14,595 matches
-
al practicilor materne” . Războaiele înseamnă și distrugerea produsului acestor practici (întreaga investiție în ocrotire, îngrijire, educare). Pacifismul nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie), ci al gândirii materne și al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
produsului acestor practici (întreaga investiție în ocrotire, îngrijire, educare). Pacifismul nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie), ci al gândirii materne și al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacă
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
îngrijire, educare). Pacifismul nu este o trăsătură naturală a mamelor (ele putând să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie), ci al gândirii materne și al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacă bărbații contribuie la apariția unei vieți, ei
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
să fie ideologizate să-și educe copiii spre sacrificii și războaie), ci al gândirii materne și al creșterii copiilor potrivit virtuților materne mai sus pomenite. Gândirea și practica maternă pot să fie îmbrățișate (și adesea sunt) și de către bărbați. Practica maternă are prea puțin a face cu experiențele și de aceea și cu eticile de tip contractualist (V. Held, 1993), iar dacă bărbații contribuie la apariția unei vieți, ei trebuie să participe și la menținerea și dezvoltarea acesteia. Mass. anonimă, București
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
iulie 1119) a fost conte de Flandra de la 1111 până la moarte. Balduin a fost unicul fiu al contelui Robert al II-lea de Flandra cu Clementia de Burgundia care a supraviețuit până la vârsta majoratului. Doi dintre unchii săi pe linie maternă au fost viitorul papă Calixt al II-lea și Raymond de Burgundia, conte de Coimbra și soț al viitoarei regine Urraca de Castilia. Astfel, Balduin al VII-lea a fost văr primar cu regele Alfonso al VII-lea al Castiliei
Balduin al VII-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324547_a_325876]
-
Depășit de dimensiunile misiunii, el a acordat lui Henric această sarcină, care a dus-o până la capăt. Aceasta nu a compromis bunele relații cu ducele loren, deși acesta se putea simți amenințat de fortărețele Liverdun, Amance și Mousson. Pe linie maternă, Henric a fost văr primar cu regele Filip al II-lea al Franței și a fost prezent la încoronarea acestuia din 1 noiembrie 1179 la Reims. După cucerirea Ierusalimului de către Saladin în 1187, Henric s-a alăturat participanților la Cruciada
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
cu regele Filip al II-lea al Franței. Căsătoria cu regele Filip August a avut loc în data de 28 aprilie 1180, la Bapaume și a adus ca dotă comitatul Artois. Căsătoria a fost aranjată de către unchiul său pe linie maternă Filip I de Flandra, care era la acea vreme consilier al regelui. Elisabeta a fost încoronată ca regină a Franței la Saint-Denis în ziua de 28 mai 1180. Dat fiind că Balduin al V-lea se revendica pe bună dreptate
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]
-
radio francez de origine arabă tunisiana, director al revistei internaționale și transdisciplinare "Dédale", profesor de literatură comparată la Universitatea Paris -X, a condus, de asemenea, emisiunea săptâmânală „Culturi ale islamului” ("Cultures d'islam") la canalul de radio „France Culture”. Din partea maternă, Meddeb era originar dintr-o familie patriciana tunisiana cu rădăcini tripolitane (bunicul Belhaj) și yemenite (bunica Lasram). Familia tatălui e cunoscută că activă în comerțul din piețile Tunisului și că frecventatoare a mării moschei Zitouna și a vechii universități cu
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
au intrat definitiv în argoul britanic. Războiul a fost de asemenea subiect de discuție în piese de teatru, film și tv. În Argentina, guvernul militar a interzis muzica britanică, dând cale liberă trupelor rock autohtone să se producă în limba maternă.
