14,944 matches
-
ascetism ("„askesis”"), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi indiferent la durere și suferință ("„apatheia”") și, în același timp, doritor de cunoaștere. De aici importanța acordată științei, fizicei, logicei, pentru că ele reprezintă bazele moralității, rădăcinile oricărei virtuți. Omul înțelept este sinonim cu om bun. Nefericirea și răutățile lumii sunt rezultatele ignoranței. De aici recomandarea practicii filosofiei, examinării permanente a propriilor judecăți și a comportamentului, pentru a putea constata dacă ele diferă de rațiunea universală a naturii. Filosofia
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
de mijloc de aur" ("aurea mediocritas") și învățăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore ("mores maiorum"): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea și respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele ""Epistula ad Pisones"" ("Scrisoare către Pisoni", Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., și cei
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
V - IV î.Hr., în contextul manifestării individualismului și erodării valorilor tradiționaliste. Poezia și muzica au marcat îndeaproape viața publică și privată a vechilor greci. "Iliada" și "Odiseea", atribuite legendarului Homer, echivalau cu un fel de „Biblie a grecilor”, exaltând eroismul, virtuțile războinice, viața „cavalerească”. Prin opera lui Homer s-a cimentat unitatea culturală a Greciei și s-au educat generații de tineri în spiritul elenismului. Hesiod, prin "Munci și zile" și "Teogonia", cultiva idealurile omului simplu, ale agricultorului, căruia i se
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
scrise în dialectul umbrian. În afară de cele două Reguli monastice (prima neaprobată de papă din cauza austerității prea mari, cea de-a doua aprobată și care constituie și azi baza Ordinului Franciscan), între scrierile sale sunt „"Admonitiones"”, 10 "scrisori", „"Salutatio virtutum"” (Omagiul virtuților), "Laudes", o "Salutatio B. Virginis" (Omagiul Preacuratei Fecioare) și, în sfârșit, acea bijuterie a literaturii medievale și universale: "Cântarea fratelui soare", un minunat imn de laudă adresat lui Dumnezeu Creator. Pentru înțelegerea nealterată a mesajului și carismei sale, textul fundamental
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
cu eroi naționali mândri, care luptau în dueluri pentru a-și apăra reputația. Francezii aveau un gust mai rafinat, pentru observații minuțioase ale motivelor și comportamentului uman. Povestea era cu adevărat un roman și nu o “romanță”: o poveste a virtuții feminine incomparabile, cu o eroină care a avut șansa de a risca o iubire ilicită și nu doar că a rezistat tentației, dar a devenit și mai nefericită mărturisindu-și sentimentele soțului. Mâhnirea pe care o crea povestea ei era
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
ca și ficțiune, pe când ele amenințau să trădeze secrete reale. Nici nu mai apărau ca false “istorisiri adevărate”. Noile pagini de titlu își proclamau opera ficțiune și indicau modul în care publicul ar putea să le discute. Romanul "Pamela sau virtutea răsplătită" a lui Samuel Richardson (1740) a fost unul dintre titlurile care au adus vechea pagină de titlu, cu formula sa “[...] sau [...]”, oferind un exemplu într-un format nou: "“Pamela sau virtutea răsplătită - publicat acum întâia oară pentru a cultiva
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
ar putea să le discute. Romanul "Pamela sau virtutea răsplătită" a lui Samuel Richardson (1740) a fost unul dintre titlurile care au adus vechea pagină de titlu, cu formula sa “[...] sau [...]”, oferind un exemplu într-un format nou: "“Pamela sau virtutea răsplătită - publicat acum întâia oară pentru a cultiva principiile virtuții și religia în cugetul tinerilor de ambe sexe, o poveste care-și are temelia în adevăr și natură; și în același timp, care întreține în mod agreabil...”". Așa că pagina de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a lui Samuel Richardson (1740) a fost unul dintre titlurile care au adus vechea pagină de titlu, cu formula sa “[...] sau [...]”, oferind un exemplu într-un format nou: "“Pamela sau virtutea răsplătită - publicat acum întâia oară pentru a cultiva principiile virtuții și religia în cugetul tinerilor de ambe sexe, o poveste care-și are temelia în adevăr și natură; și în același timp, care întreține în mod agreabil...”". Așa că pagina de titlu lămurea faptul că opera era realizată de un artist
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
