15,033 matches
-
marionete din România, inaugurat ca secție a Teatrului Național din Cernăuți la 1 mai 1928; pentru spectacolul coupé prezentat cu acel prilej, Directorul de teatru și Bastien și Bastienne - opere comice într-un act de W. A. Mozart -, creează păpușile, costumele, decorurile, precum și cortina pictată a micului teatru de animație. În stagiunea 1927-1928, realizează decorurile pentru R.U.R. de Karel Čapek, prima montare românească a unei piese SF, și construiește prima scenă turnantă din țară. În paralel, lucrează pictură de
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
aproape părăsită a defunctului Corp al Inginerilor Ecologi. Nava lui Tuf, "Cornul abundenței cu bunuri excelente la prețuri minime", este avariată de apărarea automată a navei de germinare, iar trei dintre ocupanții "Cornului abundenței" trec la bordul celeilalte nave, folosind costume presurizate, în timp ce restul reușesc să aterizeze pe ea. Sălile navei de germinare sunt contaminate cu diferite molime exotice. Una dintre pisicile lui Tuf este omorâtă de molime, iar Tuf se folosește de capacitățile navei de germinare pentru a o clona
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
este o revistă publicată anual în cadrul revistei americane Sports Illustrated. Ea dispune de fotomodele care în regiuni exotice, pozează în costume de baie. Conform surselor, revista este arbitrul de succesiune și ierarhie supermodelelor. De-a lungul anilor multe modele, cum ar fi: Cheryl Tiegs, Christie Brinkley, Paulina Porizkova, Elle Macpherson, Rachel Hunter, Rebecca Romijn, Petra Nemcova, Valeria Mazza, Heidi Klum, Tyra
Sports Illustrated Swimsuit Issue () [Corola-website/Science/321697_a_323026]
-
răufăcători, "kami" și unele dintre cele mai faimoase figuri ale istoriei japoneze. Oamenii de rând, protagoniștii din "sewamono", sunt portretizați, în contrast, destul de simplu. Desigur, unde samuraii, curtezanele, gheișele și cei de seama lor apar în "sewamono", au și ei costume și apariții elaborate.
Jidaimono () [Corola-website/Science/321744_a_323073]
-
lui Cheryl Cole („Fight for This Love”) sau Lady Gaga („Poker Face”), cu care regizorul colaborase anterior, susținând că „se pare că [Ray Kay] folosește aceeași rețetă pentru Dixon pe care a folosit-o cu celelalte două cliente — culori strălucitoare, costume puternice și un stil îndrăzneț”. O percepție similară asupra materialului a avut și "4 Music", care a declarat că „videoclipul este o afacere foarte inteligentă care, precum te așteptai, se mândrește cu o trupă de toboșari sexy”. Scurtmetrajul a primit
Drummer Boy () [Corola-website/Science/320789_a_322118]
-
s-a vândut în peste 427.262 de exemplare în Regatul Unit. Videoclipul piesei a fost regizat de Sophie Muller și o înfățișează pe Cole în rolul unei balerine. În cadrul acestuia mai poartă ținute tipice dansatorilor de flamenco și un costum mulat. Ea a interpretat piesa în direct în cadrul celui de-al șaptelea sezon din "X Factor" la 24 octombrie 2010. În urma succesului întâmpinat cu albumul său de debut, "3 Words", Cole s-a întors în studioul de înregistrări și a
Promise This () [Corola-website/Science/320823_a_322152]
-
a lungul celor mai puțin de patru minute de material video, solista este prezentată în compania unui grup de dansatori, alături de care realizează o serie de momente dansante. Printre costumațiile folosite de Cole se numără o rochie de flamenco, un costum de balerină sau o ținută inspirată din stilul Madonnei. Percepția asupra scurtmetrajului a fost majoritar pozitivă, "ITN News" fiind de părere că „videoclipul lui Cheryl Cole pentru noul single Promise This a fost dezvăluit și o prezintă pe jurata "X
