14,684 matches
-
noologic "își atașează totodată o învățătură sufletească latentă, o învățătură pentru suflet" (Bădescu, 1997:96). Învățătura este "nucleul" unei trăiri, deoarece trăirile din varii orizonturi temporale se fixează în cadrele noologice sub forma învățăturilor. Timpul acesta al "descărcărilor" latențelor prin trăiri în cadre noologice este un timp al împlinirilor, timpul kairotic. Așadar, într-o rezumare simplificatoare, conchidem că latențele sunt energii necreate, ce pot fi activate doar prin trăire, în diferite cadre noologice, ce poartă în ele învățături spirituale. Ele se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în cadrele noologice sub forma învățăturilor. Timpul acesta al "descărcărilor" latențelor prin trăiri în cadre noologice este un timp al împlinirilor, timpul kairotic. Așadar, într-o rezumare simplificatoare, conchidem că latențele sunt energii necreate, ce pot fi activate doar prin trăire, în diferite cadre noologice, ce poartă în ele învățături spirituale. Ele se "descarcă" în moduri de a fi, tipuri sociale, configurații psihoculturale, habitusuri mentale specifice diferitelor epoci și societăți. Dacă am încerca să ne reprezentăm grafic sistemul teoriei noologice o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
78, 43). De aici înțelegem că identitatea este latență. Una din calitățile sale esențiale este atemporalitatea, cu alte cuvinte, din această "postură" identitatea se uită la nenumăratele fețe ale istoriei, dar nu îmbătrânește în rând cu ele. Apoi, identitatea înseamnă trăire comună. Trăirea înseamnă aducerea / unirea timpului istoric cu timpul împlinirilor, trăirea înseamnă actualizare și, deci, realitate. De aici decurge modul în care poate fi studiată identitatea, și anume prin studiul actualizării cadrelor noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
De aici înțelegem că identitatea este latență. Una din calitățile sale esențiale este atemporalitatea, cu alte cuvinte, din această "postură" identitatea se uită la nenumăratele fețe ale istoriei, dar nu îmbătrânește în rând cu ele. Apoi, identitatea înseamnă trăire comună. Trăirea înseamnă aducerea / unirea timpului istoric cu timpul împlinirilor, trăirea înseamnă actualizare și, deci, realitate. De aici decurge modul în care poate fi studiată identitatea, și anume prin studiul actualizării cadrelor noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective, indicate în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
calitățile sale esențiale este atemporalitatea, cu alte cuvinte, din această "postură" identitatea se uită la nenumăratele fețe ale istoriei, dar nu îmbătrânește în rând cu ele. Apoi, identitatea înseamnă trăire comună. Trăirea înseamnă aducerea / unirea timpului istoric cu timpul împlinirilor, trăirea înseamnă actualizare și, deci, realitate. De aici decurge modul în care poate fi studiată identitatea, și anume prin studiul actualizării cadrelor noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective, indicate în capitolul anterior, un nou palier, cel al orizonturilor profunde
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin studiul actualizării cadrelor noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective, indicate în capitolul anterior, un nou palier, cel al orizonturilor profunde, inconștiente, latente. De aici vine și postularea permanenței, pe acest nivel, a unor cadre spirituale, activabile prin trăire la nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul latențelor, se descarcă apoi în planul realului imediat, doar prin și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
un nou palier, cel al orizonturilor profunde, inconștiente, latente. De aici vine și postularea permanenței, pe acest nivel, a unor cadre spirituale, activabile prin trăire la nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul latențelor, se descarcă apoi în planul realului imediat, doar prin și în trăire autentică. Deși aproape imposibil de empirizat, vom reține, pentru construcția modelului teoretic al identității
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul latențelor, se descarcă apoi în planul realului imediat, doar prin și în trăire autentică. Deși aproape imposibil de empirizat, vom reține, pentru construcția modelului teoretic al identității socioculturale, ideea orizonturilor inconștiente a lui Blaga sau a nivelului latențelor a lui Bădescu. CAPITOLUL 5 IDENTITATEA SOCIOCULTURALĂ Pe parcursul ultimelor două capitole am descoperit, prin prisma
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Geertz (1963) sau Shils (1957) la Barth (1969), Horowitz (1975), Anderson (1983), Brass (1991), Smith (1999) ș.a. Așadar problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire 9 (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). De aici decurge și metodologia pe care o vom utiliza în lucrarea de față. Nu căutăm "stabilirea" sau "descoperirea" identității unei colectivități, a unei entități colective
