16,541 matches
-
sens ca ea să fie dăruită unei mânăstiri. Alte documente, date mai înainte, ne dau posibilitatea să cunoaștem ceva mai bine ce se ascunde sub formula curtea cuiva. Mânăstirea Humorului aparținea domeniului lui Oană Vornic. În 1415, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii „panului Ion vornic” un sat la gura Solonețului și seliștea lui Dieniș. Așadar, la 1415, este vorba de o seliște, adică de un loc unde a fost sau se putea întemeia un sat. La 20 ianuarie 1456, Petru Aron
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Existența unei curți nu presupune și o fortificație, un fel de castel, de la care proprietarul putea sfida puterea domnească. Acest lucru îl demonstrează dania unor curți făcute mânăstirilor. Într-un privilegiu din 17 aprilie 1475, aflăm că unul din satele dăruite mânăstirii Horodnic, încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, era numit „unde a fost curtea lui Petru Vrană”. Într-un document din 14 decembrie 1458, niște boieri dau mânăstirii Bistrița jumătate dintr-un sat „unde au fostu curți tatălui lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este faptul că despre curtea Neatedului se arată că era în Câmpul lui Dragoș. Acest câmp se afla în județul Neamț, între Tazlău și Bistrița. Pe cuprinsul său se aflau aproximativ 20 de sate. Din Câmpul lui Dragoș, domnii au dăruit sate unor boieri. Astfel, la 19 aprilie 1419, domnul dăruia trei sate din Câmpul lui Dragoș. La 24 iulie 1436, lui Petre Ungureanul i se întăreau patru sate, unele aflându-se acolo „unde a fost curtea Neatedului”. La 20 august
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Câmpul lui Dragoș. Acest câmp se afla în județul Neamț, între Tazlău și Bistrița. Pe cuprinsul său se aflau aproximativ 20 de sate. Din Câmpul lui Dragoș, domnii au dăruit sate unor boieri. Astfel, la 19 aprilie 1419, domnul dăruia trei sate din Câmpul lui Dragoș. La 24 iulie 1436, lui Petre Ungureanul i se întăreau patru sate, unele aflându-se acolo „unde a fost curtea Neatedului”. La 20 august 1455, Petru Aron îi întărea lui Trifu Borzescul satele, anume
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
însemna că este vorba de o curte existentă cândva și nu de o curte existentă la 1436. Că o curte boierească nu presupune un loc întărit cu o granizoană o arată privilegiul din 12 iulie 1415. Mânăstirea Bistrița primește satele dăruite de Oană vornicul, Ion Jumătate și pan Negru. Acesta dăruia trei sate pe Cracău, dar și „satul său unde este curtea lui, anume Gâdinți”. Tot Bistriței, printre iezerele și prisăcile de la Botna, i se dăruiau la 7 aprilie 1458 și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu de o curte existentă la 1436. Că o curte boierească nu presupune un loc întărit cu o granizoană o arată privilegiul din 12 iulie 1415. Mânăstirea Bistrița primește satele dăruite de Oană vornicul, Ion Jumătate și pan Negru. Acesta dăruia trei sate pe Cracău, dar și „satul său unde este curtea lui, anume Gâdinți”. Tot Bistriței, printre iezerele și prisăcile de la Botna, i se dăruiau la 7 aprilie 1458 și două curți. Este limpede că o mânăstire nu avea nevoie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1415. Mânăstirea Bistrița primește satele dăruite de Oană vornicul, Ion Jumătate și pan Negru. Acesta dăruia trei sate pe Cracău, dar și „satul său unde este curtea lui, anume Gâdinți”. Tot Bistriței, printre iezerele și prisăcile de la Botna, i se dăruiau la 7 aprilie 1458 și două curți. Este limpede că o mânăstire nu avea nevoie de fortărețe la mare distanță de ea, ca să le păzească pescarii și prisăcarii de la Botna. Sunt pomenite mai multe curți boierești în secolul al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Sfatul Domnesc, ca Hărman pârcălabul, Eremia postelnicul, căsătorit cu o nepoată de-a lui Vlaicul, unchiul domnului, sau Luca Arbure, logofătul Tăutul și Clănău spătarul, căsătorit cu Dragna, nepoata domnului. Un loc în pustiu, ca să întemeieze un sat, este dăruit boierului Danciul Ureche. Domnul face danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și unor mari boieri, care îl slujeau cu credință, ca Tăutul sau Luca Arbure. Se poate spune că Sfatul Domnesc, alcătuit de domn, a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și pe clopotul dăruit Putnei în 1480, domnul se intitulează:”Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei”. În titulatura domnului apare înaintea numelui Noi, atribut pronominal de maiestate, sau Io, Ioan, un nume teofor, însemnând cel dăruit de Dumnezeu. În inscripțiile de pe cetăți, de pe pietrele funerare, de pe broderii sau de pe alte obiecte, nu lipsește