3,039 matches
-
mai poate lua vreo măsură care s-o poată stăvili. Iacă, aci am ajuns! Din fericire încă nu s-a vărsat sânge, încă nu s-au pierdut vieți omenești, dar nimeni nu știe ce poate aduce ziua de mâine. Îi zugrăvi amănunțit ce-a fost în cutare sat sau oraș, ce s-a prădat și ce s-a distrus, iar după toate declară ca un orator la tribuna Camerei: ― Se mișcă țara, domnul meu! Toată țara! Grigore Iuga, impresionat de tonul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătrânul se silea s-o ascundă. Știa că de la el nu va afla nimic și că va trebui să ia contact direct cu țăranii, ca să-și dea seama de adevărata atmosferă, deși chiar puținele cuvinte ale lui Ichim i-o zugrăviseră suficient. Vorbi întîi cu logofătul Bumbu, care mărturisi că trăiește cu spaima în sân și nici măcar nu poate să-i spuie boierului cum stau lucrurile, și pentru că se sfiește, și de teamă să nu-l supere. Dacă ar fi consimțit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de nebuni cum crede lumea la oraș! Țăranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarse pe loc să mai vadă cum ardea conacul lui Buruiană. Bătrânul avu subit o strângere de inimă. Privind de aici, focul părea că mistuie chiar propriile-i clădiri. Pata roșie pe cer era mai sângeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga ca niște ruine arse și încă fumegând. Gândul i se risipi. Altele îi luară locul, înăbușite însă și ele: "Asta nu se poate!" La stânga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i mijlocească o întrevedere cu prefectul, căruia voia să-i ceară un detașament de soldați, dacă se poate și tunuri, ca să-și recucerească averea și să pedepsească pe bandiții care I-au izgonit și I-au prădat. Apoi, după ce își zugrăvi în toate amănuntele suferințele fără margini, spuse lui Grigore, fără nici un înconjur, că pe aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani, adăugând totuși că el nu crede să fie adevărat, fiindcă tâlharii au săvârșit toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care vorbește stricat franceza, mă trimite la alt hotel, căci aici se zugrăvește. Nu mă plîng însă, căci nimeresc pe Rue des Abbesses, în plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o cameră fără masă și fără scaun, dar cu boema bătrînului Paris la picioare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al întâlnirii dintre Irod Antipa și Isus și reluarea prieteniei dintre Pilat și Irod (23,6-12). Totodată, Luca scoate în evidență contrastul dintre nevinovăția lui Isus și cererea mulțimii ca ucigașul Baraba să fie eliberat. Cea de-a patra Evanghelie zugrăvește destul de diferit procesul lui Isus, în special în momentul când se află în fața lui Pilat. După ce este arestat, Isus este dus mai întâi la Ana, precedentul mare preot, socrul lui Caiafa, actualul mare preot (18,12-13). În timpul interogatoriului, Isus este
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
răsfirate care păleau în eter. O priveam din balcon cu nesaț cum stătea încremenită, o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
potrivea perfect, se răsucea voluptuos, ca în unt. Am aruncat lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit din câteva piese furniruite cu lemn gălbui. Pe peretele pe care se afla ușa în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta, celui în cauză niciodată nu i se spune adevărul ! — Până când zugrăvim, înainte de Paște, va trebui să-l ajutăm să-și întindă pânzele în fiecare cameră, și pentru etaj, să-l conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii dîrji, de marinar, ai locțiitorului de comandant Baltag se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe care o culege, sau poate că are vreo amantă pe undeva și s-a dus un pic pe la ea - deși o asemenea fantezie l-ar putea pune În situația de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avea slujbă. Într-un acces de furie, distrusese mica, dar foarte prețioasa colecție de sticlărie romană a muzeului. Numai micuța cupă albastră-verzui supraviețuise accesului lui George, ricoșând miraculos pe dalele de piatră. George revăzu în fața ochilor groaza sfioasă care se zugrăvise pe chipul directorului când, gata parcă să izbucnească în plâns, culesese de pe jos, cu mare precauție, unicul supraviețuitor. După aceea urmase o explozie de indignare împotriva lui George. Lucrurile se terminau întotdeauna cu indignare împotriva lui. Poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta e de fapt o sală cam neîngrijită, zugrăvită într-un verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive