1,654 matches
-
spânzure pe omul acela, și în tot acest timp ignorase intervențiile verbale menite să-l scoată din minți și să-l reducă la starea în care ajunsese bătrânul Pinkerton, bietul de el, atunci când se gazase. Prin comparație cu anul IV Zidari, sergentul Yates și inspectorul Flint erau o joacă de copii. Numai dacă l-ar lăsa să doarmă puțin și va continua să-i amețească așa, cu lucruri nesemnificative. — La un moment dat am crezut că l-am prins, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dar mai avem nevoie de unele amănunte legate de colegul dumneavoastră Wilt. Șeful Catedrei de Studii Liberale își ridică privirea de pe orar, cu o expresie hăituită. Dusese o luptă disperată încercând să găsească pe cineva care să preia anul IV Zidari. Price nu voise s-o facă, fiindcă el luase anul II Mecanici Auto, iar Williams pur și simplu nu voia nicidecum. încă de ieri dr. Morris plecase acasă cu stomacul întors pe dos, iar acum era amenințat cu repetarea performanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iar Williams pur și simplu nu voia nicidecum. încă de ieri dr. Morris plecase acasă cu stomacul întors pe dos, iar acum era amenințat cu repetarea performanței dacă mai încerca cineva să-i pomenească în vreun fel de anul IV Zidari. Așa că domnul Morris rămase singur și era dispus să se lase deranjat de sergentul Yates oricât de mult ar fi avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
anul IV Zidari. Așa că domnul Morris rămase singur și era dispus să se lase deranjat de sergentul Yates oricât de mult ar fi avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea mai mare plăcere, zise el, etalând o cordialitate ce contrasta ciudat cu privirea hăituită din ochii lui. Ce fel de amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați observat ceva neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi atrase atenția blondul Yves Clos, iar altul, fiul unui bancher italian. — Mi se fâlfăie, răspunse impasibil Alex Fawcett. Din momentul în care semnează contractul de participare, devin piloți și sunt tratați cu toții la fel, fie că sunt fii de zidari sau de multimilionari... Există o diferență, răspunse celălalt cu vădită răceală. Cei bogați au de obicei telefoane celulare cu care sună acasă... Ce crezi că se va întâmpla când vor trece câteva zile și cei de acasă nu vor primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ciudate, dar nu și impre siei pe care o lăsa omul.“<ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. „Îndată ce zidarii au ter minat lucrul, acesta [maurul] sa instalat în centrul labirintului. Nimeni nu la mai văzut plimbându se [...]. Noaptea, vântul aducea urletul leului și oile se strângeau de spaimă lângă zid.“<ref id="30">Ibidem, p. 298.</ref> Noua construcție
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și Radna case noi pentru că începuse epoca Ceaușescu și era mare avânt economic și toată lumea construia, tencuia și zidărea. Ca acum! Îmi amintesc că acolo am văzut filme frumoase precum acela pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tradiționalist sau, dacă nu așa, atunci cu hotărîre să reneg toate acestea, altfel să privesc și spre stânga cea pururea tânără să tropăi, postmodern să mă ilustrez, adeptul fragmentarismului celui alunecos să mă revelez public. La întrebarea tradiționalistă a meșterului zidar Petrea din Maramureș (care tocmai munca la negru la subsemnatul execută, iară coregionalii săi îi spun P'ea): "Placu-ți, dumitale, dom' prefesăr, la fitness", eu răspund: "Placu-mi, P'ea, întrucât postmodern mă simt, cu lumea în rând voiesc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de stat, au fost teroriștii o închipuire, au fost mineriadele o realitate, a fost progromul de la Târgu Mureș la fel. Pe toate astea le-am auzit buimac cum mi le-a reamintit convingător un sibian trăitor la Timișoara, un nenea zidarul care mi-a spus că de ce acum îl vrem pe Iliescu după ce atâta vreme am predicat toate cele despre ale lui păcate. Căpitanul Vadim nu e așa! A făcut el lovitură de stat? A fost el nomenclaturist? A mulțumit el
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă nu făcea asta. Scoțând din dulapurile lui creionul G. Călinescu cel mai tocit, își făcea singur, pe hârtie, un fel de schițe. Se exprimă limpede că arhitecții sunt niște hoți și că o casă trainică se face cu un zidar bătrân, priceput, cum fusese făcută și casa în care sta. Un italian bătrân fusese chemat odată să vadă locul, și bătrânul îi împărtășise fel de fel de dorințe extravagante. Bucătăria, locurile de confort, el le voia în fundul curții, fiindcă zicea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar mari, care să ocupe tot spațiul disponibil al unui apartament. Voia tavan cu grinzi, și, în locul balconului, care ar fi putut să cadă, pălimar repetat și la etaje. Pivnița ținea s-o facă nu sub casă, ci în fundul curții. Zidarul ascultă aceste deziderate cu calm și înțelegere, fiindcă era obișnuit să construiască locuințe nu după rațiuni estetice și arhitectonice, ci după instrucțiile clienților. Moș Costache voia să facă jos prăvălii, dar pretindea că trebuiau urcate cu cel puțin trei sferturi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trei sferturi de metru deasupra solului, ca să nu intre hoțul de-a dreptul în prăvălie și să fure. Văzuse el o dugheană, în tinerețe, așa înălțată deasupra pământului, căreia i se punea ziua o scară de lemn în fața ușii. Dacă zidarul ar fi executat planul oral al bătrânului, rezultatul ar fi fost comic. Însă nu-l înfăptui, fiindcă moș Costache amâna lucrările pentru o dată incertă, pe care urma el s-o fixeze, după studii serioase ale prețurilor mâinii de lucru. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale prețurilor mâinii de lucru. În vară construiește toată lumea, așa încît salahorii sunt scumpi. Toamna târziu, ei sunt însă fără lucru și sunt bucuroși să se angajeze și pe puțin. Mai ales moș Costache își făcea acest calcul: "Angajez un zidar maestru cu atât pentru toată durata lucrărilor, pe care le voi supraveghea eu personal. Materialul îl cumpăr eu și nu dau decât unde văd eu că este nevoie. Arhitectul aici te fură. Pentru partea de salahorie angajez o familie întreagă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din același material și dintr-un liant corespunzător. Avem în vedere cu acest zid „originar“ ideea unui zid construit, ridicat și înfăptuit metodic de primul meseriaș serios care a conceput acest element de construcție atât ca artist, cât și ca zidar și ca arhitect. Cel care, atunci când zidul a fost gata, s-a dat înapoi, a privit zidul atent și a zis, ca și Dumnezeu în Facerea: „E bine!“ Acum, omul a descoperit nu zidul, ci ideea lui; nu zidul egoist
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întîi dezvoltate într-un mod general; apoi trebuie să-si asimileze cunoștințele și practicele meșteșugului; trebuie studiată jurisprudența și arta de-a se servi de ea. Aceste cheltuieli de ucenicie vor rămânea pururea mai ridicate decât acelea ale croitorului sau zidarului și cu atât mai ridicate peste cheltuielile de educație ale salahorului sau căruțașului: unealtă umană primitivă - unealtă umană complicată și perfecționată. Situația cea mai favorabilă este aceea în care lucrătorul poate să-și aleagă liber o ocupație conformă cu aptitudinile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care are puterea să domine, aici, un text heideggerian. Nu poți veni cu mâna goală în fața lui Heidegger. Dar atunci înseamnă că hermeneutica începe o dată cu actul traducerii. La prânz, când ieșeam cu Noica de la cantină, în ușă ne salută un zidar: "Vă tot văd pe aici de la o vreme, îi spune el lui Noica. Pesemne că sînteți frizerul stațiunii?" Joi, 14 decembrie 1978 I-am lăsat aseară lui Noica textul lui Freud despre interpretarea primei amintiri a lui Goethe în Poezie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad fiindcă Înjurau tot timpul, erau pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care acum, făcînd pe zidarii, continuau să glumească la fel ca la circ și se suiau pe niște schele fără balustradă de pe care puteau să cadă În orice clipă. Arhitectul uită de Julius și se Îndepărtă puțin ca să stea de vorbă cu inginerul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cum te cheamă? Îl Întrebă văzînd că inginerul și arhitectul se Îndepărtează. — Julius. Meșterul se uită la el zîmbind, de parcă n-ar fi Înțeles ce nume e ăsta și Începu să-i explice cu o mulțime de amănunte cum lucrau zidarii În zilele cînd se turna planșeul. Îi arătă sticlele de bere pe care le beau cît timp se turna betonul și Îi explică din nou că nu se puteau opri, dar că lucrau cu schimbul ca să poată mînca ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și peste cîteva minute se schimba echipa. PÎnă atunci lucrătorii se opinteau din greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos, făeîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greu suind pe schelă, odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos, făeîndu-l să se clatine pe cel care urca. Aceste incidente se soldau desigur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul și se uită cu luare-aminte la femeia care sosise tocmai atunci. Venise să-i aducă mîncarea lui PÎine cu șuncă. Peste cîteva clipe Începură să vină și alte femei, toate cu cîte o legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră să mănînce. Coborau de pe schelă și se apropiau de locul unde-i așteptau nevestele, le salutau cu răceală și ele deschideau legăturile. Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate cu o mîncare grasă, un amestec de tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi se așezau pe cîte o piatră, formînd un cerc și-și Înfigeau lingurile În strachina cu mîncare, scoțînd o primă Îmbucătură uriașă din care se scurgeau picături de grăsime și pe care o duceau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase lingînd-o și aplecîndu-și În același timp capul. Julius se apropie de grupul de zidari, care tăcură cu toții cîteva clipe și putu să vadă mai bine cît erau de murdari de var, cu hainele jerpelite și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care făcea parte, Într-un fel, din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și-i spuse lui Julius să vină cu el. Îl duse pînă la malaxor, care făcea un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]