14,396 matches
-
confruntă din nou Innocentz într-o fabrică cimitir și abandonat, Cash este forțat să se confrunte cu off, în ceea ce se presupune a fi scenă finală a filmului, împotriva unei bande de schizofrenice, sociopați ("semne de"), care au preluat un azil de nebuni. Aici, Cash supraviețuiește în mod neașteptat, uciderea Zâmbetele (inclusiv liderul lor îmbrăcat într-un costum de iepure) și a scăpa de azil, după uciderea mai multe Cerberus. Ca atare, directorul desfășoară în Wardogs rămase, conduse de vicios Ramirez
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
scenă finală a filmului, împotriva unei bande de schizofrenice, sociopați ("semne de"), care au preluat un azil de nebuni. Aici, Cash supraviețuiește în mod neașteptat, uciderea Zâmbetele (inclusiv liderul lor îmbrăcat într-un costum de iepure) și a scăpa de azil, după uciderea mai multe Cerberus. Ca atare, directorul desfășoară în Wardogs rămase, conduse de vicios Ramirez (Chris McKinney), să vâneze Cash jos și să-l omoare; din acest punct de pe, directorul nu mai comunica Cash. Ca scăpa Cash azil și
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
de azil, după uciderea mai multe Cerberus. Ca atare, directorul desfășoară în Wardogs rămase, conduse de vicios Ramirez (Chris McKinney), să vâneze Cash jos și să-l omoare; din acest punct de pe, directorul nu mai comunica Cash. Ca scăpa Cash azil și intră un complex de apartamente abandonată, el este prins de Ramirez și Wardogs, care decid să joace un mic joc de a șoarecele și pisica; Cash reușește să-l omoare pe banda și Ramirez înainte de a ajunge de rezervă
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
inginer constructor Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din Institutul de Construcții din București. În 1987 a devenit primul român invitat să joace pentru echipa internațională Barbarians. După un turneu a ales să rămâne în Franța, unde a obținut azil politic. A fost angajat la o firmă de construcții. În paralel, a jucat pentru clubul ASPTT Paris Rugby, care evolua în prima divizie a campionatului național. S-a căsătorit cu o franțuzoaică de origine română, Dana Patrichi, și a dobândit
Octavian Morariu () [Corola-website/Science/335040_a_336369]
-
false furnizate de un politician sirian, apropiat de Frăția musulmană. După 12 zile Ministerul de externe francez a luat oficial cunoștință de plecarea sa, iar britanicii nu l-au mai putut aresta în Egipt, deoarece această țară i-a oferit azil politic. La 12 august 1947 al-Husseini i-a scris ministrului de externe francez Georges Bidault o scrisoare in care a mulțumit Frantei pentru ospitalitate și a sugerat ca Franța să continue această politică amicală care îi va putea crește prestigiul
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
superioară + 3 de nivel mai înalt). În 1951, a fost modificat, având din acest an 3 clase de școală superioară + 4 de nivel mai înalt. Printre facilități se numără Capela Sfânta Treime, instituții sportive și recreative, dormitoare, o infirmerie, un azil, oficii și o bibliotecă a școlii cu colecția sa istorică de cărți, jurnale și manuscrise. Biblioteca conține peste 120.000 de cărți. Școala teologică a avut 990 de absolvenți, iar mulți au devenit preoți, episcopi, arhiepiscopi, savanți și patriarhi. Mulți
Seminarul din Halki () [Corola-website/Science/335250_a_336579]
-
2, 5:3) Tot la Hebron s-a proclamat rege Absalom, ridicând steagul revoltei contra tatălui său David (Samuel II, 15:7-10 Orasul a devenit unul din principalele centre ale regatului Iudeei fiind inclus între cele șase orașe traditionale de azil sau refugiu.(Japhet)(Iosua cap.20,1-7) Așa cum a arătat descoperirea de sigilii antice la Lahish cu inscripția "lmlk Hebron" (regelui Hebronului), Hebron a continuat să fie un centru economic însemnat, datorită poziției sale geografice la intersecția drumurilor - de la Marea
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
adaptări cinematografice. Trent este arestat după ce ucide cu toporul un cititor al noului roman proaspăt lansat. După ce Trent îi dezvăluie totul Dr.-ului Wrenn, ultimul începe să aibă halucinații fără sens. Trent se trezește a doua zi și descoperă că azilul este abandonat. În timp ce pleacă de acolo, o voce de la radio anunță că lumea a fost copleșită de creaturi monstruoase și că focare de sinucideri și crime în serie au devenit tot mai frecvente. Trent intră într-un cinematograf pentru a
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
