144,219 matches
-
15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. a fost în perioada 1969 - 1989 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 - 1975. Radu Beligan a interpretat - în peste șapte decenii - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
emigrat în străinătate (1980). După părerea lui, tinerimea română nu are ce învăța din piesa lui Ciulei, care se constituie într-o „crimă pentru actul de cultură în sine”. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Radu Beligan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa
Radu Beligan () [Corola-website/Science/297537_a_298866]
-
intitulat " Manifestul popoarelor", adresat popoarelor Cisleithaniei. Acest manifest trebuia să impulsioneze transformarea jumătății austriece a Dublei Monarhii într-o confederație a popoarelor libere sub umbrela protectoare a împăratului. Naționalitățile Cisleithaniei au fost astfel invitate să-și constituie propriile consilii și adunări naționale reprezentative (diete). Guvernul maghiar Wekerle, care aprecia greșit situația, a refuzat hotărît manifestul; cu toate acestea, în 18 octombrie, cu acordul regelui Carol al IV-lea, a anunțat în Dieta Ungariei o propunere de lege pentru intrarea într-o
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Regale sub conducerea măcar nominală a Casei de Habsburg-Lorena era astfel sortită eșcului. Dorințele naționale erau cu mult mai puternice decât resturile loialității dinastice. În 21 octombrie 1918, cu referire la manifestul împăratului, reprezentanții germani ai Consiliului Imperial au constituit Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană. În 30 octombrie, Adunarea Națională condusă de Karl Seitz i-a dat comitetului său juridic, format din 20 de membri, numele de "Staatsrat" (nou organ executiv și judiciar al Adunării Naționale, avându-l în frunte
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
era astfel sortită eșcului. Dorințele naționale erau cu mult mai puternice decât resturile loialității dinastice. În 21 octombrie 1918, cu referire la manifestul împăratului, reprezentanții germani ai Consiliului Imperial au constituit Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană. În 30 octombrie, Adunarea Națională condusă de Karl Seitz i-a dat comitetului său juridic, format din 20 de membri, numele de "Staatsrat" (nou organ executiv și judiciar al Adunării Naționale, avându-l în frunte pe același Karl Seitz și alegându-l drept cancelar
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
ai Consiliului Imperial au constituit Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană. În 30 octombrie, Adunarea Națională condusă de Karl Seitz i-a dat comitetului său juridic, format din 20 de membri, numele de "Staatsrat" (nou organ executiv și judiciar al Adunării Naționale, avându-l în frunte pe același Karl Seitz și alegându-l drept cancelar pe Karl Renner), care i-a numit pe cei 14 șefi de resort extensiv ai Cabinetului Renner I care conduceau "oficiile de stat" (în ) numite mai
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
eliberat din serviciu guvernul cezaro-crăiesc devenit superfluu al Ministerpräsident-ului Heinrich Lammasch (al cărui cabinet fusese numit încă din 26 octombrie „cabinetul lichidării”). În 12 noiembrie 1918 a avut loc în Viena ultima ședință a Consiliului Imperial și în aceeași zi Adunarea Națională Provizorie a proclamat Republica Austria Germană. În 13 noiembrie, ultimul monarh Habsburg al Ungariei, regele Carol al IV-lea, s-a retras în aceeași măsură. Trei zile mai târziu, Ungaria devenea în mod efemer republică și a rămas mai
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Presidente della Repubblica"), actualmente Sergio Mattarella din 2015, este șeful de stat al Italiei. El este ales în funcție pentru un mandat unic, de șapte ani, de către camerele Parlamentului reunite în ședință comună. Italia are o constituție democratică, elaborată de Adunarea Constituantă formată de forțele antifasciste care au contribuit la înfrângerea fasciștilor și naziștilor în Războiul Civil Italian. Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem de vot cu reprezentare proporțională. Parlamentul este bicameral, dar cele două camere
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale. Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urmă aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991. Constituția a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituției României, aprobată prin referendumul național
Constituția României () [Corola-website/Science/296689_a_298018]
