14,631 matches
-
contemporane “renașterea” arhitecturi, cum ar fi arhitectură gotic, referitoare la inspirațiile lor stilistice. Că și în alte arhitecturi “renașterea”, “renașterea otomană ” arhitectură din această perioadă a fost bazat pe tehnicile de construcție moderne și a materialelor, cum ar fi beton armat, fier, oțel, si, adesea, acoperișuri din sticlă, si, în multe cazuri folosit ceea ce a fost în esență, o structură de Beaux-Arts, cu motive stilistice pasive asociate cu arhitectura originală din care a fost inspirat. Aceasta s-a axat spre exterior
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
de 10,80 m, având pridvor, pronaos deasupra căruia se află turnul clopotniței, naos cu două abside semicirculare și alta semicircular la interior. Sistemul constructiv este alcătuit din pereți portanți din zidărie de cărămidă. Fără sâmburi și centuri din beton armat. Biserica este zidită din cărămizi bine arse de 27*14*3 cm, alternând pe alocuri cu blocuri de zgură de aramă, material tare și economic ce intră în componența multor ziduri din localitate. Rosturile sunt de mortar foarte tare de
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
de temniță. Tot atunci a fost dărâmată și troița de lemn cu iluminare nocturnă, ridicată în 1936 pe piscul stâncii de deasupra intrării în biserică. La începutul anilor 1960 intrarea în grotă a fost blocată printr-un perete de beton armat cu grosimea de 1,5-2 m, iar interiorul bisericii a fost transformat în stație de observare a nivelului apelor carstice, subordonat "Institutului de Geologie" al "Academiei de Științe". Clădirea mănăstirii de pe faleza Dunării a fost modificată pentru a deveni cămin
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
(Planul Vest) a fost un plan militar de operațiuni al forțelor armate ale celei de-a doua Republici Poloneze pentru apărarea împotriva unei invazii a Germaniei Naziste. Acest plan a fost conceput la sfârșitul deceniului al treilea al secolului trecut. În perioada în care Józef Piłsudski a fost conducătorul de necontestat al
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
de corupția și nepăsarea din rândurile armatei române. De-a lungul timpului, achizițiile de tehnică militară au generat câteva controverse și scandaluri de presă. Încă din secolul al XIX-lea, când aveau loc primele tentative de creare a unei forțe armate moderne în România, scandalurile, suspiciunile și acuzațiile legate de echipamentele achiziționate s-au ținut lanț. „Afacerea Skoda” a fost derulată în anii '20-'30 și s-a bazat pe dorința de modernizare a armatei române, dorință care a fost speculată
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
are o durată de peste două milenii. Astfel, cele mai vechi obiecte zburătoare realizate de om pot fi considerate zmeele realizate prin anul 200 î.Hr. în China și cu ajutorul cărora o persoană putea survola teritoriul inamic în timpul confruntărilor armate. Este cunoscut cazul prințului Yuan Huangtou, care după un astfel de zbor, a supraviețuit dezlegându-se de zmeul care îl purta în zbor. Aspirația spre zbor a lui Leonardo da Vinci a fost reprezentată prin diverse proiecte ale marelui geniu
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
Departamentului de Tehnică de Luptă, punând bazele cercetării și dezvoltării, în privința producerii de arme noi. El s-a implicat în manevre militare secrete care au avut loc în Uniunea Sovietică în 1924 și în așa-numitul Plan mare pentru divizia armată 102, care a fost pregătit în 1923 și 1924. După un alt stagiu de scurtă durată la Ministerul Reichswehr, Kesselring a fost promovat la gradul de Oberstleutnant (locotenent-colonel), în 1930 și a petrecut doi ani în Dresda cu Regimentului 4
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
(Gellérthegyi Gruber József víztározó) este cel mai mare rezervor de apă potabilă din Budapesta, declarat monument al tehnicii. Construit în anul 1904, dată la care a fost cea mai mare construcție din beton armat de pe teritoriul Ungariei, fiind modernizat și extins ulterior în anul 1974 respectiv 1980. Rezervorul subteran se află în sectorul XI din Budapesta, pe versantul nordic al dealului Gellért, fiind delimitat de străzile "Hegyalja út", "Sánc utca" și "Orom utca". Amenajarea
Rezervorul de apă de pe Dealul Gellért () [Corola-website/Science/330268_a_331597]
-
000 m. Datorită formei speciale a bazinelor, fluxul de apă este continuu, motiv pentru care apa din bazine își păstrează calitatea. Suprafața totală ocupată de rezervoare este de 2 × 5000 m, tavanul bazinelor este susținut de 2x106 pilaștri de beton armat, pereții exteriori ai bazinelor au grosimea de 35 cm.
