14,782 matches
-
la arme nucleare, Adenauer s-a Înfuriat 19. Pentru scurtă vreme, se părea că Bonnul ar putea renunța la loialitatea față de Washington În favoarea Parisului lui de Gaulle: Franța și RFG erau legate prin resentimentul față de tratamentul despotic al americanilor și suspiciunea comună că SUA Încerca să se debaraseze de obligațiile față de clienții săi europeni. Efortul Franței de a dobândi arme nucleare proprii oferea, desigur, un precedent atrăgător pentru Germania de Vest, pe care de Gaulle l-a exploatat cu măiestrie În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub control irlandez. Britanicii nu au plecat. Nu e clar cum ar fi fost posibilă o retragere. În anii ’70, efortul de a clădi o Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să se administreze singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doua premisă, care avea să domine și mai net módele intelectuale, era și mai Îndrăzneață. E vorba despre ideea seducătoare de a submina nu doar vechile certitudini, ci Însăși posibilitatea oricărei certitudini. Toate comportamentele, opiniile și cunoștințele trebuiau privite cu suspiciune, tocmai pentru că erau produse În societate și, ca atare, serveau drept instrumente politice. Simpla idee că judecățile sau evaluările pot fi separate de persoana care le emite ajunsese să fie tratată În anumite locuri drept expresia unei poziții sociale partizane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În timp ce vorbea la un marș pacifist. Moartea lui, cinci zile mai târziu, a oferit un martir stângii și mișcării pacifiste În formare din Grecia, În timp ce eșecul studiat al autorităților de a elucida circumstanțele asasinării lui Lambrakis a dat naștere unei suspiciuni generale 3. șase luni mai târziu, Karamanlis a pierdut alegerile; Uniunea de Centru a lui Ghiorghios Papandreu, partid de centru sprijinit de o clasă de mijloc urbană În plină expansiune, a obținut o victorie strânsă. Anul următor, Într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arhiepiscopului Makarios: exilat cândva de Londra ca terorist armat și violent, el era acum respectabilul purtător de cuvânt al unor ambiții greco-cipriote „rezonabile”. Între timp, comunitățile greacă și turcă continuau să trăiască În proximitate, Într-o atmosferă de disconfort și suspiciune punctată de izbucniri sporadice de violență intercomunitară. Guvernele de la Atena și Ankara se erijau În protectoarele compatrioților lor, amenințând ocazional cu intervenția. Dar prudența (și presiunea internațională) le-au reținut, chiar și atunci când atacurile din 1963 asupra turcilor ciprioți au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șansele să le câștige) contractelor negociate În Downing Street (care Îi legau de mâini și de picioare pe mai mulți ani). Conservatorii, Îndeosebi guvernul lui Edward Heath din 1970-1974, au avut și mai puțin succes, În mare parte din cauza unei suspiciuni fondate, confirmată istoric, a anumitor sectoare din clasa muncitoare britanică (minerii mai ales) față de orice compromis cu miniștrii conservatori. Astfel, când Heath a sugerat În 1973 Închiderea unor mine de cărbuni neprofitabile și a Încercat să limiteze prin lege capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Polonia) era Întărit prin asociere cu singura instituție presocialistă care supraviețuise. Influența Bisericii explică și importanța acordată problemei „păcii” În cercurile disidente est-germane. În restul Europei de Est, pacifiștii și activiștii occidentali pentru dezarmarea nucleară erau priviți cu o suspiciune considerabilă. În cel mai bun caz, erau considerați niște inocenți naivi, instrumente oarbe ale manipulării sovietice 9. Václav Havel, de exemplu, considera mișcarea pacifistă În expansiune de la Începutul anilor ’80 drept modalitatea perfectă de angajare, deturnare și neutralizare a intelighenției
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte părți. șefii partidului nu aveau, evident, nici o intenție reformistă, iar În exteriorul partidului nu exista o opoziție eficientă - demonstrațiile din vară nu avuseseră obiective comune și Încă nu apăruseră lideri care să canalizeze nemulțumirea populară Într-un program -, de unde suspiciunea că evenimentele ulterioare au fost „regizate”: o Încercare a reformatorilor din administrație de a resuscita partidul aflat În agonie și a-l orienta În direcția unei perestroika În variantă cehă. Această teorie nu este atât de ciudată pe cât pare. