14,519 matches
-
de bronz. Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1 la Campionatele Europene din Plovdiv (Bulgaria). La a treia etapă a regatei de Cupă Mondială, desfășurată la München, echipajul de 8+1 a cucerit medalia de argint. a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a obținut locul 4 în finala categoriei de 8+1. La Europenele de la Varese (Italia), românca a obținut medalia de bronz la dublu vâsle, alături de Maria Diana Bursuc
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
medalia de aur, în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul, iar la regata de la Lucerna, aceeași echipaj a cucerit medalia de argint. La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei. În 2016, prin rezultatul din cadrul regatei preolimpice de la Lucerna, echipajul
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul, iar la regata de la Lucerna, aceeași echipaj a cucerit medalia de argint. La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei. În 2016, prin rezultatul din cadrul regatei preolimpice de la Lucerna, echipajul de 8+1 (Mihaela Petrilă, Ioana Strungaru, Mădălina Bereș, Andreea
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
Oprea, Roxana Cogianu, Irina Dorneanu, Daniela Druncea și Adelina Cojocariu) a reușit să se califice de pe primul loc la Jocurile Olimpice de vară din 2016. Echipajul a obținut medalia de bronz, după ce în urmă cu patru ani canotajul românesc nu a cucerit nicio medalie.
Adelina Cojocariu () [Corola-website/Science/336639_a_337968]
-
Armata a 2-a britanică încerca să ocolească Linia Siegfried și să avanseze în Regiunea Ruhr - inima industrială a Germaniei Naziste. Operațiunea presupunea ca Divizia I aeropurtată britanică și Diviziile aeropurtate a 82-a și a 101-a americane să cucerească mai multe poduri peste râuri și canale din Olanda, principalul obiectiv fiind podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km până la cei 10.095 de parașutiști și infanteriști aeropurtați la Arnhem și, folosind podurile cucerite de la germani, să înainteze în valea Ruhrului. Parașutiștilor li s-a spus că vor trebui sa reziste doar două zile, după care urmau să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care au fost trimiși să lupte la Arnhem
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de vedere al dotării, militarii lui Frost au rezistat patru zile. Restul diviziei a format o poziție defensivă puternică („Perimetrul”) în zona Hotelului
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
o poziție defensivă puternică („Perimetrul”) în zona Hotelului Hartenstein (transformat în zilele noastre în Muzeul trupelor aeropurtate) din Oosterbeek, o suburbie a Arnhemului, în speranța că militarii Corpului XXX aveau totuși să ajungă aici, să forțeze cursul fluviului și să cucerească un cap de pod. Brigada I independentă de parașutiști polonezi au aterizat la sud de râu pe 21 septembrie, dar nu aveau în dotare bărcile necesare traversării cursului de apă. Între timp, Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
de aur cu echipajul de patru vâsle (Ionelia Zaharia, Adriana Oancea, Camelia Lupașcu). La ediția din 2004, desfășurată la Banyoles (Spania), a obținut medalia de bronz la aceeași categorie (împreună cu Oancea, Gabriela Czompa, Camelia Burcă). Un an mai târziu, a cucerit medalia de aur în cadrul aceleiași competiții, împreună cu Oancea, Zaharia și Enikő Barabás. La Campionatele Mondiale U23 din 2006, a cucerit medalia de aur alături de echipajul de patru vâsle format din Maria Diana Bursuc, Florina Atomulesei și Ionelia Zaharia. La a
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
Spania), a obținut medalia de bronz la aceeași categorie (împreună cu Oancea, Gabriela Czompa, Camelia Burcă). Un an mai târziu, a cucerit medalia de aur în cadrul aceleiași competiții, împreună cu Oancea, Zaharia și Enikő Barabás. La Campionatele Mondiale U23 din 2006, a cucerit medalia de aur alături de echipajul de patru vâsle format din Maria Diana Bursuc, Florina Atomulesei și Ionelia Zaharia. La a treia etapă de Cupă Mondială din 2007, echipajul de patru rame (Zaharia, Lupașcu, Barabás) s-a clasat pe locul trei
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
