144,572 matches
-
din Galicia. Limbile oficiale ale comunității autonome sunt galiciană, sau "galego" (în spaniolă "gallego") și castelană. Spaniolă sau castelană este vorbită ca și prima limbă de către tineretul urban, în timp ce Galego este des prima limbă pentru populația rurală. Ambele limbi au statut oficial și sunt predate în școli. Chiar dacă nu toată populația vorbește Galego (în A Coruña doar 72%), majoritatea o înțeleg (în Ourense 95%). Potrivit unui recensământ IGE din mai puțin de 40% pot să scrie în limba lor. Galiciana este
Galicia () [Corola-website/Science/296746_a_298075]
-
cultural și politico-juridic. Mai târziu a fost înlocuită de franceză, în secolul al XVIII-lea, și de engleză la sfârșitul secolului al XIX-lea. A rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a Vaticanului. Limbile romanice nu au derivat din latina clasică, ci mai degrabă din latina vulgară ("latina vulgaris"). Latina și retoromana (nu româna) diferă prin faptul că retoromana (sau romanșa, vorbită în două-trei cantoane estice ale
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
a adus coloniști germani în regiune pentru a proteja frontierele orientale ale Regatului Ungariei de invaziile cumane. După sosirea în regiune a cavalerilor teutonici la începutul secolului al XIII-lea și conform acordurilor cu regele Ungariei, germanii au obținut un statut special printre populațiile provinciei, iar civilizația lor a putut supraviețui în cadrul unor puternice comunități de țărani, de meșteșugari și de comercianți. Atât secuii cât și sașii fiind situați într-o regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor otomane și tătare, ambele
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
Sibiu (România). a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . În Evul Mediu, actuala Piață Schiller era cunoscută sub denumirea de Piața Pajiștii (în ). În anul 1563 s-au întocmit primele statute de vecinătate pentru locuitorii din jurul acestei piețe. În 1659 s-au construit aici o moară și o fântână arteziană, care a funcționat până în 1854. Pentru a înlesni accesul din Piața Pajiștii în Piața Mare a fost amenajat un gang de
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
face o tranziție ușoară spre Neoclasicism. Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
România) au anunțat intenția de a fuziona, dar planul a fost abandonat la sfârșitul aceluiași an. În ianuarie 2007, CNSLR-Frăția, împreună cu Blocul Național Sindical și cu CSN Meridian au anunțat formarea Alianței Confederațiilor Sindicale din România (ACSR), entitate juridică, cu statut, sediu și structură de conducere, care reprezintă primul pas în procesul de fuziune a celor trei confederații sindicale. Compania Fracom S.R.L., firmă deținută de CNSLR Frăția, a încheiat în anul 1995 o afacere cu Daewoo Electronics. Fra-com a primit peste
CNSLR-Frăția () [Corola-website/Science/317133_a_318462]
-
legislația. Înainte de decesul lui Iosip Broz Tito și Destrămarea Iugoslaviei, se cerea interzicerea drapelului albanez deoarece rezidenții din Kosovo și Metohia nu doreau să trăiască sub un drapel străin. Sentimentul a culminat prin Petiția 2016 care cerea printre altele, un statut mai mare de statalitate pentru Șerbia și eliminarea tuturor simbolurilor albaneze. Partea sârbă a început și ea să elimine steaua roșie de pe drapelul iugoslav, folosindu-l pentru a contrabalansa populația albaneză și promovarea „Șerbiei Mari”. Când Kosovo se află sub
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
o proporție 2:3. În cele din urmă, Comisia Kosovară a Simbolurilor a ales trei schițe care au fost votate de Adunarea din Kosovo (cu o majoritate de două treimi cerând aprobarea), cănd independența a fost declarată în urma discuțiilor de statut. Cele trei propuneri selectate au fost trimise Adunării la 4 februarie 2008. Pe 17 februarie 2008, Adunarea a votat pentru utilizarea unei variante din prima propunere. Versiunea schimbată are o stea în plus, stelele au aceeași mărime, schimbarea culorilor stelelor
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
de lemn din Iacobești a funcționat ca filie a parohiei din Slobozia Sucevei (comuna Grănicești), fiind săvârșite slujbe sporadic, în unele duminici și sărbători sau cu ocazia unor evenimente petrecute în cadrul comunității. În ultimii ani, biserica din Iacobești a primit statut de parohie. Acest lăcaș își sărbătorește hramul pe 8 septembrie, având-o ocrotitoare pe Maica Domnului. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, cu efortul exclusiv al credincioșilor și al preotului paroh