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
vezi Bădescu, 2002; 2005), un plan (N3) al actualizărilor 17 (prin care înțelegem universul măsurabil al producerii și reproducerii nivelului latențelor în și prin reprezentări, atitudini, comportamente) și un plan (N2) intermediar, al potențialităților 18 (prin care înțelegem universul formării trăirilor, cognițiilor și acțiunii în cadrul proceselor de negociere contextuală intern-extern)19. Figura 6. Realitate socială și identitate Identitate Negociere contextuală Identificare Latențe (N1) Potențialități (N2) Actualizări (N3) Într-o perspectivă mai largă, putem spune că fiecărui plan îi corespunde un timp
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
De aici decurge și definiția pe care o propunem: identitatea socioculturală este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri ș.a.), actualizate prin și în anumite (și nu alte) trăiri (emoții, atitudini ș.a.), cogniții, reprezentări sau acțiuni sociale (fie ele discursuri sau comportamente). O imagine statică a procesului descris mai sus, în care sunt implicate numai două persoane (P1 și P2), poate fi concepută în felul următor (Figura 7): Figura
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
eponimă, religie etc.) regăsite la indivizi (în atitudini, comportamente, discursuri) în diverse contexte spațio-temporale și recunoscute ca specifice 24. Înțelegem că identitatea ca nucleu se prezintă în planul socialului nu sub aspectul perenității elementelor care o caracterizează, ci sub aspectul trăirilor și percepțiilor asupra persistenței lor. Identitatea proteică este expresia unor identificări eclectice, contextuale și cu grad mai redus de generalitate. De aceea caracterul acesteia este variabil în timp și spațiu, și ea poate fi surprinsă doar hic et nunc. Vorbind
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și calitativiști e particularizată în sociologie în "distincția dintre explicație și înțelegere" (Rotariu și Iluț, 1999:25; vezi și Chelcea et al., 1998). Explicația presupune cauzalism (dependență și independență) și căutarea de legi, în vreme ce comprehensiunea presupune empatie și accent pe trăirile proprii. Prima se bazează pe date de tip hard, pe cuantificare, iar cea de-a doua pe date de tip thick (Geertz, 1975), pe complexitate și profunzime. În ceea ce privește căile de mijloc, Rotariu și Iluț (1999:24) arată că există numeroase
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
am constatat în Capitolului 4, studiile și teoriile românești arată că ortodoxia, cultura populară (folclorul, arta), tradițiile, limba, opera eponimă și personalitatea reprezentativă sunt definitorii pentru caracterizarea identității pe dimensiunea etnoculturală, spirituală. Aceste elemente sunt, în teoria noologică, cadre de trăire, cadre spirituale care prin actualizare deschid accesul la universul latențelor. Ele au devenit coordonate pe care le-am preluat în operaționalizare 37 și le-am urmărit în interviuri. 6.4.1. Identificări în plan etnospiritual Pentru început așa cum reiese din
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mă uit la case". Contactul vizual cu o persoană îmbrăcată în port tradițional are pe plan cognitiv un efect de asociere cu o festivitate sau cu ceva ceva deosebit. Cu toate că majoritatea tinerilor consideră o asemenea "apariție" ceva neobișnuit, pe planul trăirilor afective declară că au un sentiment pozitiv (mândrie, admirație, liniște ș.a.). Iată câteva exemple: "Mă gândesc că fost la un festival!" (S1), "Este bine că mai vedem și asemenea oameni!" (S17) "... Este de la țară sau merge la un festival!" (S2
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
anterior. Am reținut de aici că noologia adaugă la dimensiunile identității dezvăluite deja un nou palier, cel al latenței, al spiritualității. De aici și noutatea sa, și anume postularea permanenței identității, pe palierul latențelor, a unor cadre spirituale activate prin trăire la nivelul realității intersubiective. Ținând cont de toate teoriile identității colective parcurse, am urmărit să găsim răspunsuri la întrebările: "Ce este identitatea la nivel colectiv?", " Cum putem să stabilim un profil identitar la nivel colectiv?" și "Ce este identitatea socioculturală
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp. Ideea se bazează pe constatarea faptului că problema recunoașterii realității, unicității, stabilității și eficacității identității se pune în registrul actualizării sau producerii și reproducerii sale (adică al identificării) prin trăire (emoții, atitudini ș.a.), cogniție, reprezentare sau acțiune socială (fie ea discurs sau comportament). Putem așadar vorbi de o identitate la nivel colectiv în măsura în care ea este produsă și reprodusă la nivel individual. Cu alte cuvinte, ea devine efectivă sau reală atunci când
