17,356 matches
-
crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva... Nu știu de unde mirosul ăsta de mare”, citim În volumul Astre palide, publicat În 1974, la prestigioasa editură Cartea Românească. „Oh, comunitate de scandal!”, exclama adesea, nu doar În versuri, Andrei Savu, cu acea intensitate esențială pe care ulterior, Eran Sela, dublul său ebraic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ieșit de acolo cu apa șiroind pe hainele ude, pentru că după o săptămână de nespălare nu a mai putut să se suporte. La un moment dat, mi s-a pus pe noptiera din cameră farfuria cu salată orientală și un miros tare de ceapă a umplut camera. «Tacâm să vă aduceți de acasă!», mi-a aruncat asistenta peste umăr.” Tonalitatea se păstrează aceeași și când este vorba de aspecte ale cotidianului din afara spitalului. Iar Încheierea repune o Întrebare care ne readuce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sună, tot mai des, avertismentul senectuții. Nu altfel sună, Însă, uneori, și vrajba din preajmă. Despre iubire povestea, printre multe alte game minore și majore ale fastuoasei sale compoziții, Scribul lumii, În cele două zile antitetice și complementare. Iubire de mirosuri și Întrebări, prieteni și peisaje, femeie și freamăt, surprize și vecernii, joc și Îngândurări. Iubiri se surpă, prieteni și prietenii mor când nu te aștepți, iar regretele nu sunt neglijabile. Cele care ne mai Însoțesc sunt asaltate, și ele, periodic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sala unui cinematograf care pare o baie publică. Bâlciul din care se decupează, Într-o lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
L-am rugat să vină, pentru câteva clipe, În micul apartament de la etajul 3. Părea surprins, dar n-a Întrebat nimic. A clătinat doar din capul lui mic și ascuțit. În lift, aproape unul de celălalt, am simțit, din nou, mirosul lui specific, amestec de transpirație, băutură și săpun. Era proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau pregătite sticla și paharele. Am turnat. I-am Întins paharul. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci și ca Țara Copilăriei. „Timpul miraculos”, fără Întoarcere, chiar și pentru artistul copilărește fermecat de magica sa butaforie și bufonerie. Calea Griviței, unde un unchi al său avusese o ceasornicărie, reînvia ca un năucitor tărâm inițiatic, cu Întreaga magie a mirosurilor extatice ale adolescenței. Se abandona și acum, la peste 80 de ani, cu aceeași frenezie ca la vârsta de demult, În memoria olfactivă a atelierelor de cizmărie și a lustrageriilor, a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Se abandona și acum, la peste 80 de ani, cu aceeași frenezie ca la vârsta de demult, În memoria olfactivă a atelierelor de cizmărie și a lustrageriilor, a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din apropiere, În mirosul murăturilor, și al plăcintelor, și al mititeilor, și al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care și din care fuseseră siliți să se separe. Se Înțelege de ce o călătorie de iarnă În Uniunea Sovietică, În 1956, reverberează puternic În turistul Saul Steinberg: „Acea iarnă În Rusia a fost o călătorie pentru nas, un voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sovietică, În 1956, reverberează puternic În turistul Saul Steinberg: „Acea iarnă În Rusia a fost o călătorie pentru nas, un voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții de demult erau ca o incursiune În trecutul meu, o călătorie În timp”. Călătoria adultului era și o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții de demult erau ca o incursiune În trecutul meu, o călătorie În timp”. Călătoria adultului era și o călătorie a copilului. Între plicurile, filele, scrisorile, legitimațiile și documentele și relicvele românești ale lui Saul am găsit și o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după dealuri și printre pomii bătrâni dln grădină cobora furișându-se noaptea. Singur m-am urcat atunci pânâ în vârful dealului din fundul grădinii. Jos rămânea la picioare satul, cu zgomotul oamenilor care se întorceau obosiți de la lucru și cu mirosul fumului de la căminurile pregătitoare de cină. Erau doi ani trecuți de când mă găsise aici începuturile de prigoană. Era vacanța Paștilor și venisem să stau două săptămâni în liniște, departe de grijile școlii și ale necazurilor pe care le aducea viața
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cele mai grele probe pentru deținut era aceea a necesităților fiziologice, căci „programul” de 2-3 minute la W.C.-ul din fundul culoarului era total insuficient, deci ele rămâneau să fie satisfăcute în celulă la tineta de cameră; de altfel în mirosul îngrozitor de clorură de var din W.C., chiar dacă s-ar fi permis, nu puteai sta mai mult, căci te sufocai. Spălatul rufelor de corp era o altă problemă, care se rezolva folosind ca vas de spălat gamela și o cojiță de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
iar penultima în mod intenționat era păstrată în permanență goală. Totuși fiind lângă W.C. când se executa programul se puteau face câteva comunicări prin bătăi morse sau chiar prin voce foarte scăzută, când se trecea prin fața celulei, căci gardianul, din cauza mirosului înțepător de cloruri, stătea în capătul celălalt al coridorului și la 10 11 metri distanță nu putea percepe o comunicare scurtă din celulă sau din coridor, spre celulă. Bineînțeles că nu erau scutiți nici aici de umilitoarele percheziții inopinate, deși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
