15,456 matches
-
alături de fratele său Geta. Ura dintre cei doi frați a dus, în februarie 212, la asasinarea lui Geta în palatul din Roma, urmată de uciderea a 20.000 de susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale, având ca principal sprijin armata. Potrivit surselor istorice, Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia (214/215
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
Rin a dus campanii împotriva alemanilor (213), la Dunăre împotriva carpilor (214), iar în 215 a pornit un nou război împotriva Imperiului Part. Bun comandant militar, Caracalla a efectuat în 213 o călătorie în Dacia, în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
însemnul său heraldic. Margaret s-a îndreptat către sud, făcând ravagii în timp ce înainta, armata asigurându-și aprovizionarea prin jefuirea proprietăților pe lângă care treceau prin sudul prosper. În Londra, Warwick s-a folosit de jafurile armatei reginei în scopuri propagandistice pentru întărirea sprijinului celor din sud pentru facțiunea Yorkistă. Astfel, orașul Coventry și-a schimbat orientarea, sprijinind pe Yorkiști. Warwick nu a reușit să adune destul de rapid o armată suficient de puternică și, fără ajutorul armatei lui Edward, a fost prins total
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe "Caesarul" Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian vizau întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant. Între (297-298), Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru - limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient. Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
persecuția lui Dioclețian. Pe plan intern și extern, imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase "castella" și drumuri, care fac din graniță o zonă fortificată. Efectivele militare sporesc la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile. Dobrogea este separată de Moesia Inferior
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
capturând orașul Gorizia. După această victorie minoră, frontul a rămas practic nemișcat mai mult de un an, în pofida mai multor ofensive italiene, iarăși pe frontul Isonzo. În toamna anului 1917, datorită situației superioare pe frontul de est, austriecii au primit întăriri apreciabile, incluzând și forțe de asalt germane. Pe data de 26 octombrie, ei au lansat o ofensivă crucială care a rezultat în victoria majoră la Bătălia de la Caporetto: armata italiană a fost învinsă, dar după ce s-a retras pe o
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
bombardament concentrat de artilerie care a ținut 35 de minute, asaltul infanteriei a dus la o avansare rapidă în primele patru ore. Până în cele din urmă, avansarea a în cetinit din cauza problemelor logistice și de comunicații. Germanii au adus rapid întăriri și au contraatacat, împiedicându-i pe englezi să cucerească înălțimile vizate. Generalul Sir John French avea să dea vina pentru eșec pe criza de proiectile de artilerie care a făcut ca succesul inițial al infanteriei să nu poată fi exploatat
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
înălțimile Vimy. Atacul a fost precedat de ceea ce a fost considerat un bombardament intens, iar Armata a 10-a franceză a atacat și a făcut la început progrese promițătoare. În scurtă vreme însă atacul s-a împotmolit, germanii au adus întăriri masive și francezii au fost loviți de focul de baraj al artileriei inamice, suferind pierderi grele. Până pe 15 mai. Ofensiva a fost oprită definitiv. În toamna anului 1915, în timpul a ceea ce presa britanică a denumit "Năpasta Fokker", avioanele aliate au
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
cauzat o reorganizare totală a aviației germane. Ambele tabere și-au schimbat doctrinele militare, folosind formații de avioane mari în locul luptătorilor individuali. După regrupări, bătălia a continuat de-a lungul lunilor iulie și august, cu ceva succese pentru britanici, în ciuda întăririlor liniilor germane. Până în august, Haig a ajuns la concluzia că o străpungere a liniilor era puțin probabilă și a schimbat tactica asalturilor masive de infanterie în favoarea unei serii de atacuri unor unități mici. În faza finală a bătăliei de pe Somme
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
