1,923 matches
-
literaturii noastre nu prea pledează. Stănică Rațiu pentru că nu are procese reale, își ține pledoariile în particular pe cazuri ipotetice. Avocatul din Articolul 214 rezolvă divorțul lui Lae Popescu de Acrivița în cabinet, prin consimțământ mutual. Tarsița văduva și Iancu Zugravul ajung în fața instanței fără avocați pentru clondirul cu mastică prima spart de pârât. Judecătorul admite acțiunea cât privește clondirul, dar onoarea văduvei, șifonată cu „facu-ți, dregu-ți”, rămâne nereperată. Un turc și prietenul său evreu merg la muftiu pentru că, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
redus, fetele erau trimise pentru instruire și educare la Sibiu sau la București. Tot în această perioadă apar și câteva școli private specializate în meșteșugul picturii, cum a fost aceea a lui Pârvu Mutu din București sau a lui Ion Zugravul de la Râmnic, în care pentru dascălii preparatori domnitorii acordau privilegii, scutiri de dări etc. În Banatul istoric și în Ardeal, conform legiuirilor școlare, Allgemeine Schulordnung, Regulae directionae, Patentul școlar, Ratio educationis, obiectele de învățământ propuse în școlile triviale erau: citirea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
din 1851: numărul total al locuitorilor târgului sporind din nou la 2.461 persoane. Spre deosebire de recensământul anterior, în ceea ce privește birnicii și căpătăierii, acesta din 1851 arată că au fost scăzuți din tabelele Vistieriei 365 de birnici. Printre aceștia, sunt incluși 53 zugravi și 213 scăzuți din porunca Vistieriei. În același timp, însă, din totalul de 256 oameni, 158 au venit din alte locuri, poate și din târguri, dar în majoritate au venit de la sate. Permutările pot fi determinate de schimbarea categoriei sociale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
documente, în această perioadă, nu mai există sau, poate, altele și-au schimbat denumirea. Însă cea mai însemnată localitate, în jurul căreia a gravitat dezvoltarea întregului ținut al Fălciului, este Huși. Într-un document (circa 1415), Alexandru cel Bun a dăruit zugravilor Nichita și Dobre două sate pe Drăslivița (Crăinicești și Leucușești), cărora li se arată hotarele. Acest uric este foarte important, deoarece în el erau menționate numele celor doi zugravi, care din porunca domnului Alexandru cel Bun au zugrăvit din nou
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși. Într-un document (circa 1415), Alexandru cel Bun a dăruit zugravilor Nichita și Dobre două sate pe Drăslivița (Crăinicești și Leucușești), cărora li se arată hotarele. Acest uric este foarte important, deoarece în el erau menționate numele celor doi zugravi, care din porunca domnului Alexandru cel Bun au zugrăvit din nou biserica Sfânta Vineri (Paraschiva) din Roman. Documentul din 1415 (?) este valoros, pentru că atestă sate din zona Huși, chiar dacă nu și existența târgului la data respectivă: Crăinicești și Leucușești pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
turcească cumpăra acest produs cu 40 de aspri ocaua. 3. Breslele Breslele au reprezentat o formă de organizare profesională a negustorilor și meșteșugarilor. Ele au reglementat în cursul Evului Mediu întreaga viață economică a târgurilor. Unele informații referitoare la breasla zugravilor din Suceava datează încă din 1570. În anul 1600 era semnalată breasla negustorilor din Bârlad. Pe lângă motivele de ordin religios au intervenit, la începutul secolului al XVII-lea, și cele de ordin economic și social, care au favorizat formarea breslelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și, prin urmare, în contra unor profesiuni astăzi onorate în toate țările și în toate straturile sociale. Așa, când l-am rugat să mă trimeată în străinătate pentru a învăța pictura, el a sărit în sus: Cum, vrai să te faci zugrav? Ai înnebunit, băiete? Silit am fost, deci, să îmbrățoșez altă carieră; să lepăd penelul și să ieu condeiul și nu știu zău dacă schimbul a fost în avantajul meu. Cu toate aceste, din când în când, în oarele când n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
