19,920 matches
-
pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis] care i-a „mân cat gâtlejul“. (Urmare: i-am adus un specialist „nas, gât, urechi“, și când am plecat eu se simțea foarte bine.) Îmi spunea: „Ah! Cocanàm, Cocanàm, dore gât! Musever spui la mine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că, în timp ce alegea cărțile, mi-a zis: „Am să iau cele 475 de cărți, iar pe celelalte o să le lăsăm în păstrarea dumneavoastră“. Și brusc: „Mi-a dispărut unul din romanele prețioase!“ Atunci am strigat: „Nu vă permit să mă acuzați de furt; nu s-a atins nimeni de nici o carte“. Într-adevăr, deși mă ispitise Mabell, am refuzat să ascund din cărți, fiindcă m-ar fi băgat la pușcărie. Erau cam 15-20 de inși. I-am văzut atunci făcând cerc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
câte ore muncește Luke. El are propria lui companie de PR, de mare succes, Brandon Communications, cu filiale la Londra și New York, și se extinde în permanență. Își iubește munca și poate că, o dată sau de două ori, l-am acuzat că ține la munca lui mai mult decât la mine. Dar ideea e că suntem un cuplu matur și flexibil, capabil să discute lucrurile serios. De curând am luat prânzul în oraș și am avut o lungă conversație, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de tweed, sau un costum de schi, ceva. Dar Laurel mă ingoră cu grație. — Avocații ei zic că am împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește. Și mă acuză de agresiune nemotivată. Îți vine să crezi? Agresiune nemotivată? Își bagă cu furie piciorul în rochie, de parcă biata rochie ar fi căpățâna practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Elinor, așa că au primit invitația mai demult, dar chiar și așa... Îmi ia ceașca de cafea și ia o gură din ea. Mmm. Ce bună e! Uite la mine, mă laud singură! Acuma, ce să zic, nu vreau să acuz pe nimeni că ar fi lipsit de maniere. Dar chiar ar trebui să știm cum stăm, câți invitați avem. Așa că, ai ceva împotrivă dacă încep să dau vreo două-trei telefoane, evident, pline de tact, în Anglia? Am toate numerele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
într-un loc de genul ăsta. — Ți-am primit mesajele, spune Elinor. Și scrisoarea, din care n-am înțeles absolut nimic. Își scoate mănușile cu gesturi nervoase și le pune pe o servantă. Nu înțeleg absolut deloc de ce anume mă acuzi. — N-am venit să te acuz de nimic, spune Luke, făcând eforturi vizibile pentru a-și păstra calmul. Am vrut doar să-ți spun că am avut câteva revelații tardive. Una dintre ele se referă la faptul că m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ți-am primit mesajele, spune Elinor. Și scrisoarea, din care n-am înțeles absolut nimic. Își scoate mănușile cu gesturi nervoase și le pune pe o servantă. Nu înțeleg absolut deloc de ce anume mă acuzi. — N-am venit să te acuz de nimic, spune Luke, făcând eforturi vizibile pentru a-și păstra calmul. Am vrut doar să-ți spun că am avut câteva revelații tardive. Una dintre ele se referă la faptul că m-am... înșelat destul de mult, ani de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
țară și din străinătate asupra românilor, nu este poate nici una care să fie atât de neîntemeiată ca aceea de intoleranță religioasă”. Cei care dau dovadă de intoleranță, fanatism și „exces de sentiment religios” ar fi, dimpotrivă, tocmai cei care Îi acuză pe români, și anume, evreii din România <endnote id="(506, p. 9)"/>. Mai ironic, dar ajungând și el la ideea lipsei de bigotism a românilor, se dovedește a fi filozoful Constantin Rădulescu-Motru (Sufletul neamului nostru, 1910). Trecând În revistă „calitățile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 169)"/>. Un tratament similar a fost aplicat de către cenzori și cărților străine. Iată doar câteva exemple. În toate edițiile românești ale Povestirilor din Canterbury de Geoffrey Chaucer, anume „Poves- tirea stareței” (scrisă În 1387), referitoare la „blestemații de evrei”, acuzați de infanticid ritual, a fost fie redusă la un incipient fragment nerelevant, fie Înlocuită de un succint rezumat neutru. Nici măcar foarte recenta ediție a Povestirilor... nu remediază această situație <endnote id=" (528)"/>. Celebra carte a lui Lion Feuchtwanger Die Jüdin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