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
episcopul Partenie Ciopron, stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava (1950-1961). Biserica Cumpărătura a fost o lungă perioadă filie a Parohiei Bosanci, aici slujind prin rotație preoți din acea localitate. În anul 1991, filia din Cumpărătura a primit statutul de parohie de sine stătătoare, primul preot paroh fiind Iulian Florea. Printre preoții care au slujit aici menționăm pe preoții slujitori Constantin Ignătescu, Alexandru Galațian, Miltiade Iftode, Traian Traci, Vasile Butnariu, Traian Coclici și Ioan Irimescu, precum și pe preoții parohi
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]
-
și a anulat ultimele rămășițe ale autonomiei lor. Autoritățile au numit în fruntea cazacilor un ataman și un consiliu. Primul ataman numit a fost guvernatorul Astrahanului (1782), după care a urmat guvernatorulu Orenburgului. În 1868 a fost proclamat un nou „Statut temporar” al cazacilor de pe Ural, care prevedea ca armata să fie subordonată guvernatorului general (în fapt același ataman numit) al noii formate regiuni Ural. Teritoriul ocupat de cazacii de pe Ural cuprindea 7,06 milionae ha și a fost împărțit în
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
al evoluționismului. În istorie au existat și există multe practici care au implicat răpirea femeilor sau copiilor (vezi ienicerii turci care proveneau din copiii răpiți sau practica răpirii femeilor pentru a deveni soțiile răpitorilor). Femeile răpite care nu acceptau noul statut, care încercau să fugă sau nu cooperau erau omorâte, încarcerate sau pedepsite drastic. Pe de altă parte, femeile care se supuneau răpitorilor ajungeau să câștige favorurile acestora, să aibă o viață mai bună și să aibă copii. De-a lungul
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
viețuire întinzându-se până la 10 mln. km². Conform estimărilor specialiștilor, Europa găzduiește 20-48 mln de indivizi. Numărul de indivizi în toată lumea nu a putut fi aflat cu exactitate, în schimb se știe că este încontinuu supus fluctuațiilor. Datorită acestor date, statutul lăstunului de casă în Lista Roșie a IUCN este LC (risc scăzut). De asemenea, specia nu este inclusă în lista Convenției privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție ale faunei și florii sălbatice. Cu toate acestea, în Europa de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
cazacilor a crescut neîncetat prin primirea în rândurile lor a iobagilor fugiți de pe moșiile polono-lituanienilor. Încercările șleahtei de transformare a cazacilor în șerbi a slăbit și mai mult loialitatea acestora față de Rzeczpospolita. Dorința cazacilor de a li se recunoaște un statut egal cu cel al șleahtei nu a fost satisfăcută niciodată, iar planurile pentru transformarea „Uniunii statale polono-lituaniene” în „Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană” nu au fost niciodată finalizate. Cazacii aveau legături istorice puternice cu Bisericile ortodoxe răsăritene, ceea ce ducea și la apariția
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
de cazaci și 150.000 de țărani. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cea mai mare parte a clasei ofițerilor cazaci fusese încorporată în nobilimea rusă, dvorianstvo, dar cea mai mare parte a cazacilor de rând a fost redusă la statutul de țăran. Cazacii și-au menținut o parte a libertăților și privilegiilor și au continuat să ofere refugiu țăranilor care fugeau de iobăgie din Rusia și Polonia, inclusiv cazacilor ruși ai lui Emelian Pugaciov, ceea ce a înfuriat-o puternic pe
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
perioada de dinainte de revoluția bolșevică, când formau garda imperială, cei mai mulți dintre soldații gărzii prezidențiale ruse sunt cazaci din Kuban. Pentru statul polono-lituanian, cazacii zaporojeni și răscoala lui Hmelnițki au marcat începutul prăbușirii sale - „Potopul” - care s-a terminat odată cu dezmembrarea statutului polonez de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman au avut o soartă asemănătoare. După ce au suferit atât raidurile cazacilor, cât și atacurile militare ale Rusiei, ambițiile imperiale ale Turciei de extindere în nordul Europei s-au
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