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștilor a fost Înlăturată din Constituție, o „masă rotundă” a pregătit alegeri libere, vechiul partid a devenit Partidul Socialist Bulgar și, la termenul stabilit, alegerile au fost câștigate fără probleme - ca și În România - de foștii comuniști (nu au lipsit suspiciunile de fraudă electorală). În Bulgaria, „opoziția” politică s-a format În mare parte după căderea regimului; ca și În România, au existat voci care au sugerat că ea a fost Într-o anumită măsură confecționată de facțiunile comuniste disidente, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei cu Bulgaria, Grecia și Albania fuseseră toate disputate, Înainte și după cele două războaie mondiale. Vecinii - de care micul stat fără deschidere la mare era dependent pentru a face comerț și a avea contacte externe - o priveau toți cu suspiciune. Existența ei după dezintegrarea Iugoslaviei nu era deloc sigură. Dar, dacă Macedonia se prăbușea, Albania, Bulgaria, Grecia și chiar Turcia puteau fi implicate Într-un conflict. Abuzurile permanente - masacrele - lui Miloševiæ asupra albanezilor din Kosovo i-au atras așadar inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o societate ai cărei indivizi nu numai că se priveau reciproc cu suspiciune și erau sceptici față de orice afirmație și promisiune oficială, ci nu erau familiarizați cu inițiativa colectivă sau individuală și lipsiți de o bază solidă În funcție de care să facă alegeri conștiente În sfera vieții publice. Cea mai importantă ințiativă jurnalistică din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
participe la propria represiune, colaborând cu organele de securitate și furnizând informații despre activitățile și opiniile colegilor, vecinilor, cunoștințelor, prietenilor și rudelor. Această rețea subterană de spioni și informatori varia ca magnitudine de la o țară la alta, Însă era omniprezentă. Suspiciunea plana asupra Întregii societăți - cine nu lucrase pentru poliție sau regim la un moment dat, chiar și numai din neatenție? -, iar distincția Între colaborare venală și simplă lașitate sau dorința de a proteja o familie era greu de făcut. Refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
studenții, iar preoții dădeau informații despre credincioși. șase milioane de cetățeni ai RDG (o treime din populație) aveau dosar la Stasi. Întreaga societate fusese infiltrată, divizată și pervertită de gardienii ei autodesemnați. Pentru a sparge acest abces de frică și suspiciune reciprocă, guvernul federal a numit În decembrie 1991 o comisie condusă de fostul pastor luteran Joachim Gauck, cu misiunea de a gestiona arhivele Stasi și a Împiedica folosirea lor abuzivă. Cetățenii aveau posibilitatea să afle dacă au avut „dosar” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
continuarea firească a unei tradiții mai vechi: munca nomadă și slujbele sezoniere În străinătate. Dintotdeauna existaseră oameni (bărbați, În cea mai mare parte) care călătoreau În țări Îndepărtate pentru a căuta de lucru: fără habar de limbi străine, priviți cu suspiciune și ostilitate de localnici și, În orice caz, hotărâți să se Întoarcă acasă cu câștigul economisit cu grijă. Nu era un fenomen european: zugravii slovaci - ca și mecanicii turci sau, Înaintea lor, vânzătorii ambulanți din Senegal - nu cinau la restaurant
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate acestea, Rusia fusese efectiv o forță În Europa timp de trei sute de ani, iar această moștenire s-a menținut. Oameni de afaceri ruși Încercau să preia bănci letone. Un președinte lituanian, Rolandas Paksas, a fost nevoit să demisioneze În urma suspiciunilor că are legături strânse cu Mafia rusă. Moscova a păstrat enclava baltică din jurul Kaliningradului și a pretins În continuare dreptul de tranzit liber (prin Lituania) pentru traficul de mărfuri și pentru trupele militare, ca și dreptul cetățenilor ruși de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scită” pentru Gibbon. Pentru ruși, Occidentul a rămas ce era de veacuri: un obiect contradictoriu de atracție și repulsie, de admirație și resentiment. Conducătorii, dar și populația Rusiei rămâneau extrem de sensibili la opiniile din exterior, manifestând În același timp o suspiciune profundă față de orice critică sau interferență din străinătate. Istoria și geografia au pricopsit Europa cu o vecină greu de mulțumit, greu de ignorat. Același lucru se poate spune despre Turcia. Aproape 700 de ani, turcii otomani au reprezentat pentru Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau transmise de mass-media dintr-o țară numai dacă puteau șoca sau aveau implicații transcontinentale. Cei mai mulți europeni habar nu aveau ce se Întâmplă În țările Învecinate. Lipsa frapantă de interes față de alegerile UE nu era doar rezultatul plictiselii sau al suspiciunii față de elucubrațiile Bruxelles-ului; era În mare măsură corolarul unui univers mental neeuropean pentru cei mai mulți europeni. Exista, cu toate acestea, o excepție omniprezentă: sportul. Un canal de televiziune prin satelit (Eurosport) transmitea o gamă largă de evenimente sportive În diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au simțit o nevoie imperioasă de a avea un stat: politica și agendele sociale ale anilor ’40 reflectă această anxietate. Însă, odată