apărut și în România, într-o ediție piratată, fără consimțământul autorului), „Zborul destinului“, „Oaspeții din Elizeu“ și “Răzbunătorii“ (Romanul luptei împotriva corupției din România; Ed. Premier, Ploiești, 2010). În 2006 a publicat în țară două piese de teatru, „Ispită si virtute“ ("Una storia veneziana") și drama de inspirație biblică "Neprihănitul Iov", propuse pentru „Teatrul de Stat Toma Caragiu“ din Ploiești, precum și un volum de versuri, „Stindarde transparente“. În 2007 a publicat la Ploiești o foarte documentată monografie a orașului prahovean Boldești-Scăieni
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de Ozora și Tallóci Francisc. Alianța frăției cavalerești a membrilor Ordinului era coordonată de reguli stricte. În momentul morții unui cavaler din Primul cerc, rangul lui este înlocuit de un altul. Proba virtuților de admitere în Primul cerc durează un an. La funeraliile unui cavaler din Primul cerc erau prezenți restul membrilor rămași. În fiecare zi de Vineri, membrii Ordinului purtau un veșmânt de culoare cernită în amintirea patimilor lui Isus. Spiritul solidarității
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Luther, a fost rațiunea pentru care am căutat mai apoi refugiul în mănăstire și m-a făcut călugăr . Tabloul divinității, pe care părinții săi i l-au transmis, reflecta propriul lor caracter: un tată dur și judecător sever, cerând o virtute fără bucurie, și împreună cu soția lui crezând în vrăjitori, în îngeri și demoni de tot felul și de toate specialitățile. Și Martin a păstrat toate aceste superstiții până la sfârșitul vieții sale. „O religie a terorii într-un cămin al disciplinei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
epistole a lui Ioan cu papa. În iulie, invitat de ducele George de Saxa să predice la Dresda, el demonstra că simpla acceptare a meritelor lui Hristos, asigura mântuirea credinciosului. Ducele se plângea că a sublinia credința mai mult decât virtutea, sau fapta bună, ar însemna să cultive trufia și îndărătnicia sau nesupunerea în popor. Trei luni mai târziu, temerarul călugăr, provoca lumea la o dezbatere publică asupra celor 95 de teze, pe care le afișase pe ușa bisericii din Wittenberg
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
afla o inscripție în limba greacă, în care era lăudat domnitorul Gheorghe Duca, din care s-a putut citi doar: "O prea glorioasă fală (...) și primul principe al Moldovei, și ilustră fală a ortodoxiei și cea mai fericită mărire a virtuții, deși domnești (...)". Pe peretele estic al adaosului bisericii se afla zugrăvită Judecata de Apoi și chinurile iadului, iar pe peretele vestic se afla următoarea inscripție în limba greacă: "Văzând omule starea cea goală și dumnezeiasca judecată, tribunalul cel înfricoșat și
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri eroice și principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regulă regi sau reprezentanți ai aristocrației, erau prezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de viață al burgheziei, aflată în plină ascensiune
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
a dat acelui copil alte mijloace de a dobândi cunoștințe, mijloace nu numai necunoscute de noi, dar și pe care, conform principiilor pedagogice, ar fi trebuit chiar să le respingem. » afirmă Dostoievski în "Jurnalul unui scriitor". Cele două modele de virtute din proza dostoievskiană, prințul Mîșkin și Alioșa Karamazov, se apropie, în consecință, mai mult de lumea copiilor decât de fauna personajelor dominate de vicii și idei materialiste. De o puritate pre-adamică, tânărul Alioșa își îndeplinește ucenicia la o mănăstire, sub
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
bazată pe principiul voinței. Astfel, importanța covârșitoare cade asupra intenționalității imanente a acțiunilor și nu asupra comportamentului exterior. Toate acțiunile sunt în esența lor neutre. Acest tip de etică implică o doză importantă de voință divină. Pe de altă parte, virtutea morală este una care nu are menirea de a duce implicit la salvarea sufletului, ci are nevoie și de prezența unui har divin (starea de grație), fără care mântuirea ar rămâne doar iluzorie. William Ockham, călugăr franciscan, a fost considerat
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
monopol universitar sau de măritiș între Biserică și Stat." După cum nu este libertate fără unire ori fără ordine, la fel nu există unire fără varietate, fără pluralism, fără divergențe; nu există ordine fără proteste, contrazicere sau antagonism." "De lipsa cărei virtuți personale sau sociale îi veți acuza pe oamenii care-și promit reciproc totul, care din inimă largă își garantează totul, își asigură unii altora totul, își dăruiesc totul: școlire, loc de muncă, schimb, patrimoniu, venituri, avere, siguranță?"
