14,490 matches
-
trupele franceze, la 9 februarie 1793, a fost avertizat de un fermier din Rohrbach, refugiindu-se astfel peste Kaiserslautern la Mannheim. În perioada următoare a locuit Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara palatul a fost incendiat
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
Bunurile din Karlsberg s-au împărțit pe toată zona de sud a Germaniei. O parte din bunuri au fost, după moartea ducelui Karl al II-lea August scoase la licitație. Anumite bunuri se găsesc printre altele în următoarele locuri: Mobilierul castelului Karlsberger a fost în principal creat de furnizorii curții regelui francez. O altă sursă a fost castelul Zweibrücker, din care a fost adus mobilierul în Karlsberg. Garnitura scaunelor sofisticate, croite și aurite, consola meleor, ramele tablourilor, preum și argintăria, stinghiile
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
au fost, după moartea ducelui Karl al II-lea August scoase la licitație. Anumite bunuri se găsesc printre altele în următoarele locuri: Mobilierul castelului Karlsberger a fost în principal creat de furnizorii curții regelui francez. O altă sursă a fost castelul Zweibrücker, din care a fost adus mobilierul în Karlsberg. Garnitura scaunelor sofisticate, croite și aurite, consola meleor, ramele tablourilor, preum și argintăria, stinghiile tepetelor, tocurile ușilor și altele în această linie au fost fabricate de ebenistul francez al curții, Georges
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
tapetelor și husele de la mobilă din mătase sau de Damasc colorat au fost confecționate în Lyon. Printre sculptori se numără Martin-Claude Monot și Francois-Joseph Duret. Schițele de interior au fost realizate de Johann Christian von Mannlich și Jean-Démosthène Dugourc. Grădinile castelului se compun din trei părți: parcul de la castel, "Karlslust" și "Hirschwürzloch". În timp ce partea situată direct la castel putea avea o puternică influență barocă, Karlslust, „Teufelsloch” (valea numită așa datorită regiunii sumbre și sălbatice de odinioară), era mai mult o grădină
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
de Damasc colorat au fost confecționate în Lyon. Printre sculptori se numără Martin-Claude Monot și Francois-Joseph Duret. Schițele de interior au fost realizate de Johann Christian von Mannlich și Jean-Démosthène Dugourc. Grădinile castelului se compun din trei părți: parcul de la castel, "Karlslust" și "Hirschwürzloch". În timp ce partea situată direct la castel putea avea o puternică influență barocă, Karlslust, „Teufelsloch” (valea numită așa datorită regiunii sumbre și sălbatice de odinioară), era mai mult o grădină în stil englez. Un plan de ansamblu pentru
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
sculptori se numără Martin-Claude Monot și Francois-Joseph Duret. Schițele de interior au fost realizate de Johann Christian von Mannlich și Jean-Démosthène Dugourc. Grădinile castelului se compun din trei părți: parcul de la castel, "Karlslust" și "Hirschwürzloch". În timp ce partea situată direct la castel putea avea o puternică influență barocă, Karlslust, „Teufelsloch” (valea numită așa datorită regiunii sumbre și sălbatice de odinioară), era mai mult o grădină în stil englez. Un plan de ansamblu pentru grădini exista mai puțin probabil. Mannlich a relatat în
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
valea numită așa datorită regiunii sumbre și sălbatice de odinioară), era mai mult o grădină în stil englez. Un plan de ansamblu pentru grădini exista mai puțin probabil. Mannlich a relatat în memoriile sale, că a furnizat diferite schițe gradina castelului. De asemenea Friedrich Ludwig von Sckell a lucrat după unele informații de două ori pentru ducele de Zweibrücker, dar fără a specifica exact operele. Posibil însă a fost grădinarul curții Zweibrücker Johann Ludwig Petri. De asemenea servea ca gradinar al
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
Petri și Bernhard Petri, la fel ca Matthias Sckell, frate cu Friedrich Ludwig von Sckell. "Herzogskastanien" a fost o parte din grădina "Karlslust". Copacii au fost plantați în timpul lui Ducelui Karl al II-lea August și au supraviețuit în timpul distrugerii castelului. Au căzut în timpul uraganului „Wiebke”, din 1990. Așa numiul pavilion "Tschifflik" este o clădire în Karlslust. Denumirea și utilizarea exactă este astăzi necunoscută. Această ruină s-a numit până la săpăturile arheologice din anul 1950 "Kapelle" (capelă). Pavilionul este o clădire
