14,422 matches
-
America. La optsprezece ani (sau douăzeci), în 1908, a publicat Les Huit Paradis / Cele Opt Paradisuri, lucrare premiată de Academia Franceză, apreciată de mulți literați, printre care Marcel Proust, autorul capodoperei A la recherche du temps perdu / În căutarea timpului pierdut. Contemporanii și posteritatea au apreciat valoarea lucrărilor Marthei Bibescu. Mihail Sadoveanu i-a prefațat romanul Isvor, Țara Sălciilor, considerând-o pe autoare drept scriitor de prim plan. Rainer Maria Rilke i-a apreciat lucrarea istorică Alexandr Asiatique, François Mauriac a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unii, mai frumoși, alții, deja bărbați copți, iar alții n-au fost dăruiți de natură cu chipuri prea plăcute... ăștia dau mai mult, cei frumoși socot că plătesc de-ajuns cu frumusețea...." (pp. 58-61). Lotus de Aur / Jinlian , Delicata Li, Pierduta / Zhuo, Prunișor de Primăvară / Chun Mei, Abundența, Laur, Șarpele din Iarbă / Lu Hua, Iubirea Lunii, Aroma, Argint /Wu Lanling Xiaoxiao Sheng / Cărturarul Mucalit de pe Măgura cu Magnolii, Lotus de Aur, Vaza și Prunișor de Primăvară / Jin Ping Mei Identitatea autorului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
conform obiceiului timpului, șase soții, una principală, aceasta era Doamna Luna, o femeie blândă, îngăduitoare ce i-a urmat primei soții care a murit și de la care a avut o fiică, Orhideea. Urmau: Delicata Li (a doua), fostă curtezană, Zhuo / Pierduta, fostă cântăreață care, murind, va fi înlocuită cu Meng / Pavilion de Jad, fosta nevastă a unui negustor de mătăsuri (a treia), Lebăda de Nea / Sun, fostă slujnică, frumoasă, ridicată în rang de soție (a patra), Lotus de Aur / Jinlian, fosta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ciclul Comedia umană, devenit o frescă cuprinzătoare a moravurilor societății franceze, el fiind un pictor fără egal al atitudinilor și caracterelor celor peste 3000 de personaje. Cele mai reprezentative romane sunt: Medicul de țară, Eugénie Grandet, Moș Goriot, Gobzeck, Iluzii pierdute, César Birotteau, Banca Nucingen, Povești hazlii, Louis Lambert, Căutarea absolutului, Pescuitoarea în apă tulbure, O afacere tenebroasă, Țăranii, Verișoara Bette, Vărul Pons ș.a. Din monumentala Comedie umană face parte și romanul Strălucirea și suferințele curtezanelor, publicat în 1847, ce-l
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei. În visele de ascensiune ale lui Lucien intervine și Esther, supranumită Torpila, femeie ușoară, cu stofă de curtezană, comparată cu Flora, Aspasia, Imperia, Ninon de Lenclos, Marion Delorme, Du Barry, curtezane celebre. Ea o continuă pe Coralie din "Iluzii pierdute". Iubirea pasională pentru Lucien capătă pentru Esther dimensiunea unei fixații și este în stare de orice pentru a-l ferici, pentru a-l ajuta să acceadă în lumea râvnită a aristocrației. Îl iubește cu disperarea curtezanei tăvălite în mocirlă și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a eliberat. Cu orgoliul frânt, devotatul polițist-inspector s-a sinucis. Berneretta Alfred de Musset, Frederic și Berneretta Poetul, prozatorul și dramaturgul francez Alfred de Musset (1810-1857) este autor al unor frumoase poeme ca: Rolla, Nopțile, Dupont și Durand, O seară pierdută, al unor piese cu subiecte delicate: Lorenzaccio, Fantasio, Capriciile Marianei, Cu dragostea nu-i de glumit, al romanului autobiografic Confesiunile unui copil al secolului, al nuvelelor: Mimi Pinson, Frederic și Berneretta. Această din urmă nuvelă prezintă, cu delicatețe, unele evenimente