-
și de un avânt în domeniile intelectual și cultural. Ludovic al XVI-lea, care a urcat pe tron în 1774, s-a dovedit însă incapabil să găsească o soluție pentru plata datoriei monarhice și s-a văzut obligat să convoace Adunarea Stărilor Generale în 1789. Delegații trimiși la Adunarea Stărilor Generale din 1789, ale căror lucrări s-au deschis la 5 mai, și-au depășit rapid atribuțiile conferite și s-au erijat într-o adunare națională constituantă. Regele nu a putut
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
cultural. Ludovic al XVI-lea, care a urcat pe tron în 1774, s-a dovedit însă incapabil să găsească o soluție pentru plata datoriei monarhice și s-a văzut obligat să convoace Adunarea Stărilor Generale în 1789. Delegații trimiși la Adunarea Stărilor Generale din 1789, ale căror lucrări s-au deschis la 5 mai, și-au depășit rapid atribuțiile conferite și s-au erijat într-o adunare națională constituantă. Regele nu a putut, astfel, împiedica adunarea constituantă să declare abolirea privilegiilor
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
s-a văzut obligat să convoace Adunarea Stărilor Generale în 1789. Delegații trimiși la Adunarea Stărilor Generale din 1789, ale căror lucrări s-au deschis la 5 mai, și-au depășit rapid atribuțiile conferite și s-au erijat într-o adunare națională constituantă. Regele nu a putut, astfel, împiedica adunarea constituantă să declare abolirea privilegiilor nobiliare în , după care, la 26 august, să adopte o „declarație a drepturilor omului și cetățeanului”. După o tentativă de monarhie constituțională, în septembrie 1792, s-
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
în 1789. Delegații trimiși la Adunarea Stărilor Generale din 1789, ale căror lucrări s-au deschis la 5 mai, și-au depășit rapid atribuțiile conferite și s-au erijat într-o adunare națională constituantă. Regele nu a putut, astfel, împiedica adunarea constituantă să declare abolirea privilegiilor nobiliare în , după care, la 26 august, să adopte o „declarație a drepturilor omului și cetățeanului”. După o tentativă de monarhie constituțională, în septembrie 1792, s-a proclamat , iar Ludovic al XVI-lea, acuzat de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
la începuturile construcției europene. În același timp, Franța a început o perioadă de puternică creștere economică, pe care economistul Jean Fourastié avea s-o denumească „” ». La 1 iunie 1958, după o legată de , generalul de Gaulle a fost învestit de către Adunarea Națională în funcția de „Președinte al Consiliului”, cu misiunea de a da republicii o nouă constituție: a Cincea Republică conferea președintelui puteri mai largi în raport cu Parlamentul. Charles de Gaulle a urmărit și a realizat decolonizarea Africii, și a afirmat independența
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
care dispun simultan parlamentul și președintele, ceea ce a făcut ca specialiștii în drept constituțional să vorbească despre un „regim parlamentar-prezidențial”, un „regim semiprezidențial”, sau chiar de un „regim parlamentar bireprezentativ”. Puterea legislativă îi aparține parlamentului, format din două camere, și . Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului era, în 2011, formată din 577 de deputați, aleși pe cinci ani prin vot universal, direct, uninominal, în două tururi de scrutin pe împărțite în cadrul departamentelor. Adunarea Națională are ultimul cuvânt în caz de dezacord
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
îi aparține parlamentului, format din două camere, și . Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului era, în 2011, formată din 577 de deputați, aleși pe cinci ani prin vot universal, direct, uninominal, în două tururi de scrutin pe împărțite în cadrul departamentelor. Adunarea Națională are ultimul cuvânt în caz de dezacord prelungit cu Senatul pe baza adoptării unei legi. Acesta din urmă era format, în 2011, din 348 de senatori aleși pentru șase ani de către de (corp format, în principal, din aleșii locali
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Senatul pe baza adoptării unei legi. Acesta din urmă era format, în 2011, din 348 de senatori aleși pentru șase ani de către de (corp format, în principal, din aleșii locali). și, prin urmare, este considerat mai puțin reprezentativ decât în Adunarea Națională. Puterea executivă aparține, în primul rând, , ales pentru un mandat de cinci ani, prin vot universal direct, majoritar, în două tururi de scrutin. Președintele este șeful statului și conducătorul suprem al armatei, el promulgă legi și poate . El numește