XIX. Între momentul construcției și anul 1846, casa a aparținut familiei Lânaru. În anul 1846 casa a intrat în proprietatea familiei Fântâneanu. Inițial, imobilul a funcționat de-a lungul timpului ca sediu de prefectură de județ sau, ulterior, chiar ca azil de bătrâni. După instalarea regimului comunist în România, din anul 1948, clădirea a fost naționalizată și a servit drept sediu pentru mai multe instituții județene. După 1990, până în anul 1998, în aceasta casă a fost sediul Direcției Agricole Județene Olt
Casa Fântâneanu () [Corola-website/Science/332765_a_334094]
-
român Karl Storck și a fiului său sculptorul Carol Storck și a fost dezvelită în anul 1890. Statuia o reprezintă pe Ana Davila în costum popular. Alături de ea stă o fetiță orfană și desculță reprezentând generațiile de fete crescute în Azilul de Orfane „Elena Doamna” condus de Ana Davila. Realizată din marmură de Carrara statuia este așezată pe un soclu de piatră ridicat pe un postament de piatră cu trei trepte. Statuia Anei Davila este primul monument închinat unei femei din
Monumentul Anei Davila () [Corola-website/Science/332857_a_334186]
-
colegi ai doctorului Carol Davila, după cum scrie pe soclu: Ana Racoviță (1834-1874), din familia Goleștilor, nepoată a lui Dinicu Golescu, a devenit a doua soție a doctorului Carol Davila în 1861, după moartea primei soții, Maria Marsille. A fost directoarea Azilului de Orfane „Elena Doamna”. Din păcate Ana Davila a avut parte de un sfârșit prematur și accidental, la numai 40 de ani, când, lovită de un acces de friguri în timpul unei conferințe de-a soțului său, a primit din partea unui
Monumentul Anei Davila () [Corola-website/Science/332857_a_334186]
-
a lucrat ca profesoară de științe naturale la Scoala Secundara Internat de Fete, Gradul I din Craiova. Din 1910 până în 1916 este profesoară la Externatul de Fete din București, la 1 septembrie 1916 transferându-se ca profesoară și directoare la Azilul Elena Doamna. Izbucnirea primului război mondial a întrerupt activitatea didactică a Elenei Cancicov, care se înrolează ca infirmieră la Spitalul de răniți Nr. 360 (numit mai târziu Spitalul Regina Maria) din București, de sub conducerea Clotildei Averescu. La 15 noiembrie 1916
Elena Cancicov () [Corola-website/Science/332917_a_334246]
-
baza aceleiași concepții se foloseau metode cvasi-inchizitoriale, tratamentul în lumea ortodoxă era mai blând. Ca adăpost pentru bolnavi au fost bolnițele din cadrul mănăstirilor. La începutul secolului al XVIII-lea, în incinta Mănăstirii Sfânta Vineri din București s-a făcut un azil pentru bătrâni și alienați. Un punct de atracție era incoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Paraschiva. În timp ce la Sfânta Vineri erau duse doar cazurile ușoare, bolnavii agresivi erau trimiși la Mănăstirea Sărindar. La Craiova, bolnavii mintal erau adăpostiți în curtea
Psihiatria românească () [Corola-website/Science/332925_a_334254]
-
deasupra cărora se află un crenel alb cu scop decorativ. În prezent, clădirea adăpostește magazine la parter și birouri la etajele superioare. Construcția Procurațiilor Noi, după proiectul lui Vincenzo Scamozzi, a început în 1583 pe zona în care se aflau azilul Orseolo și câteva clădiri (așa cum se vede în pictură lui Bellini), ajungând până la Campanila Sân Marco. Nouă clădire a fost în schimb aliniata la latura nordică a Bibliotecii Marciane. Lucrările de construcție, întrerupte în 1616 de moartea lui Scamozzi, au
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
Cantacuzino au fost printre cei mai înstăriți și cu o istorie bogată. Din spusele localnicilor, după Cantacuzino, conacul a fost proprietatea unui oarecare conte german Scheider sau Schleder. În perioada postbelică, complexul de clădiri cu parc a servit ca orfelinat, azil de bătrâni, casă de odihnă și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Conacul a fost loc de filmări pentru unele scene din filmul "Lăutarii". În prezent, monumentul se află în stare de degradare avansată; unii pereți ai clădiri principale sunt ruinați
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]
-
jos pe un câmp, găsește un deget retezat: degetul inelar al sorei Dorothea, care a fost ucisă. El se întâlnește și se împrietenește apoi cu Vittlar. Deși era nevinovat, Oskar se lasă condamnat pentru crimă și este închis într-un azil de nebuni, unde își scrie memoriile. Romanul este împărțit în trei cărți. Personajele principale din fiecare carte sunt: Cartea întâi: Cartea a doua: Cartea a treia: Oskar Matzerath este un narator subiectiv, deoarece starea sa de sănătate psihică este una