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la teatru, demascând falsitatea celor ce le condamnă modul de viață, deși cel puțin jumătate dintre femeile "respectabile" au amanți, deși unele bătrâne întrețin amanți tineri. Și-a apărat semenele spunând: Noi suntem fete căzute și mărturisim! Voi sunteți femei pierdute și vă ascundeți! Impresionată, actrița le-a sărutat pe frunte și a mărturisit că, deși acum este celebră, a trecut și ea prin perioade de rușine și umilință care pentru ele sunt constante ale vieții. Jenia a refuzat să meargă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ficțională, relativ scurtă, trece rareori de douăzeci și patru de ore. Aristotel constată că, în schimb, poeții tragici "ai debutului" au uzat de durată ca în epopee, care "nu este limitată în timp". El face aici aluzie fără îndoială la niște piese pierdute ale lui Thespis și Frinicos, predecesori ai lui Eschil, și la două din tragediile lui Eschil în care acțiunea se desfășoară timp de luni de zile. În Agamemnon, drama începe când străjerul, cățărat pe acoperișul palatului Atrizilor din Micene, zărește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
verbului. Mai mult, spectatorul este, după părerea lui Aristotel, singurul judecător al calității unei piese de teatru. Cât timp un text nu a fost supus atenției publicului, este imposibil să i se estimeze valoarea. Aristotel citează exemplul unor piese, astăzi pierdute, care, construite conform regulilor, au căzut la reprezentație. Unele contradicții în aranjamentul faptelor, care ar fi putut trece neobservate la lectură, au șocat. Aristotel este foarte conștient, pentru că a experimentat acest lucru, că o piesă conformă, în scris, canoanelor ideale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XVIII-lea, în același timp cu modificarea codurilor sociale, cu demodarea comportamentelor prețioase sau afectate și cu profilarea visului unor noi raporturi umane, simple și spontane, jocul dramatic se transformă, tinzând către naturalețe și regăsește, în gest, o dimensiune emoțională pierdută, asupra căreia încep să se aplece teoreticieni ca Diderot. Atunci se naște în Franța reflecția despre arta comediantului. Gustul pentru individualism, care însoțește lenta ascensiune socială a burgheziei, focalizează, asupra singularității omului, atenția centrată până atunci asupra universalității lui. De
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apară pe scenă. Unul dintre cei mai recenți poeți ai lor50, a făcut, este adevărat, un Filoctet, dar ar fi putut el oare avea curajul de a-l arăta așa cum era în realitate? Există chiar și un Laocoon printre piesele pierdute ale lui Sofocle. Măcar de-ar fi vrut soarta să ne rămână un Laocoon ! Din puținul pe care îl spun despre el câțiva gramaticieni antici, nu se poate trage nicio concluzie în privința manierei în care poetul a tratat acest subiect
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea. Artaud se află în căutarea unui nou limbaj teatral. "Acestui nou limbaj, scrie el, mai rămâne să-i găsim gramatica. Gestul îi este materia și mintea, și dacă vrem, alfa și omega." Dornic să-i redea corpului locul original pierdut, el vrea "să termine cu teatrul de text" și condamnă teatrul occidental, care nu "vede teatrul sub un alt aspect decât cel al teatrului dialogat", cum scrie el în articolul "Regia scenică și metafizica". Vrând să aducă teatrului "o poezie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suprafața supusă coroziunii avem nevoie de aria laterală a cilindrului. ATENȚIE: La calculul suprafeței fiecărui cui de fier se va ține cont că dimensiunile măsurate sunt în cm și suprafața trebuie calculată în m 2 ! Se calculează masa de metal pierdută (Δm) în procesul de coroziune prin diferența între masa inițială și cea finală a fiecărui cui de fier. Se compară datele experimentale și se stabilește în care din cele trei medii acide este mai rezistent fierul Se calculează masa de
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
Momentul”, s-a manifestat ca un gazetar activ și incisiv. A debutat editorial cu volumul de nuvele Bărbații la mijlocul verii (1982), izbutit prin narațiunea care are drept model pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate ironic. SCRIERI: Bărbații la mijlocul verii, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Elogiu vredniciei, nobleței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