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
de marea cascadă . Bärenzwinger reprezintă 19 „cuști” repartizate în cerc și o lojă. În mijloc se află un lac cu o insulă de formă pătrată, pe care stă pavilionul. O construcție asemănătoare se poate încă vedea astăzi la grădinile din Castelul Schwetzingen. În centrul văii Karlslust se află trei heleșteie ("Weiher") „Schwanenweiher”. Heleșteul cel mai de sus este bazinul de disipație al cascadei mari. De la el se racordează alte două heleșteie. Singura clădire din construcția palatului, care se mai poate vedea
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
doi camarazi aruncându-se pe o grenadă germană. Lupte la fel de grele s-au dat și în orașul Rimburg. Blindatele americane nu au reușit să traverseze râul Wurm și ca urmare nu au putut să sprijine cu foc asaltul infanteriștilor asupra castelului medieval, care fusese transformat de germani într-un fort. Soldații Diviziei a 30-a de infanterie au reușit să distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat din spate. Atacul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
general sub Karl al II-lea August, Duce de Zweibrücken precum și director al principalei galeriei sub regele Maximilian I Iosif de Bavaria. Sub Karl al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
de Zweibrücken precum și director al principalei galeriei sub regele Maximilian I Iosif de Bavaria. Sub Karl al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
(în cehă = castelul de sus) este un ansamblu fortificat situat în orașul Praga, Republica Cehă. Acesta a fost construit, probabil, în secolul al X-lea, pe un deal de pe malul râului Vltava. În interiorul castelului se află Bazilica Sfinților Petru și Paul, precum și Cimitirul
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
(în cehă = castelul de sus) este un ansamblu fortificat situat în orașul Praga, Republica Cehă. Acesta a fost construit, probabil, în secolul al X-lea, pe un deal de pe malul râului Vltava. În interiorul castelului se află Bazilica Sfinților Petru și Paul, precum și Cimitirul , care conține mormintele multor oameni celebri din istoria Cehiei cum ar fi Antonín Dvořák, Bedřich Smetana, Karel Čapek și Alfons Mucha. Castelul include, de asemenea, cea mai veche clădire din Praga
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
-lea, pe un deal de pe malul râului Vltava. În interiorul castelului se află Bazilica Sfinților Petru și Paul, precum și Cimitirul , care conține mormintele multor oameni celebri din istoria Cehiei cum ar fi Antonín Dvořák, Bedřich Smetana, Karel Čapek și Alfons Mucha. Castelul include, de asemenea, cea mai veche clădire din Praga, Rotonda Sfântului Martin, ce datează din secolul al XI-lea. Legenda locală susține că Vyšehrad a fost locul primei așezări care a devenit mai târziu Praga, deși până acum această ipoteză
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
Legenda locală susține că Vyšehrad a fost locul primei așezări care a devenit mai târziu Praga, deși până acum această ipoteză nu a fost demonstrată. Când membrii dinastiei Přemyslid s-au stabilit pe locul actualei cetăți a Pragăi, cele două castele au menținut sfere de influență opuse pentru aproximativ două secole. Ca și această cetate, cea de-a doua reședință a suveranilor cehi a fost construită pe o stâncă abruptă, chiar deasupra malului drept al râului Vltava, în secolul al X
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
menținut sfere de influență opuse pentru aproximativ două secole. Ca și această cetate, cea de-a doua reședință a suveranilor cehi a fost construită pe o stâncă abruptă, chiar deasupra malului drept al râului Vltava, în secolul al X-lea. Castelul Vyšehrad a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XI-lea, când Vratislav s-a mutat din Castelul Praga, iar fortul original a fost remodelat ca un complex ce cuprindea palatul suveranului, o biserică și scaunul capitular (capitulum
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