artist Altare-i consacrară, de oțel, Odată cu-obeliscuri de-ametist Și-un cer de reflectoare, cu poeți Pe tobe, să-l glorifice măreț. * Mai mult decât hârtie, cu migală, Dintr-o pădure, brazi și orgi, departe, M-a deghizat zugravul de cerneală, Frumos împăturită, într-o carte, Ieri, azi, citită, recitită mâine, Cinstită seara, noaptea, dimineața, Cuvântul meu nu ține loc de pâine, Dar pâinea mea iluminează viața. M-au scris prin vremi penițe, oboseala, Durerea, frica și-am clădit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
colaboratorii de pe ambele maluri ale Prutului, ca și din Occident, printre care se numără Eugen Coșeriu (Unitate lingvistică - unitate națională, Latinitatea orientală), Constantin Ciopraga (Un urmaș al lui Parmenide: Ion Barbu), Fănuș Neagu (Cu dragoste din București), Ioan Alexandru (Luchian, zugravul), Mihai Cimpoi (Eminescu, homo folcloricus), Ion Ciocanu (În căutarea numitorului comun, Andrei Lupan și limitele sale) Ion Hadârcă (Răzbunarea prin scris), Alexandru Gromov (Din vremile „ciocălăilor de aur”) ș.a. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287812_a_289141]
-
să fie un urmaș al celuilalt Ioniță. Era puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit pentru orice. Primul Ioniță era un ins arogant. Dar Zogru nu știuse niciodată ce e dincolo de siguranța lui sfidătoare, până să-l cunoască pe Zugrav. Acesta privea drept în față, cântărind cu nerușinare drumul, soarele și lumea. Iar fața asta de dispreț, cu buza de sus aninată în miezul obrazului, îl enervase brusc, aducându-i în minte fața primului Ioniță și drumul prin livada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știa toate gândurile și-i simțea toate durerile cu uimire și compătimire, dar și cu un fel de interes, ca atunci când îți pare rău de unul și te gândești că, la urma urmelor, îți faci un capriciu ajutându-l. Prin Zugrav a cunoscut-o și pe Nălbica. Era o femeie retrasă, care zâmbea cu grijă și răspundea tot așa la întrebările amabile ale lumii: Ce să fac, stau aici pe scări ori cos o haină ori fac aia și aia. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ba se cuibărea într-un om care văzuse icoana de la Snagov, ba venea ca unul care auzise de minunea pe care o picta Ioniță, vrând să se încredințeze cu ochii lui. Și de fiecare dată dădea informații, îl îndemna pe Zugrav să schimbe ori să facă aia și aia, până ce fața lui Pampu începuse să se desprindă, ca dintr-o oglindă, să aibă viața și forța ei, într-o singură imagine, venită de la capătul lumii. În stânga altarului făcuse o scenă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe Pampu din realitatea celor 40 de zile ori din pictura aceasta luminată prin fereastra îngustă și înaltă a bisericii din Comoșteni. Nu e lipit doar de imaginea lui Pampu, ci și de clipele pe care le-a trăit alături de Zugrav, holbându-se la zidul care prindea viață, și mai simte încă oboseala din capul pieptului lui Anton și lacrimile de neoprit care curgeau din colțul ochilor Făniței ori agonia care l-a doborât pe când era Barbu Cocoșaru, mort în fața picturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionașcu era logofăt mic, iar copiii lui erau puși în slujbe pe la Divan și în cancelariile domnești. Între aceștia era unul care îi aducea aminte și de Bubos, și de Măcelar, dar care avea ceva și din entuziasmul artistic al Zugravului. Îl chema Gligore și era funcționar la un calem domnesc, unde ținea evidența taxelor pe care le hotărâse însuși domnitorul, Alexandru Moruzi. Gligore însemna cu grijă sumele ce erau luate de la persoane particulare, de la mănăstiri, de la vamă ori de la cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
n-o definitivase încă. Imaginile erau neprelucrate și multe cadre erau luate prost. Pe la jumătatea filmului apărea Andrei Ionescu, mângâindu-și părul de la frunte și pe după ureche, până la bărbie. Avea privirea insolentă a lui Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod normal nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să moară. La un moment dat, ea l-ar fi uitat. Dar până să-l uite! Îi era greu s-o vadă cu inima frântă și îi era de nesuportat s-o știe că suferă după Andrei Ionescu. Nici măcar amintirea Zugravului ori a lui Ioniță Eliberatoru nu puteau să-l domolească în privința aceasta. Nu putea totuși să nu admită că aceștia doi semănau cel mai bine cu Andrei Ionescu. Noaptea în care se furișase în Stroe Leurdeanu și-o mai amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