apelativul teocratic Io (Ioan). Acest apelativ a fost folosit pentru prima dată în privilegiul dat mânăstirii Zografu, la 10mai 1466, ca după aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În documentele redactate în limba latină apare și cuvântul heres (haeres), care înseamnă moștenitor. Titlul domnului a mai cuprins și formule care arată originea divină a puterii lui Ștefan: “de Dumnezeu dăruit”, sau “de Dumnezeu încoronat”. Această credință, că este dăruit sau încoronat de Dumnezeu, îl face pe domn să se intituleze în 1473: “Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al Țării Moldovlahiei”. Nicolae Iorga l-a numit “Puternicul împărat senin al Românimii”, titlu care a mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ideea, scriind că după biruința de la Vaslui: “ieșindu-i înainte mitropolitul și cu toți preoții, aducând Sfânta Evanghelie și cinstita cruce în mâinile sale ca înaintea unui împăratu și biruitoriu de limbi păgâne, de l-au blagoslovitu.” În 1473, Ștefan dăruia mânăstirii de la Humor un Tetraevanghel, în care domnul este înfățișat într-o miniatură, stând în genunchi la picioarele Maicii Domnului. La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de Dumnezeu iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îndeplinește ca uns la Domnului. El este intermediarul între Dumnezeu și supușii săi. Este executantul voinței lui Dumnezeu: pentru victoriile și faptele bune a fost răsplătit de Dumnezeu, după cum înfrângerile sau unele nereușite erau o pedeapsă divină pentru el, personal. Dăruit de Dumnezeu sau Încoronat de Dumnezeu, domnul este stăpânul țării pe care o consideră ca pe moșia, ocina sa. De aceea el exercită dreptul de dominum eminens, adică dreptul de stăpânire superioară asupra țării întregi. În virtutea acestui drept, domnul întărește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soarta unui iobag, cu atât mai puțin de soarta unui rob. Actul dat de Ștefan cel Mare se înscrie, am putea spune, în limitele unei tradiții de toleranță românească. La 30 septembrie 1445, Ștefan voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, dăruia lui Calist, episcopul Romanului “un tătar, anume Pașca, din tătarii noștrii de la Neamț și cu sălașele sale și cu averea lui... Iar după moartea lui (a episcopului), sau îl va lăsa bisericii, sau îl va da cuiva, sau îl va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întinse și în aceste braniști domnești existau prisăci, încât desetina din albine trebuie să fi fost foarte mare, constituind un venit important pentru domnie. Un produs, care revenea în întregime domniei, erau pietrele din ceară de albine. În 1444, domnul dăruia mânăstirii Pobrata “toată ceara din Târgul Frumos, câte cârciumi...”. Ceara se lua de la cârciumile din târguri, dar și de la proprietari de case din târgurile Baia, Suceava, Roman, Târgu Neamț, Bacău, Târgu Siret, Huși etc. Ceara de albine se exporta și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
special bălțile de la Dunăre sau de la Nistru, în heleșteie de unde se pescuia, iar în unele locuri se specifica numărul de zile în care oamenii erau obligați să pescuiască pentru domnie. Domnii de dinainte de Ștefan cel Mare, dar și Ștefan, au dăruit privilegii prin care mânăstirile aveau dreptul să ia pește din bălțile considerate a fi proprietate domnească. Icrele constituiau un venit al domnului. În 1440, Ștefan voievod dăruia mânăstirii Neamț două măji de pește și două bărbânțe de icre. În 1446
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pescuiască pentru domnie. Domnii de dinainte de Ștefan cel Mare, dar și Ștefan, au dăruit privilegii prin care mânăstirile aveau dreptul să ia pește din bălțile considerate a fi proprietate domnească. Icrele constituiau un venit al domnului. În 1440, Ștefan voievod dăruia mânăstirii Neamț două măji de pește și două bărbânțe de icre. În 1446, privilegiul era reînoit, precizându-se că domnul dăruia măji de pește la Chilia, iar soția domnului dăruia trei cântare de icre negre. Nu numai mânăstirile, dar și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ia pește din bălțile considerate a fi proprietate domnească. Icrele constituiau un venit al domnului. În 1440, Ștefan voievod dăruia mânăstirii Neamț două măji de pește și două bărbânțe de icre. În 1446, privilegiul era reînoit, precizându-se că domnul dăruia măji de pește la Chilia, iar soția domnului dăruia trei cântare de icre negre. Nu numai mânăstirile, dar și negustorii aveau voie să comercializeze peștele, dând vamă câte un pește de car. Este semnificativ faptul că Petru Rareș s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Icrele