simple: ceai, limonadă, batoane de șocolată, sendvișuri și, firește, (în mod absolut gratuit) faimoasa apă minerală. Izvorul tămăduitor țâșnește pe gura de metal a unui leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcută lui Alex. Locuința lor (deși nesituată în Victoria Park), nu era prea departe. Se întunecase de-a binelea și în lumina farurilor mașinii, care se îndrepta spre garaj, se conturau bicicleta, gardul viu, galben, și zidul lateral al casei, zugrăvit în roz. Coborâră din mașină, Adam și Zet alergând primii prin gang către ușa bucătăriei, care era întotdeauna lăsată descuiată. Și, într-adevăr, în bucătărie se afla - nu pentru prima oară - preotul-lipitoare. Când intrară și Brian cu Gabriel, părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul lui Alex dispăru, apoi reapăru, dar cu totul alt zâmbet. George își intensifică încruntarea provocată de John Robert, adăugându-i o grimasă batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum acoperit cu carpete; carpete geometrice, persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din brațe pe Zet, era atât de lipsită de expresivitate și de culoare, încât îți evoca un studiu în alb al unui pictor care urmărise să zugrăvească un chip de fată abia conturat pe fondul uniform lăptos al pânzei. Doar buzele strânse și vag țuguiate a mirare erau de un roz palid, iar irisul ochilor apărea de un bleu foarte pal în albul lor marmoreu. Brian, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ușor convins să cânte, cât și temeritatea conversației lui cu Pearl. Puritatea și forța cântecului și dulceața pătrunzătoare, răscolitoare a vocii lui le fascinară, le lăsară încremenite pe cele două fete, așa cum intenționase și Tom. Dar privind la beatitudinea zugrăvită pe chipurile lor, simți o ascuțită împunsătură de invidie. Nu reușea chiar întotdeauna să-și însușească talentul prietenului său până la a-l considera al lui. Nu înțeleg poemul, spuse Hattie, după ce-l felicitase pe Emma. De ce se întreabă dacă „acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spusese George Stellei, numai că... vezi tu... m-a provocat într-un mod de neîndurat...“ Acest lucru vine în concordanță cu ceea ce mi-a povestit Tom despre extraordinara „expresie radioasă“ (cuvintele îi aparțin lui Tom), despre acel nefiresc calm vizionar zugrăvit pe fața lui George în seara când se întâlniseră la Diane, curând după ce George primise fatala scrisoare a lui Rozanov. Reflecțiile lui George asupra stării sale mentale, pe care i le-a împărtășit Stellei în timpul perioadei de orbire, relevă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea bine de bună seamă că îl observa din depărtare. Dar unde privea femeia-manechin? Avea ochi atât de vii încât Nestor așteptă câteva clipe să vadă dacă nu clipește. Unde privea? Nimic din lumea concretă din jur nu-i putea zugrăvi pe chip acea expresie de satisfacție senină. Cu siguranță nu-și dorea ieșirea la iarbă verde care se petrecea în vitrina alăturată. Nu-și dorea nimic din toate vitrinele de prin jur. Antebrațele ei se odihneau sprijinite de coapse, iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Schipor ăsta... blondul presupus; fiindcă nimeni n-ar fi băgat mâna în foc că nu se oxigenează 6! Ce era cu șuvițele alea mai decolorate din părul lui?... Toate detaliile aspectului său, toate detaliile vieții sale, toate concurau în a zugrăvi un tablou complet diferit de portretul tipic al studentului anilor '60. Mereu nemulțumit ba de una, ba de alta, cu umerii lui căzuți, veșnicul revoltat împotriva tuturor și a toate, adesea îmbufnat, mai mereu cu privirea îndreptată în jos, concentrat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lipite perfect... Liliana a isprăvit de sădit toate cele douăsprezece primule. S-a așezat pe marginea piedestalului și privește peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit o expresie de împăcare. Asupra ei pacea cimitirelor are același efect ca și asupra lui Lucian? Ai mai zugrăvit locuința? E păcat să-ți închei viața într-o locuință închiriată. Cei rămași după tine trebuie să scoată mobila afară din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit o expresie de împăcare. Asupra ei pacea cimitirelor are același efect ca și asupra lui Lucian? Ai mai zugrăvit locuința? E păcat să-ți închei viața într-o locuință închiriată. Cei rămași după tine trebuie să scoată mobila afară din casă s-o vândă sau s-o arunce la gunoi. Locuința trebuie eliberată și în ea se mută locatari
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]