Promise This () [Corola-website/Science/320823_a_322152]
-
și buna conducere a țării în anii 1916-1919"". Regele Ferdinand a precizat ca primește emoționat "darul", care a fost purtat în trecut și de voievozii Țărilor Române. Pe acest buzdugan, în partea superioară, sunt reprezentate patru statuete de țărănci în costume naționale. Ele reprezintă România (regatul vechi), Transilvania, Basarabia și Bucovina. În vârful buzduganului se regăsește capul acvilei cruciate. Emblema Armatei Naționale a Republicii Moldova conține și un buzdugan, în gheara stângă a acvilei. Această armă militară, folosită în lupta corp la
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
se află în vid. Un AEV american, în schimb, are loc atunci când astronautul comută Unitatea de Mobilitate Extravehiculară pe alimentarea cu energie din baterii. Un AEV "Stand-up" are loc atunci când astronautul nu iese din navă, dar se bazează doar pe costumul spațial pentru susținerea vieții. Numele provine de la faptul că astronautul „stă în picioare” în chepengul deschis, de regulă pentru a filma sau ajuta un alt astronaut aflat afară. AEV-urile pot fi efectuate fie legat (astronautul este prins de nava
Activitate extravehiculară () [Corola-website/Science/320984_a_322313]
-
evenimentul, a fost construit un obelisc în Parcul Crâng. În același an, "Piața Daciei", piața principală din oraș aflată în fața Palatului Comunal, a fost pavată din nou, cu marmură de Măgura, albă, roșie și gri, cu modele asemănătoare celor de pe costumele populare tradiționale din zona Bisoca. În decembrie 1989, revoluția începută în Timișoara s-a extins la București, unde mai mulți buzoieni au participat la evenimentele din zona Televiziunii. Demonstrații populare au început în ziua de 22 decembrie. Fiind un important
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
ar fi "Basket Full of Puppies"(prin traducere "Coșul cu pui de căței"). Ei au negat toate zvonurile cu privire la schimbarea numelui trupei eliberate de presă în timpul concertului de binefacere de la New York Steel 9/11 din Noiembrie 2001 când au purtat costume pe care era scris un cuvânt, iar în ordinea corectă scria "WE'RE NOT CHANGING OUR NAME", însemnând : "Nu ne schimbăm numele". O poză a trupei purtând tricourile poate fi văzută în interiorul coperții albumului "We've Come for You All
Anthrax () [Corola-website/Science/315289_a_316618]
-
frumoasa lui nepoată Teodora și nu întârzie de a o declara pe față ca amantă.Acestei persoane mândre și trufașe îi acordă toate onorurile exterioare ale puterii: îi dădu o gardă ca unei suverane, îi dădu voie să poarte un costum aproape la fel cu acela al împărătesei; pentru ea, pentru fiul care i se născu și a cărui venire pe lume spori trecerea favoritei, risipa lui fu nesfârșită. Se pare că favoarea acestei "Pompadour cu piciorul mic", cum a fost
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Anglia de către frații John și Charles Dean. În anul 1837 germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean cu care se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare, compus din costum și cască rigidă, alimentat de la suprafață cu pompă de aer. Căștile rigide au fost fabricate și de firmele Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Rouquayrol-Denayrouze și Cabirol în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A.