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
Că' di Dio ("Casa lui Dumnezeu") este un fost azil din Veneția. Este situat pe "Riva de la Că 'di Dio", în apropierea podului și de-a lungul canalului omonim și cu fațadă spre bazinul Sân Marco. "Casa lui Dumnezeu" era numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
Dio ("Casa lui Dumnezeu") este un fost azil din Veneția. Este situat pe "Riva de la Că 'di Dio", în apropierea podului și de-a lungul canalului omonim și cu fațadă spre bazinul Sân Marco. "Casa lui Dumnezeu" era numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini, construit pe un teren aparținând mănăstirii Sân Giorgio Maggiore donat în 1254 de abatele "Marco Bollani" un frate pe nume "Lorenzo". Același frate a primit ca donație de la cojocarul "Marco Trevisan" un teren situat în acest cartier. Această
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
Bollani" un frate pe nume "Lorenzo". Același frate a primit ca donație de la cojocarul "Marco Trevisan" un teren situat în acest cartier. Această donație a fost ratificată de Maggior Consiglio în 1272, cu condiția de a se construi acolo un azil cu o biserică. Despre acest loc se cunosc puține lucruri, cu excepția grupului compact de case vizibile pe planul din secolul al XVI-lea al lui "De Barbaris" și faptul că încorpora un mic oratoriu mic dedicat Santa Maria Assunta. Cu
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
Santa Maria Assunta. Cu ocazia cruciadelor, oaspeții cei mai frecvenți ai acestei clădiri au fost pelerinii aflați în trecere, dar deja în 1300, ca urmare a diminuării fervorii religioase, au început să fie acceptate și femei. În această perioadă, conducerea azilului a fost lăsată în sarcina călugărilor, coordonați la rândul lor de cinci priori care erau aleși că succesori ai fondatorului, "Lorenzo". Această practică a fost, însă, întreruptă în 1360, când unii călugări genovezi au fost găzduiți aici și au încercat
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
lor de cinci priori care erau aleși că succesori ai fondatorului, "Lorenzo". Această practică a fost, însă, întreruptă în 1360, când unii călugări genovezi au fost găzduiți aici și au încercat să dea foc Arsenalului Venețian din vecinătate. Ca urmare, azilul și-a pierdut autonomia și a fost plasat sub jurisdicția dogelui, desi nici un document oficial nu atestă această schimbare. În 1367, destinația inițială a atilului s-a schimbat prin dispoziția Maggior Consiglio în cel de azil pentru femei "sărace și
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
din vecinătate. Ca urmare, azilul și-a pierdut autonomia și a fost plasat sub jurisdicția dogelui, desi nici un document oficial nu atestă această schimbare. În 1367, destinația inițială a atilului s-a schimbat prin dispoziția Maggior Consiglio în cel de azil pentru femei "sărace și cinstite" admise în număr de cel mult douăzeci și cinci. Grație statutului special din 1360, azilul s-a îmbogățit rapid prin primirea mai multor donații. Acest lucru i-a permis în 1544 procuratorului de San Marco să ia
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
document oficial nu atestă această schimbare. În 1367, destinația inițială a atilului s-a schimbat prin dispoziția Maggior Consiglio în cel de azil pentru femei "sărace și cinstite" admise în număr de cel mult douăzeci și cinci. Grație statutului special din 1360, azilul s-a îmbogățit rapid prin primirea mai multor donații. Acest lucru i-a permis în 1544 procuratorului de San Marco să ia în mod independent inițiativa de a renovă complet această clădire, sarcina încredințată celebrului Jacopo Sansovino al carui proiect
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
a renovă complet această clădire, sarcina încredințată celebrului Jacopo Sansovino al carui proiect a fost aprobat în anul următor. În cursul anului 1547, lucrările au trebuit să fie suspendate temporar. Dogele Francesco Donà a subliniat procuratorilor ca unică autoritate a azilului era, conform vechiului obicei, numai dogele. Pentru a clarifica acest lucru, în 1556, Maggior Consiglio a aprobat o "Parte" (lege), care punea oficial azilul sub tutela dogelui, priorul trebuind deci să răspundă direct de gestiune în fața șefului statului. S-a
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]