barbă și perciuni rituali În anul 1787, contele Maurice d’Hauterive Îi prezenta domnitoru- lui Alexandru Ipsilante un „memoriu”, scris În urma unei călătorii prin Moldova efectuate În 1785. În Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, diplomatul francez acuză un șoc cultural, manifestându-și totala surprindere față de Înfățișarea, stranie pentru el, a evreului moldovean. El Îi schițează acestuia un portret-robot, scos parcă din Paginile bizare ale unui Urmuz de secol XVIII : „Evreii, pe care-i deosebești de la distanță după
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pildă, paisprezece deputați creștin-sociali antisemiți din Reichsrat-ul austriac au depus o moțiune prin care cereau aplicarea unor măsuri energice Împotriva proxeneților evrei și a prostituatelor evreice. În 1894, la Lemberg (Lvov), s-a intentat un proces unui grup de evrei acuzați de „comerț cu carne vie”. În 1904, Bertha Pappenheim - activistă socială și lideră a mișcării feministe evreiești - a fondat, la Frankfurt pe Main, Juedischer Fräuenbund („Societatea Femeilor Evreice”). Unul dintre obiectivele majore ale acestei organizații era tocmai lupta Împotriva prostituției
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de pildă, din totalul de 302 prostituate Înregistrate la poliție (alte câteva sute lucrau clandestin), doar 9 erau „israelite” - adică sub 3%, În condițiile În care evreii repre zentau cam 11% din populația activă <endnote id="(838, p. 145)"/>. A acuza, prin generalizare, pe evreice de prostituție și pe evrei de proxenetism avea menirea de a „demasca” lipsa de moralitate a primelor și setea de bani a ultimilor. Dar nu numai disprețul creștinilor față de comunitatea evreiască trebuia să crească, ci și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
albastre (oralia), fie o pălărie cornută (cornalia), fie clopoței la poalele rochiilor - un stigmat sonor, asemănător cârâitoarelor pe care le foloseau leproșii. Fiind considerați leproși spirituali, evreii trebuiau să fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea rituală a copiilor creștini, evreii erau obligați să poarte Însemnele infamiei pentru a putea fi ocoliți, alun gați sau torturați În flăcările rugurilor, nu numai În cele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De la „taraba lor”, evreii „jefuiesc sufletește, nu numai materialmente”, astfel ca „negustoria evreiască să meargă tot atât de bine și În literatură, ca și În celelalte tărâmuri de jaf metodic al nostru” <endnote id=" (202, pp. 448-451)"/>. În aceeași epocă, evreii erau acuzați nu doar că „otrăvesc băuturile”, ca hangii și cârciumari, dar că sunt și „otrăvitori ai scrisului”, ca ziariști și scriitori. Astfel, românii sunt „otrăviți complet de literatura jidovească”, scrisă de intelectuali „evrei Împuțiți” ( G. Gavrilescu, „Jidanii În literatura română”, Învierea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
negustor”. Vorba fiului dramaturgului : „În București bani nu mai au decât jidanii”, cum Îi scria În 1908 Mateiu Caragiale unui prieten de la Paris <endnote id="(895, p. 587)"/>. Monedele de aur (galbenii) erau câteodată falsificate de calpuzani. Evident, adesea erau acuzați zarafii evrei : „Ovreiul dracului, bată-l Maica Domnului - blestema câte un boier român pe la mijlocul secolului al XIX-lea -, uite colo câtă bucată de aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu vezi că ceea ce dumneata numești «intuiția» și ceea ce eu numesc «antisemitismul» dumitale Își alege anume exemplele care Îl pot alimenta și le ignorează pe cele care Îl pot contrazice ?” <endnote id="(219, p. 217)"/>. În 1935, M. Sebastian Îl acuză de antisemitism și de arbitrar pe fostul său mentor Nae Ionescu, pentru felul În care acesta - În faimoasa-i prefață la romanul De două mii de ani - „stabilește În trei cuvinte identitatea dintre talmudism și zărăfie” <endnote id="(219, p. 292
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asemenea monștri” <endnote id="(381, p. 442)"/>. Și pentru Mihai Eminescu cârciumăritul este activitatea reprezen tativă pentru evreul din România. În articolele sale, publicate mai ales În perioada 1876-1881, În ziarele Curierul de Iași și Timpul din București, Eminescu Îl acuză pe „orândarul evreu” că falsifică și otră vește băuturile spirtoase pe care le comercializează : „Ei [= evreii] au introdus și exploatat viciul beției În sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvite, au Înveninat astfel fizicește, au corupt moralicește populațiunile noastre. [...] Ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidanii] Îi vor otrăvi și ameți [pe români] cu tot felul de băuturi și otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. Din relatările și textele prezentate se poate vedea că, În decurs de un secol, numărul substanțelor cu care au fost acuzați cârciumarii evrei că falsifică sau otrăvesc băuturile este destul de mare : vitriol, var, „alcool de lampă concentrat” [= spirt denaturat], alcool metilic, acid salicilic, glicerină, eter sulfuric, anemonol, leșie (cum se va vedea mai jos) și alte „materii sau dresuri otrăvitoare”. Vitriolul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adevărată isterie antisemită, punându-se pe seama evreilor Înfrângerile suferite de România. Din nou evreul a fost „țapul ispășitor” la Îndemână. Iudaeus ex machina. Clișeu al mentalității colective, imaginea evreului fricos și-a jucat din plin rolul : militarii evrei au fost acuzați de „lașitate” și „dezertare În masă”. Din „dezertori”, evreii au devenit apoi „spioni În solda nemților”, „germanofili și germanofoni”, „colaboratori cu inamicul”, „trădători și vânzători de țară”. Aceste etichete depreciative n-au fost greu de aplicat. Să nu uităm că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
autorul osândește orice luptă, chiar și aceea dusă pentru patrimoniul național” <endnote id="(130, p. 851)"/>. Astfel de mentalități și sentimente apar și la personajele lui Liviu Rebreanu din romanul Pădurea spânzuraților. Locotenentul evreu Gross, din multinaționala armată austro-ungară, este acuzat de locotenentul ungur Varga de „pacifism”, „umanitarism”, „internaționalism” și „anarhism”. Și asta pentru că, fiind „străin”, Gross ar face „apologia trădării”, n-ar avea „În suflet un pic de iubire de țară” și n-ar avea de apărat - cum are Varga
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Este o umilință crâncenă, pe care n-o pot Îndura. Când vor fi siguri de mine ? Când voi muri... Atunci voi aparține efectiv pământului acestuia” <endnote id="(894)"/>. Chiar și În timpul celui de-al doilea război mondial românii i-au acuzat pe evrei de trădare, de spionaj În favoarea sovieticilor și de complicitate cu inamicul. Astfel de Învinuiri au fost folosite pentru a justifica declanșarea pogromului de la Iași, exterminarea evreilor ieșeni În „trenurile morții” și deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ei o nimica toată” <endnote id="(793, p. 143)"/>. În Rusia, pentru imaginarul colectiv, „evreu” și „spion” erau - cum spunea poetul Aleksandr Pușkin - „noțiuni indisociabile” <endnote id=" (455, IV, pp. 69 și 142)"/>. Paradoxal este faptul că și nemții au acuzat, la rândul lor, „Înjunghierea pe la spate”, dând vina pe „evreii trădători” pentru Înfrângerea suferită. „Noi, germanii, nu am pierdut războiul - spuneau ei după Tratatul de pace de la Versailles - ; evreii ne-au trădat” <endnote id="(268, p. 390)"/>. Hitler Însuși era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și tină ochii orbului” (Ioan 9, 6 ; Marcu 8, 23). Conform tradiției, evreii ar folosi În acest scop sângele colectat din trupul copilului ucis În mod ritual. În anul 1726, de exemplu, evreii din târgul Onițcani (Orhei, Basarabia) au fost acuzați că au omorât un copil creștin-ortodox, iar sângele colectat l-au trimis „marelui haham din Cracovia” - se spune În Cronica Ghiculeștilor - „pentru ca să ungă cu acest sânge pleoapele noilor născuți ai neamului lor” <endnote id="(43, p. 53)"/>. Un reflex al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
păr nouă vaci”, spune un proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/>. În Europa Occidentală, de-a lungul Evului Mediu, perfidi Iudaei au fost expulzați de suverani, prigoniți de oamenii de rând și arși pe rug de inchizitori, fiind mereu acuzați de omor ritual, de practicarea liturghiilor negre, de profanarea crucii și a ostiei, de otrăvirea fântânilor și de provocarea ciumei, de participarea la sabat („Sinagoga lui Satan”), de folosirea amuletelor și talismanelor, de practicarea științelor oculte (astrologie, alchimie, cabală, necromanție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(35, pp. 143-146)"/>. Și tot În zona Bucovinei se credea că solomonarii - ca și „jidanii” - „se solomonesc, bând sânge de copil mic” <endnote id="(162, II, p. 172)"/>, o credință care ne aduce aminte că și evreii erau acuzați de practici similare (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Date folclorice de această natură au făcut ca și alți etnologi să creadă că la conturarea portretului sincretic al solomonarului ar fi contribuit și „figura rabinului (cabalistului, hasidicului) evreu, mitizat În folclor” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]