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
universal direct, majoritar, în două tururi de scrutin. Președintele este șeful statului și conducătorul suprem al armatei, el promulgă legi și poate . El numește și, la propunerea acestuia, pe membrii . Guvernul poate fi demis prin moțiune de cenzură adoptată de Adunarea Națională. Atunci când președintele și majoritatea parlamentară nu aparțin aceluiași partid politic, se vorbește despre o situație de . Puterea judecătorească, la rândul ei, este separată în două ramuri, iar președintele dispune de dreptul de grațiere. Ea este subdivizată între un ordin
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
15 mai 2012 și, în aceeași zi, l-a numit pe Jean-Marc Ayrault ca prim ministru. Din 31 martie 2014, guvernul în funcție este Guvernul Manuel Valls. Gérard Larcher este președintele Senatului din octombrie 2014, iar Claude Bartolone este președintele Adunării Naționale din iunie 2012. În Franța, taxele și impozitele directe reprezentau 44,4 % din PIB în 2006, țara aflându-se pe locul șase între membrii OECD după nivelul impozitelor, taxele având tendința de a crește. Contribuțiile sociale reprezintă aproape 38
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Doi din cei șapte , Jean Monnet și Robert Schuman, sunt francezi; unul dintre obiective era pe atunci evitarea unui nou război mondial și facilitarea . Cu toate acestea, poziția Franței și a francezilor în raport cu Europa a fost adesea ambiguă: în 1954, Adunarea Națională a respins tratatul de înființare a Comunității Europene pentru Apărare, iar, în 2005, electoratul francez a respins, prin referendum, tratatul constituțional al Europei, și alte numeroase acțiuni ce au încetinit dezvoltarea procesului european. De la din 1992, domeniile în care
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
sînt"). Decizia de a reforma ortografia pentru a include și caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993. Cu toate acestea în noua ediție a „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului ortografic cu elemente de ortoepie și
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
curii și 300 de ginți. Fiecare trib avea un senat format din 100 de membri, o armată pedestră de 1000 de oameni și o cavalerie de 100 de oameni. Curiile aveau un rol important în mecanismul de conducere, întrucât, în cadrul adunării poporului roman, fiecare curie dispunea de un vot. Fiecare gintă cuprindea pe cei care descindeau dintr-un strămoș comun și unea una sau mai multe familii patriarhale. Organul suprem al conducerii era adunarea poporului roman, numită "comitia curiata". Hotărârile erau
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
important în mecanismul de conducere, întrucât, în cadrul adunării poporului roman, fiecare curie dispunea de un vot. Fiecare gintă cuprindea pe cei care descindeau dintr-un strămoș comun și unea una sau mai multe familii patriarhale. Organul suprem al conducerii era adunarea poporului roman, numită "comitia curiata". Hotărârile erau adoptate de comitia curiata în urma votului ginților. Regele "(rex)", ales de "comitia curiata", era șef militar, șef al religiei și era chemat să soluționeze conflictele ivite între ginți. Nu avea puteri absolute. Senatul
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
era șef militar, șef al religiei și era chemat să soluționeze conflictele ivite între ginți. Nu avea puteri absolute. Senatul era format din șefii ginților, prin fuziunea senatelor celor trei triburi. Avea ca atribuții confirmarea alegerii regelui și a hotărârilor adunării poporului. În Republica Romană prima etapă pentru stabilirea unei legi (în ) era "lex rogata" („lege propusă”). "Lex rogata" era o decizie votată de către comiții, la inițiativa unui consul, pretor sau tribun; supusă, inițial, aprobării Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
era "lex rogata" („lege propusă”). "Lex rogata" era o decizie votată de către comiții, la inițiativa unui consul, pretor sau tribun; supusă, inițial, aprobării Senatului ("auctoritas patrum"), începând din 339 î.Hr., această ratificare a fost transformată într-o autorizare prealabilă. Plebisciturile (adunări ale plebei), care scăpau acestei "auctoritas", au fost asimilate unor legi, începând din 286 î.Hr. ("lex Hortensia"). Adevăratele adunări legislative au fost comițiile curiate și, îndeosebi, începând din secolul al III-lea î.Hr., comițiile tribute. Înainte de a fi pus la
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]