15,206 matches
-
dominată de o câmpie înaltă împădurita unde solul este amestecat cu nisip și bolovăni. Acest tip de sol arid, sterp se întâlnește în aproape toată provincia, cu excepția zonelor de coastă, si este nepotrivit pentru agricultură cu excepția câtorva regiuni specifice din câmpia Kalmar. Întreaga provincie este bogată în lacuri și bălti. Regiunea de coastă este alcătuită dintr-un arhipelag de insule și golfuri în partea de nord și terenuri plane, cultivate, în sud. Per total suprafețele cultivate ocupă 14%, luncile 7% și
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
sud de Subcarpați se află Podișul Getic, acesta fiind divizat în Platformele: Strehaiei (la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului(la est de Jiu). În sudul Olteniei de află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Platformele: Strehaiei (la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului(la est de Jiu). În sudul Olteniei de află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru și Olteț) , Jiu (împreună cu afluenții Tismana, Motru, Amaradia și Gilort), Desnățui
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
la vest de râul Jiu; se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului(la est de Jiu). În sudul Olteniei de află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru și Olteț) , Jiu (împreună cu afluenții Tismana, Motru, Amaradia și Gilort), Desnățui, Drincea și
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
se subîmparte în platformele Hușniței și Bălăcița), Jiului (străbătută de Jiu) și Oltețului(la est de Jiu). În sudul Olteniei de află Câmpia Olteniei, care este de altfel cel mai vestic sector al Câmpiei Române. Câmpia Olteniei este alcătuită de Câmpiile Blahniței și Băileștilor (la vest de Jiu) și Romanaților (la est de Jiu). Cele mai importante râuri sunt: Olt (împreună cu afluenții Lotru și Olteț) , Jiu (împreună cu afluenții Tismana, Motru, Amaradia și Gilort), Desnățui, Drincea și Cerna. Clima Olteniei este temperat-continentală
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Seneslau, Ioan și Farcaș care, odată unficate sub Litovoi, apar ca destul de puternice pentru a respinge atacurile maghiare dinspre munți, care ocupaseră Transilvania și a celor tătare dinspre est, care reușiseră să ocupe în perioada lui Litovoi, toată zona de câmpie din Muntenia și toată Moldova. În secolulal XIII-lea Turnu-Severin a fost stăpânit de Regatul Ungariei. Zona înconjurătoate (Banatul de Severin) a fost până în secolul XVI disputată cu Ungaria. Între secolele XIII-XVI este menționată în Râmnicu Vâlcea o populație săsească
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
este principalul oraș din Italia de nord. Se află pe câmpiile Lombardiei, una dintre cele mai dezvoltate regiuni urbane ale Italiei. este de asemenea recunoscut ca una din capitalele modei și design-ului, metropola Lombardiei fiind faimoasă prin casele de modă și cochetele ei magazine, cum ar fi cele de pe via
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Război gotic împotriva Bizațului condus de Împăratul Justinian I. În 774 Milano făcea parte din Imperiul Franc ca ulterior să fie integrat Sfântului Imperiu Roman. În perioada evului mijlociu, Milano a prosperat ca centru comercial datorită controlului său asupra bogatelor câmpii ale celui mai lung râu al Italiei Po și asupra rutelor alpine. În 1162 o parte importantă a orașului a fost distrusă în timpul războiului de cucerire dus de Frederick I Barbarossa împotriva lombarzilor. După fondarea Ligii Lombarde în 1167 Milano
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
din totalul imobilelor din oraș. După 1945, în cadrul transformărilor sociale și economice sub regimul comunist, importanța orașului a scăzut. După 1990 cunoaște din nou un avânt economic și cultural. Municipiul Ploiești este așezat în centrul Munteniei, în partea central-nordică a Câmpiei Române. Ploieștiul, unul dintre orașele cele mai importante ale țării, se află la cea mai mică distanță de capitală, și cu toate că pe parcursul a patru secole a avut strânse legături cu aceasta, el și-a păstrat personalitatea. Orașul Ploiești este traversat
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
vânt cu viteză de peste 11 m/s și numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm. Altitudinea medie a așezării este de 150 m, orașul fiind deci plasat într-o zonă de câmpie. Aspectul solului și subsolului este determinat de așezarea sa pe structurile vechiului con de dejecție al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est. Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
Regatului Napoli, pentru a se alătura apoi Regatului Unit al Italiei în 1860. Din punct de vedere fiziografic Apulia este, în comparație cu alte coițuri ale peninsulei, ținutul italian cel mai puțin caracteristic: terenurile muntoase ocupă numai 1% din suprafața sa, iar câmpiile 54%. Restul regiunii este alcătuit din podișuri. Clima este subtropicală cu veri lungi și fierbinți în care bate vântul cald și uscat numit ""sirocco"", primăveri și toamne călduroase, ierni scurte și ploioase. cantitatea medie anuală de precipitații este de 600
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]
-