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Prietena să (Sienna Guillory) ratează ceremonia pentru a se culcă cu fratele său. Măcinat de acest lucru, Jamie se retrage în cabană să din Franța, unde o întâlnește pe menajeră să portugheză Aurélia (Lúcia Moniz), care vorbește doar limba ei maternă. Apare o atracție instantanee între cei doi. Cand Jamie se întoarce în Anglia, își dă seama că este îndrăgostit de Aurélia. În următoarele zile, Jamie învăța portugheză și se duce înapoi să o ceară de căsătorie. Când ea spune da
Pur și simplu dragoste () [Corola-website/Science/324624_a_325953]
-
examinată de mai mulți doctori fără să se confirme sarcina. Ca urmare, al doilea Tratat de la Viena de la 22 iulie 1731 l-a recunoscut oficial pe tânărul Infante Carlos ca Duce de Parma și Piacenza. Cum el era minor, bunica maternă Dorothea Sofia de Neuburg, văduva lui Odoardo Farnese, a fost numită regentă. Cum Enrichetta continua să susțină că este însărcinată, Dorothea a ordonat examinarea ei de către patru moașe, care au raportat că Enrichetta era însărcinată în luna a șaptea. Știrea
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
înțeleasă drept recunoaștere a nașterii dintr-o virgină dar unii văd o exprimare pusă între paranteze: "fiu (după cum se credea, al lui Iosif) al lui Eli" În această interpretare Isus este numit fiul lui Eli, deoarece Eli era bunicul său matern, cel mai apropiat strămoș pe linie masculină. O variantă a acestei idei este a explica "Iosif fiul lui Eli" drept ginere al lui Eli, poate chiar un moștenitor adoptiv al lui Eli prin singura sa fiică Maria. Un exemplu din
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
expresii este Iair, care este numit "Iair, fiul lui Manase" dar era de fapt fiul nepoatei lui Manase. În orice caz, susține acest argument, era firesc pentru evanghelist, care recunoștea cazul unic la nașterii dintr-o virgină, să redea genealogia maternă a lui Isus exprimând-o însă un pic ciudat în stilul tradițional pe linie paternă. Conform lui R. A. Torrey, motivul pentru care Maria nu este numită implicit e acela că vechii evrei nu permiteau numele vreunei femei în arborii genealogici
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
șir de moșteniri legale arătând succesiunea lui Isus din spița regală. Conform acestei teorii, ținta imediată a lui Matei nu este David, ci Iehonia, iar în al său grup final de paisprezece poate sări în mod lejer la un bunic matern, sări peste generații sau chiar urma o genealogie adoptivă pentru a ajunge acolo. Încercări au fost făcute de a reconstrui ruta lui Matei, începând cu lucrarea seminală a Lordului Hervey și ajungând la lucrarea recentă a lui Masson, dar toate
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
foarte speculative. Ca punct de plecare, unul din cei doi tați ai lui Iosif ar putea fi prin simplă adopțiune, cum sugerează Augustin, sau, mai probabil, prin adopțiune specială de un cuscru lipsit de fii, sau poate fi un bunic matern. Pe de altă parte asemănarea dintre "Matthan" și "Matthat" sugerează că sunt una și aceeași persoană (caz în care Iacob și Eli sunt fie frați gemeni fie frați buni implicați într-o căsătorie leviratică), iar abaterea lui Matei de la Luca
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
persoană (caz în care Iacob și Eli sunt fie frați gemeni fie frați buni implicați într-o căsătorie leviratică), iar abaterea lui Matei de la Luca sub acest aspect poate fi pentru a urma genealogia moștenirii juridice, probabil printr-un bunic matern. Astfel de raționament poate explica mai departe ce s-a întâmplat cu Zerubbabel și Shealtiel.