pe Ion Creangă și folclorul. Nuvelistul evoluează vădit în prozele din Iubirile pierdute se pot recupera (1987), unde se observă o trecere spre formulele moderne, spre cultivarea scriiturii tincturate ironic. SCRIERI: Bărbații la mijlocul verii, pref. Vladimir Beșleagă, Chișinău, 1982; Iubirile pierdute se pot recupera, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Bătrânu, Elogiu vredniciei, nobleței..., LA, 1983, 28 iulie; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 217-218. Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288122_a_289451]
-
originile „profane” ale gândirii moderne, soarele sacrului luminează din nou colțurile cele mai ascunse, Îndepărtate și refractare ale societății postindustriale. Oricum ar fi interpretat și evaluat acest fenomen, semnele metamorfozei sunt dinaintea ochilor tuturor. Acea confruntare cu modernitatea ce părea pierdută Încă din start se dovedește a fi o controversă cu final deschis. Astăzi, sacrul și secularul conviețuiesc, făcând loc unor Îmbinări imprevizibile: dacă există un fapt asupra căruia cercetătorii fenomenului religios din societatea contemporană cad de acord, acela este că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au schimbat și continuă să-și schimbe Înfățișarea În lumea actuală. A sprijini redobândirea acestei conștientizări, recuperarea legăturii cu un trecut care Își aruncă În continuare umbra vitală asupra prezentului, chiar și acolo unde acesta poate părea Îndepărtat și iremediabil pierdut, apare ca o sarcină, dacă nu prioritară, cu siguranță imposibil de abandonat, sarcină ce revine astăzi unei istorii a religiilor. 4. RELIGIE ȘI RELIGIITC "4. RELIGIE ȘI RELIGII" Problema, pe cât de veche pe atât de decisivă, a raporturilor dintre religie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat ca leu al lui David?), pentru a-l oferi zeului său. Acesta Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparțin acestui gen: Ay³dg³r ș J³ms³pșg, păstrată doar parțial În pahlavi (versiunea principală este În pazand) și Zand ș Wahman Yasn, care adună tradiții mai vechi (cf. Cumont, 1931; Benveniste, 1932; Widengren, 1983; Boyce 1984a), precum și cele din Bahman Yașt-ul pierdut (cf. Gignoux, 1986a, 1986b, 1985-1988), Împreună cu anxietățile și speranțele epocii În care au fost redate, când puterea Iranului și strălucirea Bunei Religii fuseseră serios compromise după căderea imperiului sasanid. La fel ca În cazul Avestei, și pentru textele pahlavi tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfruntat o Încercare grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de trup Îl face să devină neliniștit, tulburat, cuprins de groază și dezorientare, În timp ce este Încă atașat de trupul care Începe să se descompună. Trei zile și trei nopți stă, Îndurerat și pierdut, la capul cadavrului său. Complexa liturgie funerară zoroastriană se referă tocmai la momentul desprinderii și la cele trei zile ale noii stări a defunctului. De regulă, muribundul trebuie să recite Împreună cu doi preoți care Îl asistă, petșt-ul sau Așem voh
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în care își regăsea atmosfera din țară” (Octavian Bârlea). Precaritatea acestei existențe indică și starea de provizorat pe care R. înțelege să și-o asume, viețuind numai între parametrii spirituali ai românității și preocupat doar de realitățile politice ale patriei pierdute, față de care se simte obligat să adopte o atitudine militantă, un statut de soldat incapabil să accepte înfrângerea. Este punctul de vedere exprimat de el însuși în noiembrie 1948, în „Foaie volantă”, sub titlul Dreptul de a hotărî în numele națiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum „frica celuilalt“ nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna în opusul ei, se vădește cel mai limpede în chiar sfera puterii. Agentul puterii este în pericol de a pierde libertatea, pe care o are deja pe parcursul exersării ei, în vreme ce pacientul puterii, care urmează să o dobândească
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]