împroprietărit spătarul, și nimeni n-a mai spus nimic. Nălbica a trăit în casa pentru care omorâse cinci oameni, a îngrijit grădina și a deschis acolo un han. Iar după moartea ei, casa i-a rămas unui băiat de-al Zugravului, anume Radu Ioniță. El a închis hanul, s-a însurat și a crescut trei copii în casa moștenită de la Nălbica. Pe la 1630, rămăsese în casă o fată a acestui Ioniță, care s-a măritat, a vândut casa și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Porfiri. Nu prea sunt un jucător de cărți. ă Nu contează, spuse celălalt. Schtoss este joc de noroc. Nu e nimic altceva decât noroc. ă Înțeleg. și cum se joacă? ă Este foarte simplu. Alexei, dă-i domnului pachetul. Un zugrav tânăr, judecând după petele de culoare de pe salopetă, îi înmână lui Porfiri cărțile. Dumneata ai pachetul ăla, spuse omul în haină, iar eu îl am pe ăsta. Scoase un al doilea pachet din buzunar. Mai întâi trebuie să fixăm miza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi-ar fi mult mai ușor decât să fiu pictor, De ce? cum e-n stare fata asta să mă facă să vorbesc cu atâta ușurință despre mine?! În comparație cu Theo, eu nici nu m-aș putea numi pictor, ci un oarecare zugrav de biserici, Mie îmi place și pictura de la noi din biserică, și eu cu exaltare, Pentru că n-ai văzut încă pictura lui Theo! Nu sunt aceleași picturi?! Cu Răstignirea Domnului, Cina cea de taină, Pogorârea Sfântului Duh, Maica Domnului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
demonul din mine, retras pentru moment din arenă, se-nvăluia tăcut în negurile tulburi ale ființei mele, Seara la meșterul Luca și Janos, meșterul Luca povestește, o mai veche poveste, pentru mine o spune, e povestea lui Vasile din Fălticeni, zugrav de biserici, de la acesta a învățat cu puțin înainte de război și meșterul Luca taina iconografiei, taină destăinuită celui mai vrednic dintre ucenici, cu mândrie povestește meșterul Luca, dar și cu nostalgie, fumează țigară de la țigară, carpați fără filtru, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Fălticeni, se născuse spre sfârșitul veacului trecut, ca băiat sărac, din cauza sărăciei a fost nevoit să părăsească devreme casa tatălui său și, cum avea oarecare talent la desen, vindea prin iarmaroace iconițe pictate de el, a intrat ucenic la un zugrav de biserici, meșterul Dumitrache, pe vremea aceea a fi ucenic la un meșter însemna să stai pe lângă el câțiva ani buni până când primeai de la acesta hârtie că ai deprins meșteșugul și, abia după aceea, puteai lucra pentru bani, dacă aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Vasile războiul și e luat pe front, e rănit, decorat și la terminarea războiului rămâne în Ardeal unde primește o bucată de pământ, își reia vechea meserie, mai ales că după război încep să se construiască biserici de piatră și zugravii erau foarte căutați, cu timpul își face casă Vasile, își ia nevastă și căpătase oarecare faimă în tot Ardealul, eu am intrat la el ucenic când aveam vreo zece ani, era prin ’40 și ne luaseră din nou ungurii, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi vorbește iarăși despre, Era o vorbă printre pictorii cei vechi, și meșterul Luca mă urmărește cu ochii lui de albăstrele, un fel de blestem, se spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al Șaptelea Sobor să cadă asupra acelui zugrav ce nu ține seamă de poruncile Sfinților Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când îi pun întrebarea, Există mărturii despre un zugrav din acesta neascultător? Înainte de a-mi răspunde meșterul Luca se uită lung la mine, îi susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când îi pun întrebarea, Există mărturii despre un zugrav din acesta neascultător? Înainte de a-mi răspunde meșterul Luca se uită lung la mine, îi susțin privirea de albăstrele, cartea de arta zograviei o ține încă în mâna stângă și-n cealaltă nelipsita țigară carpați fără și-ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]