Rezervorul de apă de pe Dealul Gellért () [Corola-website/Science/330268_a_331597]
-
(Planul Est) a fost un plan militar de operațiuni al forțelor armate ale celei de-a doua Republici Poloneze dezvoltat în deceniile al treilea și al patrulea al secolului trecut ca răspuns la o posibilă agresiunea a Uniunii Sovietice. Spre deoasebire de Plan Zachód ("Planul Vest"), a fost actualizat de-a lungul
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
și a fost dizolvat în 1919, după ce Imperiul German a pierdut Primul Război Mondial. Statele care au făcut Imperiul German aveau fiecare armata sa separată. În cadrul Confederației Germane, formată după Războaiele Napoleoniene fiecare stat era responsabil să mențină câteva unități armate, care în cazul unui conflict armat erau puse la dispoziția confederației. Atunci când acționau împreună, aceste unități erau cunoscute ca Armata Federală, ("Bundesheer"). Sistemul cu Armata Federală a funcționat în timpul diferitelor conflicte de-a lungul secolului al IX-lea. Sfârșitul Confederației
Armata Germană (Imperiul German) () [Corola-website/Science/330281_a_331610]
-
după ce Imperiul German a pierdut Primul Război Mondial. Statele care au făcut Imperiul German aveau fiecare armata sa separată. În cadrul Confederației Germane, formată după Războaiele Napoleoniene fiecare stat era responsabil să mențină câteva unități armate, care în cazul unui conflict armat erau puse la dispoziția confederației. Atunci când acționau împreună, aceste unități erau cunoscute ca Armata Federală, ("Bundesheer"). Sistemul cu Armata Federală a funcționat în timpul diferitelor conflicte de-a lungul secolului al IX-lea. Sfârșitul Confederației Germane a fost pecetluit de Războiul
Armata Germană (Imperiul German) () [Corola-website/Science/330281_a_331610]
-
adopte măsuri militare împotriva invadatorului. Aceste baraje rutiere aveau doar o valoare simbolică în comparație cu uriașa putere a armatei germane și ele au fost construite mai mult pentru calmarea populației. Datorită restricțiilor Tratatului de la Londra, Luxemburgul nu dispunea decât de forțe armate, ci doar de un un corp restrâns al jandarmi și voluntari. Eventualitatea unui condlict violent Între Germania și Franța a crescut foarte mult în primăvara anului 1940 și de-a lungul frontierei s-au dat în câteva rânduri alarme false
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
pentru mult timp a fost întocmită pe tipăriri succesive a auobiografiei lui Crocco, fără notele și simțul critic al lui Massa din prima ediție. În această perioadă Crocco a început să aibă primele legături cu alți răufăcători, constituind o bandă armată ce trăia din jafuri și hoții. A fost arestat și închis în detențiune grea în Brindisi în data de 13 octombrie 1855, primind o condamnare la 19 ani de închisoare. În 13 decembrie 1859 reușește să evadeze, ascunzându-se în
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
de mai mult de 1.200000 de lire. După 3 luni de proces, Curtea cu Jurați din Potenza l-a condamnat la moarte pe 11 septembrie 1872, cu acuza de numeroase infracțiuni, printre care și crima premeditată, formarea unei bande armate, răpirea de persoane, jaf și rebeliune împotriva poliției. Dar condamna, prin Decretul regal din 13 septembrie 1874, a fost comutată în muncă silnică pe viață în condiții obscure, așa cum au fost condamnați și alți tâlhari cu acuzații similare. Potrivit lui Del
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
(în ; în , "Srpsko-bugarski rât") a fost un conflict armat între Șerbia și Bulgaria (stat aflat nominal încă sub suzeranitate otomană) ce a izbucnit la 14 noiembrie 1885 și a durat până la 28 noiembrie 1885. Pacea finală s-a semnat la 3 martie 1886 la București. Ca urmare a războiului
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
Primului Război Mondial, Libanul și Siria au fost trecute sub mandat francez. Facțiunile druze au ajutat la preluarea de către Siria a controlului asupra muntelui Ḫawrănī și au câștigat în schimb autonomia în această zonă. La 21 iulie 1925, a izbucnit un conflict armat între druzi, care erau conduși de Sulțăn al-Aṯrash, și armata franceză. Francezii au reușit să reprime revolta la începutul anului 1927, iar al-Aṯrash a fost nevoit să se refugieze în Transiordania. Eșecul revoltei sale a dus la pierderea vieților câtorva
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