câteva mii. Numărul lor varia în timp, crescând în general în timpul războaielor. Acest fapt ducea la apariția a numeroase tensiuni sociale și politice, dar fiind faptul că șleahta (nobilimea poloneză și ucraineană) încerca neîncetat să-i reducă pe cazaci la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de multe ori în conflict cu nobilimea, care încerca reducerea puterii monarhului. Tensiunile
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
Andrusovo, care a pus capăt războiului ruso-polonez din 1654 - 1667. Mai înainte de „Potop”, statul polono-lituanian a format - din punct de vedere teritorial - cel mai întins stat european. Uniunea avea o armată puternică și o populație numeroasă, care-i confereau o statutul de putere regională, care domina statele mai mici din centrul și estul Europei. În acele vremuri, doar Imperiul Otoman mai putea rivaliza cu Rzeczpospolita din punct de vedere al populației. În timpul războaielor „Potopului”, Uniunea statală polono-lituaniană a pierdut o treime
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
domina statele mai mici din centrul și estul Europei. În acele vremuri, doar Imperiul Otoman mai putea rivaliza cu Rzeczpospolita din punct de vedere al populației. În timpul războaielor „Potopului”, Uniunea statală polono-lituaniană a pierdut o treime din populație ca și statutul de mare putere. Problemele Uniunii polono-lituaniene au început în momentul în care Bogdan Hmelnițiki a organizat rebeliunea cazacilor zaporojieni, rebeliune la care au participat și țăranii ruteni ș.a. (nu exista noțiunea de ucrainian), nemulțumiți de exploatarea magnaților polonezi. Deși răscoala
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
biserici de lemn succesive în ultimele trei secole. Aducerea ultimelor două biserici din alte sate este explicată de starea economică limitată a acestei comunități în veacurile trecute, care dispunea de un hotar redus, fără pădure. Locuitorii din Hoteni au avut statutul social de iobagi până la mijlocul secolului 19. Aducerea unei biserici de lemn dintr-un sat nobil aducea cu sine avantajul de a ridica la un preț mic o biserică de lemn mai încăpătoare și la același nivel calitativ cu a
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
Absida altarului, decroșată, este prevăzută cu două cămăruțe laterale, una în partea de nord, servind ca proscomidiar și alta în partea de sud, servind ca diaconicon. Forma poligonală, cu șapte laturi a absidei altarului conferă bisericii de lemn din Bărboși statutul de unicat printre bisericile de lemn din județul Mureș. Intrarea se face pe latura de vest și duce spre un mic coridor. Pronaosul este despărțit de pronaos, mai mult simbolic prin intermediul unei intrări fără uși și a unei balustrade. Atât
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
, cu statutul de Întreprindere de Stat, apare ca urmare a procesului de reorganizare a instituțiilor de stat în Republica Moldova după Declarația de Suveranitate din 23 iunie 1990 și Proclamarea Independenței din 27 august 1991. La 29 ianuarie 1993 Ministrul Informaticii, Informației și
Poșta Moldovei () [Corola-website/Science/317677_a_319006]
-
folosit însă și de unii dintre cercetătorii ruși și este considerat de către ei autentic rus. În secolul al XVI-lea, monarhul rus a devenit o figură puternică, autocratică, un „țar”. Prin asumarea acestui titlu, suveranul Moscovei a încercat să sublinieze statutul său de conducător de prim rang, de împărat, egal al Împăratului Bizanțului sau al Hanului. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina, curtea de la Moscova a adoptat termenii bizantini, ritualurile, titlurile și emblemele
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Ivan al III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina, curtea de la Moscova a adoptat termenii bizantini, ritualurile, titlurile și emblemele, precum „vulturul bicefal”, care este și astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, (1533-1584), a ajuns să desemneze conducerea fără restricții. Ivan al IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica Ortodoxă Rusă, drept împărat
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
entitățile cele mai des menționate ca potențiale superputeri se numără Brazilia, China, India, Rusia și Uniunea Europeană. Predicțiile de acest gen însă nu se adeveresc întotdeauna: spre exemplu, în anii 1980, mulți analiști politici și economici susțineau că Japonia va căpăta statutul de superputere, datorită populației sale mari, a PIB-ului extrem de mare și a creșterii economice rapide de la acel moment, dar previziunea s-a dovedit a fi falsă.
Superputeri emergente () [Corola-website/Science/317680_a_319009]