de siguranță, pentru că lațurile esențiale în virtutea cărora se definește o
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei și în interior ar trebui să ocrotească activitatea oamenilor. La capătul zidului și al clădirii se află poartă prin care se face trecerea în interiorul uzinei. Arată la fel ca si zidul, ca și clădirile ce alcătuiesc ansamblul, dând impresia unei lipse totale de siguranță, pentru că lațurile esențiale în virtutea cărora se definește o poartă, sunt șubrede. Este într-o poziție instabilă, sprijinită altfel s-ar prăbuși către exterior. Cei care incearca sa
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > STRĂINI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi suntem bieți străini, ciocnind același zid Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă, Avem același vis cu gust alcaloid Și-același orizont, redus la o cutumă. Nu mai putem spera, deși avem un țel, În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină De-
STRĂINI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378217_a_379546]
-
spună, la construirea unei frumoase și fructuase „Prietenii literare”, care să se materializeze într-un număr al revistei eCreator pe care de altfel o și conduce. Glasul meu firav nu a avut răsunet în lumea literară severineană lovindu-se de zidul rece al „lipsei fondurilor”. M-am întristat dar am continuat să sper că se va găsi totuși cineva care să vadă dincolo de bani și să înțeleagă importanța acestor întâlniri între oamenii care iubesc și împărtășesc aceeași pasiune pentru cuvântul scris
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
a fost și el cândva bufon, Acum se-ntunecă și face nazuri. Iar marea vine, neagră, la ponton Și freamătă și plânge în talazuri. TURNUL ALB Cu metereze dure și înalte Și cu luciri furate de la soare, E, pentru rege, zid de apărare, Pentru regină cât de cât, încalte. Dar când iubirea se aprinde, mare Și sufletul începe să tresalte, Ea se ascunde-n straiele învoalte, Iar el se mută-n plâns și supărare. Atunci sunt clipe aprige și crude, Când
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Ieșiseră multe bărci în largul apelor, căci locuitorii mohorâtului Amsterdam doreau să se bucure cât mai mult de ziua de excepție, senină, caldă și strălucitoare, cu adierea vântului de abia perceptibilă, când orizontul verde al țărmului se profila ca un zid de smarald la marginea dintre ape și uscat. Erau bărci de toate mărimile, de toate culorile, brăzdând apele până departe sub adierea brizei țărmului. Iată, nu prea departe de Hans, era o barcă frumoasă, nu prea mare, dar elegantă, în
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. Poartă veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și viața, pe scări, asfințit vinețiu Scârția sub picior lemnul vechi, a pustiu Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rări, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri că
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
am iubit într-un dans de pumnal, în oglinzi Cu toți zeii din noi, prăbușiți în ... Citește mai mult Poartă veche, și tu, pași ascunși, ușa greaEu și viața, pe scări, asfințit vinețiuScârția sub picior lemnul vechi, a pustiuși un zid de ferigi umbre lungi desenaPe obrazul tăcut, scutul altei iubiriTrecătoare și ea, ca și pașii din drumSperiind porumbei de iluzii și fumCălători tot mai rări, străzi cu umeri subțiriși-acel vis de absint, mângâieri că de neaînflorind iasomii pe deșertul din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
2015. Lame subțiri taie umbre felii Scrâșnet de roți, vechi oraș îmbâcsit Tu mi te-ascunzi că un verb într-un schit Trec oameni triști, vara n-a mai venit... Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
într-un ... Citește mai mult Lame subțiri taie umbre feliiScrâșnet de roți, vechi oraș îmbâcsitTu mi te-ascunzi că un verb într-un schitTrec oameni triști, vara n-a mai venit...Că la ospăț ies nebunii pe drumDrepți că un zid, dar cu sânge pe dințiMușcă prelung dumicați din părințiFetele plâng în caiete cu prinți...Trec oameni goi peste gări de nisipTu vei pleca într-un tren fumuriuBate un vânt de sfârșit vișiniuMăștile curg cenușiu pe sub chip...Lebădă mea, să dansăm
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos, ca rană îi mai simți cu degete de cretă, pește vânt, scriind
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tata, ... Citește mai mult Se coace grâul pe sub amintiri,se face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-atâta dor e-n ziduri, că te miricum mai e loc în aer să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând frumos, ca rană îi mai simțicu degete de cretă, pește vânt,scriind scrisori cu dangăt de pământSi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
doua variantă.... XXVIII. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL...NUVELĂ, EP. 2, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL EP. 2 Dacă în exterior și în celelalte spații de producție și anexe zidurile sunt crăpate, decojite, fără culoare...aici, incepand cu holul din care se intră în secretariat, secretariatul și biroul directorului este altceva ...Parcă ar fi o altă țară și alți oameni ! Și nu există o graniță bine păzita între cele două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
cenușiu așa cum a vrut mama natură. Pereții laterali și tavanul sunt acoperiți cu plăci din oțel-inox solide, unele dintre plăcile aflate pe ... Citește mai mult FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINALEP. 2Dacă în exterior și în celelalte spații de producție și anexe zidurile sunt crăpate, decojite, fără culoare...aici, incepand cu holul din care se intră în secretariat, secretariatul și biroul directorului este altceva ...Parcă ar fi o altă țară și alți oameni ! Și nu există o graniță bine păzita între cele două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
plăci din oțel-inox solide, unele dintre plăcile aflate pe ... XXIX. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL...NUVELĂ, EP. 1, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL O localitate trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viața. Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
solide, unele dintre plăcile aflate pe ... XXIX. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL...NUVELĂ, EP. 1, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL O localitate trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viața. Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
TITLU, PÂNĂ LA FINAL...NUVELĂ, EP. 1, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINAL O localitate trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viața. Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat pe suprafețe mari, cu bucăți lipsa, și stă pregătit să se prabusască. Trebuie să ai curaj sau să fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei și ... Citește mai mult FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINALO localitate trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
fii inconștient atunci când te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei și ... Citește mai mult FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINALO localitate trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viață.Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
te angajezi să pășești pe lângă acest zid care mai face și parte dintr-o clădire căreia îi susține acoperișul. Este una dintre clădirile uzinei și ... Citește mai mult FĂRĂ TITLU, PÂNĂ LA FINALO localitate trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viață.Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]