considerat cel mai frumos dintre ele), Lacul Como (suprafață: 146 km pătrați, lungime: 51 km, Lățime maximă: 4,5 km, Lățime minimă: 0,65 km, adâncime maximă: 450 m), Lacul Garda, Lacul Iseo și Lacul Lugano - la granița cu Elveția. Câmpia Padului era în Evul Mediu o zonă mlăștinoasă datorită frecventelor revărsări ale Padului, cu mulți țânțari și cu dese cazuri de malarie. Începând cu sec. al XII-lea, a început amenajarea fluviului, finalizată în sec. al XV-lea. A fost
Lombardia () [Corola-website/Science/296709_a_298038]
-
toate numite după orașul lor capitală: Un alt oraș important este Monza (circuitul de Formula Unu). Deși Alpii ocupă o mare parte din suprafața Lombardiei, regiunea este una dintre cele mai dens populate din lume. Sudul ținutului este repezentat de "Câmpia Padului", pământul fertil care asigură de secole bunăstarea localnicilor. Orașe cu peste 50.000 de locuitori:
Lombardia () [Corola-website/Science/296709_a_298038]
-
Traian a concentrat trupe noi în Moesia și l-a însărcinat pe arhitectul Apolodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre la Drobeta. Decebal a încălcat prevederile păcii în 102 și i-a atacat pe iazygii din câmpia Tisei, aliați ai românilor. Senatul român i-a declarat război lui Decebal, declarându-l dușmanul Romei. Războiul a fost reluat în 105. Decebal a fost atacat din mai multe direcții, cetatea Costești fiind asediata și incendiată. Capitala să, Sarmizegetusa Regia
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a populației dace din Muntenia este cunoscută sub denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț funerar se practică incinerația. Ocupațiile principale erau agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
numeroase urme de cultură materială dacica de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone amestecate cu obiecte române. Au fost descoperite așezări dacice că Lechinta de Mureș, Casolt, Obreja, Noslac, Calbor, Soporu de Câmpie. Numeroși coloniști proveniți din Dalmatia, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Mică, Siria, Hispania, Gallia s-au stabilit în Dacia, în speranța unei vieți mai ușoare sau a unui câștig mai bun. Colonizarea a fost organizată de statul român. Colonizarea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit spre nord-vest, traversând pasurile Carpaților Nordici, coborând și stabilindu-se în Câmpia Pannonica la vest de Tisa, de unde vor declanșa sub conducerea lui Atiila numeroase expediții de pradă spre vest și sud, năvălirile respective afectând cetățile dunărene că Sucidava. Stăpânirea lui Attila a asigurat stabilitate politică regiunii. După moartea sa din 453
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
făcând referire la ținuturile de la Bug și Nistru, de unde își porneau raidurile de pradă. Pe emisiunile monetare lui Constantil de la Trier, apare legendă Gothia alături de Alamania, Francia și Sarmatia, populațiile respective recunoscând stăpânirea română. Lupă 332, goții se aflau în Câmpia Muneniei în calitate de federați ai imperiului. Dalmatius, nepotul lui Constantin, avea în pază ripa Gothica. Goții erau catalogați că populații sceptice, și ajungând la Dunărea de jos, sunt numiți "geți", făcându-se o confuzie dintre geți și goți. Unele edificii au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Piemontului. La momentul unificării italiene în 1860, regele Sardiniei a devenit regele Italiei. Încă din cele mai vechi timpuri, mai multe descoperiri, au confirmat prezența umană pe insulă. Insula Sardinia, are o poziție geografică deosebită, în mijlocul Mediteranei. Bogățiile minerale și câmpiile fertile ale insulei, au făcut din Sardinia, un teren mult râvnit de către puterile coloniale din antichitate. Pietrele cioplite găsite în Perfugas (Provincia Sassari), datează din Paleoliticul Inferior( o perioadă de timp, cuprinsă între 400.000 și 150.000 î.en
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
județului Olt, Muntenia, România, format din localitățile componente Cireașov și Slatina (reședința). Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpiei Române. Slatina are o populație de de mii de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în județ. Emblema orașului este podul peste
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
flora au avut, din cele mai vechi timpuri, o importantă influență în apariția și dezvoltarea așezărilor umane. Fiind o zonă propice dezvoltării comunităților umane, amplasată pe malul râului Olt, la contactul a două mari unități de relief (Podișul Getic și Câmpia Română), pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezența umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
o serie de trăsături comune în raport cu culturile precedente și cele succesive, care o definesc ca fiind o cultură getică. Tot în așezarea de pe Valea Sopotului, au fost descoperite unele categorii de obiecte care dovedesc tranziția mai timpurie, a geților din Câmpia Română, la cea de-a doua epocă a fierului (La Tène). În acest sens, se poate menționa ceramica lucrată la roată, similară celei descoperite la Alexandria, Zimnicea sau Mărunței(Olt). Existența ceramicii lucrată la roată, în așezări de secol V
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]