constituiau un venit al domnului. În 1440, Ștefan voievod dăruia mânăstirii Neamț două măji de pește și două bărbânțe de icre. În 1446, privilegiul era reînoit, precizându-se că domnul dăruia măji de pește la Chilia, iar soția domnului dăruia trei cântare de icre negre. Nu numai mânăstirile, dar și negustorii aveau voie să comercializeze peștele, dând vamă câte un pește de car. Este semnificativ faptul că Petru Rareș s-a ocupat cu comerțul cu peștele, de unde și numele de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea din cereale, numită iliș, percepută de jitniceri. Pe lângă dijma din grâne se cultiva grâu în braniștele domnești, Dimitrie Cantemir amintind de braniștea de la Bohotin. Ocnele de sare aduceau venituri însemnate domnului. Țările Române au fost și în această privință dăruite de Dumnezeu, sarea fiind necesară atât în gospodăria omului, cât și pentru creșterea animalelor. Vămile au constituit de asemenea o sursă de venit foarte importantă, pentru că se plătea vamă pentru tot ce se producea și se vindea sau cumpăra în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în țară. Scutirile de vamă acordate locuitorilor din satele mânăstirilor ne dau posibilitatea să aflăm ce cumpărau și ce vindeau țăranii. Ceea ce înseamnă că aveau posibilitate de mișcare, nu erau legați de glie așa cum fuseseră șerbii de pe moșiile feudalilor apuseni. Dăruindu-i Episcopiei Romanului satul Negrești, în 1466, Ștefan cel Mare statua prin privilegiul său ca nimeni să nu îi judece sau să le ia vamă, pentru că “acela ne este potrivnic nouă și curții noastre și asupra aceluia va fi pedeapsa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost refăcute, construindu-se mai multe locuințe, toate, împreună cu biserica Sfântul Nicolae, fiind înconjurate cu ziduri prevăzute cu turnuri. În timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu a devenit reședință domnească, o dată cu mutarea capitalei la Iași. La 10 aprilie 1491, Ștefan cel Mare dăruia mânăstirii de la Tazlău trei sate “care acele sate au fost din ocolul curților noastre de la Piatra”, ceea ce însemnă că aceste curți erau vechi și aveau un domeniu foarte însemnat, din moment ce domnul își îngăduia să ia trei sate. Săpăturile arheologice au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin bisericile de la Athos trebie menținută flacăra credinței creștin-ortodoxe, aceasta însemnând păstrarea identității naționale prin credință a popoarelor din sud-estul european, căzute sub jugul otoman. În 1463, se copia un Apostol pentru mânăstirea Zografu, iar la 10 mai 1466, domnul dăruia mânăstirii Zografu un obroc anual de 100 de ducați ungurești. La 13 septembrie 1471 dăruia “bolniței noastre din sfânta noastră mânăstire Zografu” un obroc cu 500 de aspri. În anul 1475 erau dați bani pentru construirea chiliilor, pentru construirea unei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
credință a popoarelor din sud-estul european, căzute sub jugul otoman. În 1463, se copia un Apostol pentru mânăstirea Zografu, iar la 10 mai 1466, domnul dăruia mânăstirii Zografu un obroc anual de 100 de ducați ungurești. La 13 septembrie 1471 dăruia “bolniței noastre din sfânta noastră mânăstire Zografu” un obroc cu 500 de aspri. În anul 1475 erau dați bani pentru construirea chiliilor, pentru construirea unei arsanale (depozit) de pe malul mării și, în 1495, o trapezărie. A mai fost construită o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost construită o arsana cu ajutorul domnului, pe fațada acesteia fiind un basorelief din marmură albă, care îl reprezintă pe domn cu coroană pe cap, oferindu-i Fecioarei un edificiu, basorelief făcut în 1496, în timpul egumenului Chiril. În 1493, domnul dăruia mânăstirii Castamonitu un obroc de 5.000 de asprii. Îm 1500, domnul plătea renovarea caselor și a unei fântâni la mânăstirea Sfântul Pavel, iar în 1501-1502 erau făcute, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, reparații din temelii la mânăstirea Grigoriu, după cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1500, domnul plătea renovarea caselor și a unei fântâni la mânăstirea Sfântul Pavel, iar în 1501-1502 erau făcute, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, reparații din temelii la mânăstirea Grigoriu, după cum o arată inscripția de la baza turnului mânăstirii. Maria de Mangop dăruise mânăstirii o icoană cu chipul Maicii Domnului (Pantassa = Stăpâna lumii). Arta constructorilor din vremea lui Ștefan cel Mare se bazează pe o tradiție ale căror rădăcini se află într-o perioadă în care spațiul locuit de români, clădirile, mai ales
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]