trei arcade acoladă. Cu această ocazie, biserica a fost pictată în stil neobizantin de către preotul-zugrav Vasile Damian. După stricăciunile produse de cutremurul din anul 1977 lăcașul bisericii a fost consolidat începând din anul 1984, făcându-se trei centuri de beton armat legate între ele cu stâlpișori, consolidându-se și turla de pe pronaos. Pictura a fost curățată și împrospătată. Curând după terminarea lucrărilor de restaurare, în cadrul planului de sistematizare a centrului Bucureștiului, biserica a fost propusă spre demolare, pentru a face loc
Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” din București () [Corola-website/Science/329102_a_330431]
-
bazate pe modificarea unor condiții politice sau geostrategice regionale. Sursele islamului radical în Franța sunt două: una internă - "efectul islamist"- tineri musulmani neadaptați care provin din "banlieu", respectiv una externă, constituită în principal din rețele algeriene extremiste, precum "Grupul Islamic Armat (GIA)", condus de facțiunea armată a "Frontului Islamic al Salvării (FIS)". Primele semne ale terorismului islamic au apărut la începutul anilor 90, după victoria FIS în alegerile parlamentare din Algeria și răsturnarea guvernului. "Efectul islamist" este asociat cu "banlieu-rile" franceze
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
politice sau geostrategice regionale. Sursele islamului radical în Franța sunt două: una internă - "efectul islamist"- tineri musulmani neadaptați care provin din "banlieu", respectiv una externă, constituită în principal din rețele algeriene extremiste, precum "Grupul Islamic Armat (GIA)", condus de facțiunea armată a "Frontului Islamic al Salvării (FIS)". Primele semne ale terorismului islamic au apărut la începutul anilor 90, după victoria FIS în alegerile parlamentare din Algeria și răsturnarea guvernului. "Efectul islamist" este asociat cu "banlieu-rile" franceze, care predispun la inadaptare, conducând
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
Forțele Armate Chineze numit oficial Armata de Eliberare a Poporului (în limba chineză simplificată: 中国人民解放军; cu caractere pinyin: "Zhōngguó Rénmín Jiěfàngjūn") este forța armată a Partidului Comunist Chinez(PCC) și este formată din patru categorii de arme: "Forțele Terestre", "Forțele Aeriene", "Forțele
Armata Republicii Populare Chineze () [Corola-website/Science/329113_a_330442]
-
nucleară. Drapelul Armatei Republicii Populare Chineze ("Armata de Eliberare a Poporului") folosește steaua galbenă alături de caracterele chinezești 8-1 (Pentru 1 august, data când a fost înființată Armata de Eliberare a Poporului, cu referire totodată și la Răscoala din Nanciang. Forțele Armate Chineze au luat naștere în 1927 ca organizația armată a Partidului Comunist Chinez, până în anul 1946 se numea Armata Roșie. Armata de Eliberare a Poporului a fost fondată pe 1 august 1927 în timpul Revoltei din Nanciang când trupele Kuomintang (KMT
Armata Republicii Populare Chineze () [Corola-website/Science/329113_a_330442]
-
a Poporului") folosește steaua galbenă alături de caracterele chinezești 8-1 (Pentru 1 august, data când a fost înființată Armata de Eliberare a Poporului, cu referire totodată și la Răscoala din Nanciang. Forțele Armate Chineze au luat naștere în 1927 ca organizația armată a Partidului Comunist Chinez, până în anul 1946 se numea Armata Roșie. Armata de Eliberare a Poporului a fost fondată pe 1 august 1927 în timpul Revoltei din Nanciang când trupele Kuomintang (KMT) s-au răsculat sub conducerea lui Zhu De, El
Armata Republicii Populare Chineze () [Corola-website/Science/329113_a_330442]
-
5,3 militari față de 23,56 în Rusia sau 9,46 în SUA. În prezent în lume Forțele Terestre ale Armatei Chineze au efectivul cel mai mare, numărând în jur de 1,6 milioane militari, aproximativ 70% din totalul Forțelor Armate. Forțele terestre sunt dispuse în diferite regiuni militare. În cazul unor situații de criză Forțele Terestre ale Armatei Chineze sunt susținute de rezerve și unități paramilitare.
Armata Republicii Populare Chineze () [Corola-website/Science/329113_a_330442]
-
scară limitată, direcția generală a administrației era socialistă. În iulie 1977 a izbucnit Războiul Ogaden după ce administrația Barre a căutat să alipească regiunea Ogaden locuită predominant de somalezi dar care era controlată de Etiopia. În prima săptămână a conflictului forțele armate somaleze au preluat controlul părților centrale și sudice ale Ogadenului și pentru cea mai mare parte a războiului armata somaleză a înregistrat victorii asupra etiopienilor și i-a urmărit până în provincia Sidamo. În septembrie 1977 Somalia controla 90% din Ogaden
Republica Democratică Somalia () [Corola-website/Science/329114_a_330443]