cu prosperitatea economică, pacea socială și stabilitatea internațională, această nevoie s-a evaporat treptat. În locul ei s-a instalat suspiciunea față de intruziunile autorităților publice: oamenii Își doreau acum autonomie individuală și libertatea inițiativei private. Mai mult, În era superputerilor, destinul Europei era aparent În mâinile altora. Statele-națiuni au Început, prin urmare, să pară de prisos. Însă din 1990 (și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la mijlocul anilor ’80, când a ieșit la iveală rolul președintelui Kurt Waldheim În ocuparea brutală a Iugoslaviei de către Wehrmacht. Într-adevăr, faptul că Waldheim ajunsese Secretar General al ONU fără să-i fie verificată activitatea din timpul războiului a alimentat suspiciunile austriecilor că lor li se impuneau standarde diferite. La urma urmelor, Austria a avut după război un cancelar evreu (socialistul Bruno Kreisky), ceea ce nu se putea spune despre germani. Dar nimeni nu aștepta mare lucru de la austrieci. Raportarea lor senină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor. Schimbările sociale din anii ’60 au creat o breșă În zidul tăcerii oficiale cu privire la ocupație: Încălcarea tabuurilor sociale și sexuale - care În unele părți din Olanda, Îndeosebi În Amsterdam, a perturbat profund o societate până atunci conservatoare - a generat suspiciune față de multe alte cutume și truisme culturale. Textul fundamental al Holocaustului olandez - jurnalul Annei Franck - era interpretat acum Într-o altă lumină de un nou val de cititori: Anna și familia ei fuseseră trădați, la urma urmei, de vecinii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Parlamentul European 483 Alexandru I (țar) 120-121 Algeria 261-267 Aliații occidentali; asistență umanitară 40; campanii de bombardare 30-31; distrugerea Uniunii Sovietice În Î 107; neîncrederea Uniunii Sovietice 107; programul de reeducare și denazificare 64-66; reînarmarea 149-150; revenirea cetățenilor sovietici 42; suspiciunea reciprocă 104-105 Aliev, Gaidar 600 Allende, Salvador 515 Almodóvar, Pedro 481 alocații familiale 80 Althusser, Louis 373 Amalrik, Andrei 528, 534 Amantul doamnei Chatterley (Lawrence) 349 ambuteiaje 318 Amendola, Giorgio 197 amintiri; Î chinuitoare În Europa de Est 750; Î chinuitoare În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mișcarea pentru Independența Letoniei 590 Mișcarea pentru pace 210 mișcarea Solidaritatea - vezi Polonia mișcări de rezistență; colaboraționiști 52; dezarmarea 54; integrarea 73; lipsa experienței politice 74; părerile guvernelor legitime 73; pedepsele invocate 52; politici 73; sursă a mândriei naționale 51; suspiciunile 73-74 mișcări separatiste În Europa de Vest 640-651 mișcări și partide dedicate unei cauze unice 447-448 mișcări studențești; Cehoslovacia 404-405, 409; Franța 377-381; Germania de Vest 386-388; Italia 381-384; Polonia 398-401 Mitscherlich, Alexander 384 Mitscherlich, Margarete 384 Mitterrand, François 379, 485, 495
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
severe să fie evaluați prin RMN, într-o perioadă de aproximativ două săptămâni după traumatism [4-6]. FRACTURILE CRANIENE În TCC, fractura craniană poate să nu fie diagnosticată dacă se folosește radiografia convențională, astfel efectuarea CT-ului este obligatorie la orice suspiciune de fractură [6]. FRACTURI COMPLEXE Sunt implicate mai multe zone ale craniului osos, inclusiv sinusurile aerice frontale, structurile cerebrale fiind relativ frecvent afectate. Unii autori clasifică acest tip de fractură în cadrul TCC deschise: - fracturi complexe cranio-sinusale (fig. 3.5, 3
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
pe această cale, că au crezut că estetica ar putea, la rigoare, să înlocuiască morala și religia. Aceasta este o eroare și estetica nu este decât complementul moralei și nu morala în întregul ei"493. Lahovary dorește să elimine orice suspiciune cu privire la ideologia noii societăți, exonerând-o de spectrul internaționalismului, pe care-l aducea încărcătura peiorativă a cuvântului "internațional", care apăruse în statutul ei, explicându-l ca perspectivism larg al artei moderne, deschisă experiențelor artistice europene, deschidere pe care membrii ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca să justifice psihologic numeroasele motive și detalii intervenite În „jurnalul de front”, cum a fost considerată cea de-a doua parte. Subiectul romanului tratează tema căsniciei ratate, devenită calvar pentru cei doi soți ; neputând comunica, trăiesc Într-un climat de suspiciune, gelozie și minciună. Este o poveste de dragoste cu accente dramatice de gelozie, trăită aievea și a unui fragment din primul război mondial. Tragismul războiului schimbă optica eroului asupra lumii și a sensurilor ei. Personajele. Eroul principal al romanului este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]