La 4 noiembrie 2008, Barack Obama l-a învins pe republicanul John McCain în alegerile generale și a devenit primul afro-american ales președinte al Statelor Unite. A primit premiul Nobel pentru Pace în octombrie 2009 „pentru eforturile sale extraordinare în scopul întăririi cooperării între popoare”. A autorizat programe sociale, a evitat prăbușirea economiei țării sale în vara 2010 (simultan, când avea loc "Occupy Wall Street"-mișcări de proteste pe Wall Street), a menținut relațiile diplomatice pașnice cu Rusia și China, a reformat
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
distruse definitiv, soldații sovietici reușind după atacuri feroce să străpungă liniile încercuirii în grupuri de la mărimea unui pluton până la cea a unei divizii. Rezistență sovietică îndârjită din sectorul Viazma a oferit Înaltului Comandament Sovietic un răstimp suficient pentru aducerea de întăriri pentru cele patru armate care apărau capitala (armatele a 5-a, a 16-a, a 43-a și a 49-a), în principal trupe din Orientul Îndepărtat Sovietic. În sud, în regiunea Briansk, apărarea sovietică s-a dovedit mai fermă
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de apărare de la Mojaisk, au găsit aici fortificații bine pregătite, apărate de trupe odihnite. În aceeași zi, Gheorghi Jukov a fost rechemat de la Leningrad, pentru a prelua conducerea pregătirilor pentru apărarea Moscovei. Jukov a ordonat concentrarea tuturor forțelor disponibile pentru întărirea și apărarea liniei Mojaisk, o mișcare sprijinită de mareșalul Vasilievski. După cum se povestește, primele reacții ale lui Stalin la înaintarea germană spre Moscova au fost acelea de negare a adevărului și de căutare a unor țapi ispășitori pentru înfrângerile sovietice
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
puțin temerile civililor. Începând cu ziua de 13 octombrie 1941, Wehrmacht a atins linia defensivă Mojaisk, o centură dublă de fortificații, construită în grabă, care proteja Moscova dinspre vest și se întindea de la Kalinin până la Volokolamsk și Kaluga. În ciuda ultimelor întăriri sosite în zonă, efectivele combinate al sovieticilor (armatele a 5-a, a 16-a, a 43-a și a 49-a), erau de-abia de 900.000 de oameni, mult prea puțini ca să facă față atacului german. În aceste condiții
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Hafez al-Assad, liderul Siriei, avea o altfel de părere. El nu era interesat de începerea unor negocieri și considera că teritoriile pierdute puteau fi recucerite numai printr-o acțiune militară. De la sfârșitul războiului de șase zile, Assad a inițiat o întărire masivă a forțelor armate, în speranța transformării Siriei în forța militară dominantă a lumii arabe. Cu ajutorul Egiptului, Assad a considerat că noua sa armată poate să învingă în mod sigur armata israeliană, cucerind astfel rolul dominant în zonă. Assad credea
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
cu baionetele Armatei Roșii." Ar fi fost prima încercare bolșevică de a pătrunde în chiar inima Europei, prima încercare de exportare al revoluției comuniste prin forță. Într-o telegramă, Lenin exclama: "Trebuie să ne îndreptăm toată atenția pentru prepararea și întărirea frontului vestic. Trebuie anunțat un nou slogan: «Pregătiți-vă pentru războiul împotriva Poloniei!»". Scopul declarat al Armatei Roșii nu era acela de a cuceri Europa în mod direct, ci acela de a provoca schimbări sociale și revoluții. Generalul Tuhacevski proclama
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
croiască prin luptă un drum spre nord-vest. Forțele poloneze din Ucraina au reușit să se retragă în ordine și cu efectivele aproape intacte, dar nu au fost în stare să fie de ajutor frontului polonez de nord și să asigure întărirea liniei de apărare de pe râul Auta, unde urma să aibă loc o bătălie decisivă. Datorită forțelor insuficiente, frontul polonez lung de 330 de kilometri era apărat de 120.000 de soldați și de aproximativ 460 piese de artilerie, fără nici o
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a început să intre în panică, guvernul premierului Leopold Skulski demisionând la începutul lui iunie. Încrederea în victorie a conducerii sovietice a crescut la maxim. Într-o telegram, Lenin sublinia: „Trebuie să ne îndreptăm întreaga noastă atenție spre pregătirea și întărirea Frontului de vest. Un slogan nou trebuie proclamat: «Pregătiți-vă pentru războiul împotriva Poloniei! »” Teoreticianul marxist Nikolai Buharin scria în Pravda că speră ca sovieticii să aibă resursele pentru continuarea campaniei dincolo de Varșovia, „până la Londra și Paris”. Ordinul generalului Tuhacevski