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
Varlaam". Fiind bun povățuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii. Varlaam s-a ocupat în continuare cu studiul cărților, îndeosebi cele religioase, traducând "Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scararul" (1618). Mai târziu, pentru strădaniile și virtuțile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit. În 1628, ca urmare a faptului că era sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, a fost trimis într-o misiune ecumenică la Moscova și Kiev. Întors în țară, primește vestea
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
a Școlii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul scrierii chirilice, și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda. Deviza Școlii Ardelene a fost ""Virtus Romana Rediviva"" (prescurtat V.R.R.), care îndemna la renașterea vechilor virtuți ostășești, în lupta pentru drepturi naționale, pentru limba și credința străbună, pentru unirea tuturor românilor într-o singură țară. Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș, Năsăud. Reprezentanții cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
de „demonul său", acea „voce lăuntrică" care îl sfătuia ce să facă și de ce să se ferească, dar toate acestea erau puse numai și numai în slujba adevărului, a binelui individual și social, menite să conducă pe atenieni pe calea virtuții. Condamnarea înțeleptului și moartea lui, bând cucuta (399 î.e.n.) a umplut de mâhnire pe toți concetățenii care l-au cunoscut. La Ate-na, în semn de doliu național, teatrele și palestrele s-au închis, măsuri cu totul excepționale pentru acele timpuri
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
său ar devenii vulnerabil la o lovitură de stat. Celibatul Elisabetei a inspirat un cult al virginității. În pictură și poezie ea este reprezentată ca o fecioară sau o zeiță, nu ca o femeie obișnuită. Inițial doar Elisabeta face o virtute din virginitatea sa și în 1559 ea declară în Camera Comunelor "La sfârșit, pentru mine va fi suficientă o placă de marmură pe care să scrie că regina care a domnit atât de mult a trăit și a murit virgină
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
E un termen care în nici un fel nu i se potrivea; trăia! pe o mocnită ardere lăuntrică, trăia personajul, simplu, fără artificii. Era un actor de structură radoviceană. [...] Iar în viață, semenii au identificat în el - deopotrivă - omul plin de virtuți și de vicii!... Apărea herculean, când se „bătea” pentru drepturile actorilor, în comitet; sau se arăta în Mecena, cînd culegea roadele talentului scriitoricesc; ca apoi să devină umil, alergînd în căutarea unui mic împrumut, spre a-și acoperi găurile lăsate
George Ciprian () [Corola-website/Science/298909_a_300238]
-
complex, arborescent, cu precizări, reveniri și nuanțări, practic, infinit recesive. Scrisul lui dezvăluie în aceeași măsură în care ocultează. Nu e o scriitură ușor de urmărit, mai ales astăzi, când a fi succint în exprimare a devenit, din nefericire, o virtute.” (Augustin Ioan, „Liternet.ro”) „Persoana care a contribuit mai mult decât oricine la restaurarea înțelepciunii tradiționale în Occident, a fost René Guénon. Departe de a fi fondat prima școală, în timp ce proclama eternul, universalul Adevăr ce stă la baza tuturor religiilor
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
destul de diferite în esență. Socrate nescriind nici o lucrare, fiind partizanul unei tradiții orale în ceea ce privește filosofia, principale sale idei etice sunt desprinse din dialogurile lui Platon, în special Euthyphron, Laches, Menon, acesta din urmă urmărind să răspundă la întrebarea " Ce este virtutea ?" Platon, a dezvoltat o teorie a formelor și s-a folosit de aceasta ca de o premisă în dezvoltarea teoriei asupra guvernării, s-a îndepărtat într-o mare măsură de discursul socratic. Aristotel respinge din start teoria formelor gândită de
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
viziune asupra eticii o exprimă în Etica nicomahică și în Etica eudemică. Punctul comun între eticile anterior menționate, care se regăsește în mai toate teoriile etice, inclusiv cele contemporane, îl reprezintă includerea în discursul filosofic a două concepte: fericirea și virtutea. Corespondentele conceptelor în limba greacă sunt "eudaimonia" și "areté", dar acești termeni erau folosiți într-un sens aparte. Un individ putea fi în aparență un "eudaimon", având o viață lipsită de griji (am spune astăzi), dar acest lucru nu implică
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]