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
śănta", atitudinea pacifistă; "dăsya", umilința servitorului; "sakhya", postura unui prieten; "vătsalya", sentimentul mamei față de copil și "madhura", atitudinea femeii față de iubitul ei. Astfel, sub îndrumarea lui Jatadhari, un guru vaishnava, practică așa-numita "vătsalya bhăva". Își manifestă, sub o formă maternă, adorația față de o imagine din metal a lui Rama copil ("Ramlălă"). Pe când avea doar 18 ani, Swami Vivekananda îl întreabă pe Ramakrishna: Domnule, l-ați văzut pe Dumnezeu?"". La răspunsul afirmativ al maestrului, Vivekananda își exprimă îndoiala. Ulterior, devine unul
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
cei cinci ai Ducelui Louis de Württemberg și a celei de-a doua soții, Prințesa Henriette de Nassau-Weilburg. S-a născut la Pokój, Silezia (astăzi Polonia). Pe linie paternă a fost stră-strănepoata regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei. Pe linie maternă a fost stră-strănepoata regelui George al II-lea al Marii Britanii. Fratele ei, Alexandru, a fost bunicul lui Mary de Teck, viitoarea regină consort a regelui George al V-lea al Regatului Unit. A fost a treia soție a Arhiducelui Joseph
Maria Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/326183_a_327512]
-
născut la Bruxelles, Belgia, ca al doilea copil și singurul fiu al Prințului Napoléon Victor Bonaparte și a soției acestuia, Prințesa Clémentine a Belgiei. Pe linie paternă a fost descendent al lui Jérôme, fratele lui Napoleon I iar pe linie maternă descendent al regelui Ludovic-Filip al Franței. Copilăria și-a petrecut-o în Anglia, unde a stat cu împărăteasa Eugénie, văduva lui Napoleon al III-lea, și în Belgia. A fost educat la Leuven, Belgia și la Lausanne, Elveția. Când tatăl
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
Ingelborg, Isemburge) (1175 - 29 iulie 1236) a fost regină consort a Franței ca a doua soție a regelui Filip al II-lea al Franței. A fost fiica regelui Valdemar I al Danemarcei și a soției acestuia, Sofia de Minsk. Bunicii materni au fost Volodar de Minsk și Richeza a Poloniei. Mama ei a fost sora vitregă a regelui Knut al V-lea al Danemarcei. Ingeborg s-a căsătorit cu Filip al II-lea al Franței la 15 august 1193, după decesul
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
de o generație și au fost împărțite între celelalte patru linii care au rămas. Fiul lor cel mare Frederic a fost primul care a moștenit titlul. Nepoata lor de la acest fiu, Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg, a fost strămoașa pe linie maternă a țarului Nicolae al II-lea al Rusiei iar nepotul lor Frederic al II-lea a fost strămoșul regelui George al III-lea al Marii Britanii<br> Fiul cel mic Johann Ernest a fost tatăl lui Franz Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld
Ernest I, Duce de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/326251_a_327580]
-
și singurul nepot al regelui Alexandru I al Greciei și a soției acestuia, Aspasia Mănos. Părinții lui nu au putut avea grija de el din cauza diferitelor probleme de sănătate și motive financiare, așa că Alexandru a fost crescut de bunica să maternă. El a fost educat la Institutul Le Rosey, Academia Militară Culver, la Gordonstoun, la Millfield și școala de ofițeri Mons și a urmat o carieră în armată britanică. Petru al II-lea, care nu a abdicat niciodată, a murit în
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
fiul cel mare al Prințului Frederic Augustus, mai târziu regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria. Bunicii paterni au fost regele George de Saxonia și Maria Ana a Portugaliei iar bunicii materni au fost Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana și Prințesa Alice de Parma. După divorțul părinților săi din 1902, tatăl său a preluat singur responsabilitățile părintești. Copiii au fost educați de tutori privați într-o "școală a prinților
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
sfaturile căreia asculta și care știa cum să atenueze schimbările bruște de dispoziție ale soțului. Motto-ul ales de Cosimo pentru Eleonora "cum pudore laeta foecunditas", însoțit de o păuniță ce-și proteja puii sub aripi, se potrivea caracterului Eleonorei: maternă, dar mândră. Florentinii nu au iubit-o în mod particular deoarece era socotită trufașă, nefiind obișnuiți cu mândria curții spaniole. Nu se deplasa niciodată pe jos prin oraș, ci călare sau într-o lectică îmbrăcată în satin verde în interior
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
Sexismul cu privire la încredințarea minorilor (numit și preferință maternă) reprezentă o practică judecătorească prin care, urmare a unei idei preconcepute că mama este un părinte mai potrivit de a crește copiii, minorii sunt încredințați în mod majoritar mamelor (în cazul custodiei unice) sau locuința minorilor este stabilită preponderent la
Discriminare sexuală în România cu privire la încredințarea minorilor () [Corola-website/Science/322650_a_323979]