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
clasic care devine tot mai greoi și dificil de utilizat. În anul 1966 Bev Morgan și Bob Kirby înființează în Santa Barbara, California, firma Kirby Morgan Corporation, primul fabricant de căști rigide superușoare și de măști faciale de scufundare. În locul costumului clasic fixat de cască cu prezoane și plastron, se utilizează un sistem de cuplare format doar dintr-un inel metalic și un guler din cauciuc. Funcție de modul de alimentare cu amestec respirabil al scafandrului, acestea pot fi de două tipuri
Cască de scafandru () [Corola-website/Science/315332_a_316661]
-
Costumul de scafandru cu cască, denumit și scafandru greu, sau echipamentul greu, clasic de scufundare, este una din cele mai vechi modalități de scufundare profesională. Deși este considerat învechit, în multe țări ale lumii continuă încă să constituie un echipament corespunzător
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
la care debitul de amestec respirator este livrat scafandrului în mod continuu. 1691: Denis Papin propune trimiterea aerului comprimat într-un clopot de scufundare cu ajutorul unei pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape. 1754: Richard Pocoke descrie un costum de scafandru cu cască ce era alimentat de o pompă de aer. 1762: un alt englez, John Smeaton realizează un cilindru suflant antrenat de o roată hidraulică. Apoi, în anul 1779 Smeaton creează chesonul de scufundare cu ajutorul căruia au fost
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
pe care o instalează în atelierul său din Wilby, Anglia. Acesta a fost primul prototip al tuturor compresoarelor mecanice. 1829: frații John și Charles Dean din Whitsthble, Anglia realizează un echipament greu alcătuit dintr-o cască din cupru și un costum larg confecționat din gutapercă. Într-un manual publicat în anul 1836 frații Dean afirmă că au au reușit să stea sub apă cu acesta 5 ore și 40 minute la adâncimea de 40 m și că nu considerau adâncimea de
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
adâncimea de 40 m și că nu considerau adâncimea de 60 m imposibil de atins. 1829: tehnicianul naval E.K.Gauzen de la baza navală Kronshtadt de lângă Sankt Petersburg, Rusia, inventează o „instalație de scufundare” alcătuită dintr-o cască metalică prinsă de costum cu o bandă metalică. Ulterior banda metalică a fost înlocuită cu trei prezoane pentru fixarea căștii și mai multă etanșeitate, echipamentul fiind folosit de Marina Rusă până în anul 1880. 1834: americanul Norcross inventează supapa de evacuare a aerului expirat de
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
de scafandru din cască. 1837: germanul Augustus Siebe brevetează o variantă perfecționată a aparatului fraților Dean. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
ieșea prin supapa laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru din interior. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet cu excepția mâinilor care se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
se puteau pune în niște mănuși din cauciuc etanșe la încheieturi. Costumul mai era prevăzut și cu o garnitură solidă din cauciuc ce se prindea de pieptar. Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer comprimat. Acest tip de costum
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
Casca era detașabilă și se putea fixa de pieptar printr-un filet special. Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer comprimat. Acest tip de costum de scufundare a fost fabricat în Anglia de firma Siebe Gorman, precum și de Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Denayrouze în Franța, Morse Diving Equipment Company
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
Costumul mai era prevăzut cu tălpi din plumb. Cu aparatul Siebe se puteau efectua scufundări până la adâncimea de 54 m. Apare astfel echipamentul greu de scufundare cu costum și cască rigidă alimentat de la suprafață cu aer comprimat. Acest tip de costum de scufundare a fost fabricat în Anglia de firma Siebe Gorman, precum și de Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Denayrouze în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A., Yokohama Diving Apparatus în Japonia. 1850: utilizând
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
Dräger AG în Germania, Galeazzi în Italia, Denayrouze în Franța, Morse Diving Equipment Company, Schrader, Miller și Desco în S.U.A., Yokohama Diving Apparatus în Japonia. 1850: utilizând brevetul lui Siebe, Cabirol creează un ansamblu alcătuit din pompă, cască rigidă și costum etanș, devenind astfel primul producător francez de echipament greu de scufundare 1864: la 11 Martie apare brevetul variantei perfecționate a aparatului de respirat sub apă, Rouquayrol-Denayrouze cu alimentare de la suprafață prin intermediul unui furtun din cauciuc și alimentat de la o pompă
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
pentru U. S. Navy, ajungând în anul 1945 să fie cel mai mare producător mondial de echipament de scufundare. 1976: firma Dräger AG introduce modelul DM 200. 1985: U. S. Navy înlocuiește MK V cu MK 12. Scafandrul se află într-un costum etanș, purtând pe umeri o cască rigidă alimentată de la suprafață cu amestec respirator (de obicei aer comprimat) printr-un furtun de alimentare numit și cablu ombilical. Alimentarea se face prin intermediul unui clapet antiretur. Surplusul de amestec respirator este eliminat printr-
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]