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
în Bătălia de la Brody (29 iulie - 2 august) și mai apoi pe 17 august în bătălia de la Zadwórze, când militarii unei forțe mici poloneze s-au sacrificat în luptă pentru a împiedica cavaleria sovietică să cucerească orașul și să oprească întăririle poloneze să se îndrepte spre Varșovia. Pe 29 august, cavaleria lui Budionnîi, străbătând zone slab apărate, a ajuns în dreptul orașului Zamość pe a încercat să-l cucerească. Cum în zonă începuseră să vină întăriri poloneze eliberate din fața capitalei după victoria
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
să cucerească orașul și să oprească întăririle poloneze să se îndrepte spre Varșovia. Pe 29 august, cavaleria lui Budionnîi, străbătând zone slab apărate, a ajuns în dreptul orașului Zamość pe a încercat să-l cucerească. Cum în zonă începuseră să vină întăriri poloneze eliberate din fața capitalei după victoria din bătălia de la Varșovia, Budionnîi au pus capăt asediului Lwówului pe 31 august, încercând într-un târziu să vină în sprijinul forțelor sovietice care se retrăgeau după înfrângere. Forțele lui Budionnîi au fost interceptate
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Ioan Vodă Armeanul; n. 1521 - d. 1574) a fost domnul Moldovei din februarie 1572 până în iunie 1574. Era fiul lui Ștefăniță cu armeanca Serpega. După domnia sa, în Moldova a fost introdusă instituția mucarerului. În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
pecetea mare a țării, prin care readucea mănăstirile autohtone la stăpânii lor firești și oprea practicile dării ca metoh, se pomenea de mănăstirea Brebu ca despre o mânăstire ridicată din temelii de domnia sa, iar, în aprilie 1641, în actul de întărire al Patriarhiei de la Constantinopol se confirma același lucru („Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Statului”, vol.V 1640-1644, București, 1985, p. 111-113, 179-180). Cu toate acestea, în lunga pisanie din pronaos, păstrată integral, se spune că „[...]s-a început a
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
după ce pierde jumătate din contingentul său. În 1591 campania condusă de John Norreys, aflat la conducerea unei armate de 3000 de soldați, nu are mai mult succes. Ca în toate expedițiile de acest fel, regina se opune la acordarea de întăriri și fonduri; Norreys este nevoit să meargă personal la Londra să-și pledeze cauza în fața reginei. În absența sa o armată catolică distruge restul armatei sale la Craon, în nord-vestul Franței în mai 1591. Două luni mai târziu, Elisabeta trimite
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
au trimis în batalioane disciplinare peste 13.000 de militari pentru „lașitate” sau dezertare. Peste 300.000 de oameni au fost trimiși înapoi la unitățile lor sau au ajutat la completarea altora. În schimb, germanii au atacat indiferenți la pierderi. Întăririle sovietice erau aduse cu vapoarele de pe malul estic al Volgăi, convoaiele fiind atacate în mod constant de artileria și aviația germană. Speranța de viață a noilor sosiți era de doar câteva ore. Lupte furioase s-au dat pentru fiecare stradă
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
2 km fiind apărate de un singur pluton. Forțele sovietice dețineau câteva capete de pod în zona sudică a frontului, orice comandant militar competent considerându-le amenințări serioase. Hitler era atât de concentrat asupra orașului însuși, încât orice cerere pentru întărirea flancurilor și distrugerea capetelor de pod sovietice a fost respinsă. Șeful Marelui Stat Major German (OKW), generalul de armată Franz Halder, și-a exprimat preocuparea pentru atenția acordată de Hitler exclusiv orașului, atrâgând atenția asupra flancurilor slab apărate ale germanilor
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie și o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzați din nou. Slab echipată și copleșită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur și simplu pulverizată de atacul masiv sovietic după o luptă crâncenă de o zi, lăsând descoperit flancul Armatei a 6-a
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]