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
asumpția unei ontologii triplu stratificate și a fost următoarea: identitatea socioculturală este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri etc.), actualizate prin și în anumite (și nu alte) trăiri (emoții, atitudini ș.a.), cogniții, reprezentări sau acțiuni sociale (fie ele discursuri sau comportamente). Întrebarea principală pe care am urmărit-o în plan empiric a fost "Care este profilul identitar al tinerilor din România?". Nu am investigat identitatea socioculturală sub toate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
distreze; să se răsfețe; să-i ajute pe cei din jur; să se preocupe de bunăstarea lor; să fie un om de succes; ceilalți să îi recunoască realizările; să aibă grijă de mediul înconjurător; să protejeze natura. Etnospirituală Discurs / Cunoaștere Trăire / Atitudine Comportament opera eponimă și omul reprezentativ (literatură, muzică, sculptură); personalități (istorice, contemporane); tradiții (obiceiuri, datini, jocuri etc.); mituri, legende; sărbători specifice; sărbători nespecifice (altele decât cele românești); semne și însemne ale credinței; sărbători religioase; ritualuri (post, rugăciune, mers la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Prin latura stilistică mai profundă, opera de artă se integrează astfel într-o ordine demiurgică, neintenționată, iar nu în cea a conștiinței" (Blaga, 1965:11). 29 Are caracter cosmotic (Blaga, 1965:18). 30 "În afară de structurile și aspectele psihice (stări afective, trăiri, imagini) cari se atribuie inconștientului, noi mai admitem și structuri spirituale ale inconștientului (de exemplu funcții categoriale cu totul specifice)" (Blaga, 1965:21). 31 Pe lângă acești factori de prim ordin, Blaga vorbește și de o serie de factori secundari: "dragostea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ale persoanelor sau grupurilor par multiple și uneori disparate, pentru subiect sau grup ele au o solidă consistență internă și se prezintă de fapt ca dimensiuni. 16 Vezi ca modele paralele Blaga (orizonturi inconștiente, personanță, stil) sau Bădescu (planul darurilor, trăirile și planul intereselor lumești) în capitolul 4 -, dar și tripla stratificare a ontologiei în realismul critic (Bhaskar, 1997:4-17). La cel din urmă e vorba de distincția între: a) empiric (nivelul experiențelor); b) actual (nivelul evenimentelor); și c) real (nivelul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
clădi liber propria credință. Secolul XVI, după cum amintește Alain Besançon, continuă dilemele și dezbaterile din antichitate și din evul mediu creștin în jurul imaginii. Credința guvernează oricum gândirea colectivă, indiferent dacă e bogat exprimată vizual sau rămâne doar la nivelul unei trăiri interiorizate și austere în practica religioasă (cum e protestantismul). Paradoxurile imaginarului european țin de faptul că până și iconoclasmul se afirmă tot prin raportare la problema imaginii. Am preferat să numesc acest capitol − care, deși ultimul în economia generală a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de procesul de (re)memorare și de problematica identității, implicit și de imaginarul colectiv. Ea este diferită de percepție, deși o poate reactualiza, dar într-o formă datată și vidă. Este așadar opusă ei în ce privește referința temporală, consistența, înțelegerea (și trăirea). Imaginea mnezică se situează mai exact între percepția reală și conceptul obiectului perceput, într-o ipostază studiată de psihologia cognitivă contemporană ca modalitate de reprezentare mentală a unei informații "trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
voluntarism, pus în serviciul unui scop foarte ambițios: recucerirea tuturor domeniilor, cu o filosofie și cu norme noi (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 75). Exaltarea sinelui sub forma unei voințe de cunoaștere, de putere și de trăire deplină − gloria, ipostaza supremă a sinelui ideal spre care tinde fanatic noul erou - devine modalitatea prin care individul este chemat să se înscrie în comunitate. Principiul reintegrării este fundamental pentru mișcarea de idei suprapusă perioadei baroce. Împotriva diversității armonioase a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ceremonialurile de consacrare a puterii sau care redau portretul identitar; ea provoacă imaginația intelectuală, se bazează pe coduri culturale și pe cunoaștere; imaginea-semn are în schimb un caracter informativ, de aceea funcția ei se situează mai aproape de procedeul narativ, de trăire, de reactivitate și de senzorial. Semnul declanșează sau intră în schema acțiunii, în timp ce simbolul apare - în această teorie - ca un garant al relației cu sacrul sau cu lumea ideilor. Simbolul asigură accesul către o semnificație care codifică transcendentul sau imuabilul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]