capac, cu fecale umane, în care cădeau din când în când șobolani; îi auzeam, nu-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în cameră, plimbându-se și scuturându-se de mizerie și răspândind un miros îngrozitor de fecale. În spatele unei uși de scândură era o saltea de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea venea tot la trei zile. Dimineața se da o jumătate de gamelă de apă sărată. Altceva nimic. În
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deși erau fricoși, îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe pătură a câte unui astfel de musafir scârbos, pe care îl simțeam după miros și îl alungam. A fost o perioadă de coșmar, care oricât aș încerca nu o pot descrie, pentru a fi înțeles de cineva, care nu a trăit niciodată astfel de situații. îmi aduceam aminte, în mod obsesiv, de Mäuseturm, pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
A dat din cap ușor, ca și când ar fi spus: „Da, știu“. Am simțit în nări un iz de apă de colonie cu care se dăduse probabil pe gât. Îmi mirosea a câmp de pepeni galbeni într-o dimineață de vară. Mirosul acela mi-a creat o stare ciudată. Era un fel de nostalgie sau, mai bine zis, un amalgam de sentimente pe care îmi era greu să le definesc. Sau mai degrabă două feluri de amintiri, incompatibile practic, dar legate printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care îmi era greu să le definesc. Sau mai degrabă două feluri de amintiri, incompatibile practic, dar legate printr-un fir nevăzut, într-un ungher neștiut. Nu pot să explic, dar mi s-a mai întâmplat și aproape întotdeauna mirosurile au fost cauza. — Ce coridor lung! am zis eu ca să rup tăcerea. Mi-a aruncat o privire, dar și-a văzut de drum. După părerea mea, avea douăzeci sau douăzeci și unu de ani. Nasul și ochii frumos conturați, fruntea lată, tenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care-l scoteau tenișii mei, nu i-am observat gestul și am intrat cu pieptul în spatele ei. Senzația pe care mi-a lăsat-o coliziunea a fost plăcută. Spatele ei semăna cu un nor pufos. M-a izbit iar mirosul acela de apă de colonie. Din pricina impactului, era gata-gata să cadă în nas, dar m-am repezit și am prins-o de umăr. — Vă rog să mă scuzați. Eram cu gândurile aiurea. S-a înroșit puțin și m-a privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa că nu-l putem include în categoria dinozaurilor. De fapt n-are nici platoșă... este... nu știu cum să-ți spun... — Lipsit de apărare, am intervenit eu. — Cam așa ceva. Mai rău decât cerbul... din pricina miopiei care îi poate fi fatală. Degeaba are mirosul și auzul dezvoltate. E pradă ușoară pentru vânător... ca și rața care nu poate zbura. Pe lângă asta, dacă pățește ceva unicul corn, el n-are altul pe care să-l folosească. E ca și când ai traversa deșertul în mașină fără roată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o fabrică mică dintr-un oraș amărât. Ciocolata se vindea la supermarketuri sau la raioane de dulciuri și o mâncam cu mare plăcere. De aceea nu mă pot abține nici acum. Prea m-am obișnuit cu ea. Mă înnebunește numai mirosul și-mi amintește de copilărie. Pitic își privi Rolex-ul. Aș fi vrut să aduc iar vorba despre ușă, dar m-am gândit că ne lungim prea mult, așa că am renunțat. — Nu prea mai avem timp la dispoziție. Te-ai mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și a continuat cu una de Cutty Sark și trei de I. W. Harpers. A făcut apoi țăndări două de Jack Daniels, Four Roses, Haig, lăsând la urmă vreo jumătate de duzină de Chivas Regal. Zgomotul a fost asurzitor, iar mirosul de-a dreptul insuportabil. Porția mea de whisky pentru jumătate de an s-a spulberat în câteva minute. Toată casa mirosea a whisky. — Te poți îmbăta numai de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jumătate de duzină de Chivas Regal. Zgomotul a fost asurzitor, iar mirosul de-a dreptul insuportabil. Porția mea de whisky pentru jumătate de an s-a spulberat în câteva minute. Toată casa mirosea a whisky. — Te poți îmbăta numai de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și m-am uitat la maldărul de cioburi din chiuvetă. Sticlele de whisky se făcuseră praf și pulbere. În timp ce le spărgea, Matahală a fredonat ceva care m-a călcat pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa iadului. — Te implor! țipă ea. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. 16 La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era patul meu. Camera mea. Dar aveam senzația că ceva nu mai era la fel ca înainte. Ceea ce vedeam mi se părea o plăsmuire a minții mele. Petele de pe tavan, de pe tapet... Totul. Am privit pe fereastră și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și și-a pus-o sub cap. Am simțit același miros de pepene galben pe care-l simțisem și prima oară când am întâlnit-o. Cu oarecare efort, am reușit să mă întorc cu fața spre ea. Și uite-așa stăteam amândoi în pat, față-n față. — E prima oară-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până la cel mai deschis. — Îngrozitor! Cred că au urcat din subteran, spuse fata. — Crezi că este opera Întunegrilor? — Nu, nu Întunegrii. N-aveau curajul să urce până aici. Și dacă ar fi fost ei, mi-aș fi dat seama după miros. — Ce miros? Un miros oribil, scârbos de tot. Ceva între pește și noroi. Nu, categoric nu e opera lor. Au fost aceiași care au devastat și apartamentul tău. Seamănă perfect modul în care au acționat în ambele locuri. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]