Zaharia. La a treia etapă de Cupă Mondială din 2007, echipajul de patru rame (Zaharia, Lupașcu, Barabás) s-a clasat pe locul trei. Același echipaj a adus o medalie de argint la Campionatele Europene de la Poznań (Polonia). În 2008 a cucerit aurul în proba de dublu rame fără cârmaci la Campionatele Mondiale U23 de la Brandenburg (Germania), împreună cu Nicoleta Albu. Cogianu s-a calificat în premieră la Jocurile Olimpice la ediția din 2008, dar nu a reușit să avanseze în finală la dublu
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
s-a încheiat cu medalia de bronz obținută la Europenele de la Atena, împreună cu echipajul de patru vâsle (Ionelia Neacșu, Cristina Ilie, Adelina Cojocariu). Din 2009, este specializată în proba de opt vâsle plus cârmaci. Împreună cu echipajul de 8+1 a cucerit bronzul la a doua etapă de Cupă Mondială de la München din 2009 și aurul la cea de-a treia etapă de la Lucerna. Mondialele desfășurate la Poznań în Polonia a adus echipajului de 8+1 (Lupașcu, Albu, Cojocariu, Neacșu, Bursuc, Ioana
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1 la Campionatele Europene din Plovdiv (Bulgaria). La prima și la cea de-a treia etapă a regatei de Cupă Mondială, echipajul de 8+1 a cucerit medaliile de argint. Roxana Cogianu a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a obținut locul 4 în finala categoriei de 8+1. La Europenele de la Varese (Italia), românca s-a situat pe prima treaptă a podiumului. În urma rezultatului
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
Cogianu a obținut două medalii de argint, atât la dublu vâsle cât și împreună cu echipajul de 8+1. Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul. La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei. În 2016, prin rezultatul din cadrul regatei preolimpice de la Lucerna, echipajul de 8+1 (Mihaela Petrilă, Ioana Strungaru, Mădălina Bereș, Andreea Boghian, Laura
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
Oprea, Adelina Cojocariu, Irina Dorneanu, Daniela Druncea și Roxana Cogianu) a reușit să se califice de pe primul loc la Jocurile Olimpice de vară din 2016. Echipajul a obținut medalia de bronz, după ce în urmă cu patru ani canotajul românesc nu a cucerit nicio medalie.
Roxana Cogianu () [Corola-website/Science/336694_a_338023]
-
din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Jocurile Olimpice de vară din 2016. Iuliana Popa a fost înlocuitoarea Irinei Dorneanu, care a fost depistată pozitiv cu meldonium cu câteva săptămâni înainte de Jocuri. Echipajul a obținut medalia de bronz, după ce în urmă cu patru ani canotajul românesc nu a cucerit nicio medalie.
Iuliana Popa () [Corola-website/Science/336702_a_338031]
-
planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aceștia au ajuns pe malul sudic al râului, și nu au putut fi reaprovizionați de avioanele RAF. După nouă zile de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin. Dat fiind că nu au reușit să cucerească și să păstreze controlul asupra podurilor de peste Nederrijn, aliații nu au mai putut să își continue înaintarea, iar linia frontului s-a stabilizat la sud de Arnhem. Divizia I aeropurtată a pierdut aproape trei sferturi din efectivul de luptă și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier. A doua zi, Brigada a 4-a de parașutiști comandată de generalul John (Shan) Hackett trebuia să aterizeze în zona de parașutare „Y” împreună cu unități suplimentare de artilerie, iar restul elementelor Brigăzii aeropurtate trebuiau să ajungă în aceeași
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să aterizeze în zona de parașutare „Y” împreună cu unități suplimentare de artilerie, iar restul elementelor Brigăzii aeropurtate trebuiau să ajungă în aceeași zi în zona de aterizare „X”. Cele trei batalioane ale lui Hackett trebuiau să asigure sprijinul pozițiilor deja cucerite de parașutiști în nordul și nord-vestul Arnhemului. În a treia zi, Brigada I de parașutiști polonezi urma să fie lansată la sud de râu în zona de parașutare „K”. După traversarea podului, polonezii trebuiau să se alăture camarazilor din zona
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
South Staffordshire au fost izolați la fel ca parașitiști. Aproximativ 150 de miliari britanici au reușit să se retragă până la mijlocul zilei. Batalionul al 11-lea de parașutiști, care nu fusese implicat până atunci în lupte grele, a încercat să cucerească înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
al 11-lea de parașutiști, care nu fusese implicat până atunci în lupte grele, a încercat să cucerească înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]