cehi a fost construită pe o stâncă abruptă, chiar deasupra malului drept al râului Vltava, în secolul al X-lea. Castelul Vyšehrad a atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XI-lea, când Vratislav s-a mutat din Castelul Praga, iar fortul original a fost remodelat ca un complex ce cuprindea palatul suveranului, o biserică și scaunul capitular (capitulum). Perioada de dezvoltare s-a încheiat în jurul anului 1140 când ducele Soběslav și-a mutat reședința înapoi în Castelul Praga
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
din Castelul Praga, iar fortul original a fost remodelat ca un complex ce cuprindea palatul suveranului, o biserică și scaunul capitular (capitulum). Perioada de dezvoltare s-a încheiat în jurul anului 1140 când ducele Soběslav și-a mutat reședința înapoi în Castelul Praga. La începutul secolului al XIV-lea, când Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea a început să extindă Cetatea Pragăi la dimensiunile actuale, castelul Vyšehrad, care începuse să se deterioreze, a fost abandonat și nu a mai fost folosit
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
s-a încheiat în jurul anului 1140 când ducele Soběslav și-a mutat reședința înapoi în Castelul Praga. La începutul secolului al XIV-lea, când Sfântul Împărat Roman Carol al IV-lea a început să extindă Cetatea Pragăi la dimensiunile actuale, castelul Vyšehrad, care începuse să se deterioreze, a fost abandonat și nu a mai fost folosit ca reședință regală. Mai târziu, întregul complex a fost refăcut de către Carol al IV-lea, fiind construite fortificații noi, cu două porți și un palat
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
și un palat regal, în timp ce palatul Sfinților Petru și Pavel urma să fie reparat. La începutul Războaielor Husite, Vyšehrad a fost cucerit și jefuit de către husiți în 1420 și apoi din nou în 1448 de către trupele regelui George de Poděbrady. Castelul a fost apoi abandonat și a devenit o ruină. El a trecut printr-o serie de lucrări de renovare în secolul al XVII-lea, atunci când Monarhia Habsburgică a preluat controlul asupra ținuturilor cehe după Războiul de Treizeci de Ani și
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
servit ca regetă în timpul minoratului fiului lor. Maria nu a uitat umilințele suferite din cauza iubirii soțului ei pentru metresa sa. Însetată de răzbunare, Maria a închis-o pe Leonor, iar mai târziu a ordonat executarea rivalei sale în 1351, în castelul arab Abderrahman III din Talavera de la Reina. Decesul Leonorei a exacerbat ruptura în cadrul familiei regale. Fiul Leonorei, Henric, și fiul Mariei, Petru, au continuat să se lupte unul cu altul pentru controlul Castiliei. În cele din urmă Henric a câștigat
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
prestigioasa editură pariziană „Presses Universitaires de France” patru volume, printre care teza sa de doctorat intitulată „Hamlet ou la tentation du possible” (1987) care a fost distinsă cu premiul Biguet al Academiei Franceze. Scriitorul Petre Sirin a descris în cartea „Castele în Spania” cercul strâmt al iubiților homosexuali din Bucureștiul anilor ‘40-’50 care îi cuprindea pe muzicologul Mihai Rădulescu și criticul Ion Negoițescu, alături de mai tinerii lor amanți: Ion Omescu, Mircea Mateescu, regizorul Crin Teodorescu, Mircea Moisescu și alții câțiva
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
Transilvaniei între 1441-1456, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin. Iancu de Hunedoara a transformat Timișoara într-o tabără militară permanentă unde își forma oștirea înainte de a pleca în campaniile antiotomane de la sud de Dunăre. Între 1443-1447 a reconstruit vechiul castel al Timișoarei, ridicat de Carol Robert de Anjou. Bustul său a fost realizat de Remus Irimescu (n. 1967) și dezvelit la 3 august 2011. Absolvent al Literelor, a participat la înființarea celebrului Cerc Literar de la Sibiu. A fost fondator al
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
adus numeroase premii naționale și internaționale. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2015. Rege al Ungariei, întemeietor al dinastiei angevine. Între 1315-1323 și-a stabilit capitala la Timișoara, unde a construit un castel și a fortificat-o. În 1316 Carol Robert de Anjou se mută împreună cu regina Maria-Ecaterina, principesă de Teschen, în noul palat. La 19 decembrie 1317 Maria-Ecaterina s-a stins din viață și a fost înmormântată în biserica Sfânta Ecaterina din
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]