15,602 matches
-
de 11,95s. Sosită direct din vacanță, Andra Cojocaru (CSS Bacău) a reușit o săritură de 1,54 metri, cu care a ocupat locul 3 la înălțime fete. De asemenea, George Tisescu (CSS Bacău) s-a clasat al treilea la disc, cu o performanță de 40,80 metri. La concurs au participat 349 de atleți, din care 175 la feminin și 174 la masculin, reprezentând 81 de cluburi. 26 IUNIE Cinci podiumuri pentru băcăuani Vineri, 25 iunie, a avut loc la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
primul la tineret și al doilea la seniori, cu o performanță de 69,41 metri, în timp ce George Neculau (SCM Bacău) a aruncat 68,88 metri, clasându-se al doilea la tineret și al treilea la seniori. În proba masculină de disc, Claudiu Rusu (SCM Bacău) a devenit campion național de tineret și a obținut locul 3 la seniori, cu o aruncare de 47,45 metri. Ștafeta de 4×400 de metri a SCM Bacău (Mihai Cârstea, Andrei Măriuță, Vlad Vrânceanu, Adrian
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cea mai bună performanță personală (16,29 m), ar fi prins podiumul. La această ediție a mondialelor pentru juniori, delegația României a cucerit trei medalii: aur prin Elena Mirela Lavric la 800 de metri, argint prin Andrei Gag la aruncarea discului și bronz prin Bianca Răzor la 400 de metri. 31 IULIE Atleta Bianca Perie, legitimată la SCM Bacău și antrenată de Lucică Cucoș, a avut o comportare meritorie în finala probei de aruncarea ciocanului din cadrul Campionatelor Europene de la Barcelona. Bianca
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
lichida, poncifele stilului de viață cotidian în America deceniilor șapte-opt. Stil de viață extins azi până pe plaiurile mi(țăoritice, cu specificul ce ne-a consacrat!... Un aspect: monster-movie. Concertul din 1974, remixat în 1982, avea o piesă Cheepnis (editată pe discul Roxy & Elsewhereă, în al cărei preambul Zappa declară că adoră filmele cu monștri. Parodia este evidentă, chiar stridentă. Pasajul supralicitează grotescul și horror-ul, tocmai pentru a-și bate joc de clișeele și kitsch-ul gustate de mulți pământeni. Grünewald
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
tip junk-food. Pe scena concertului din 1982, Steve Vai își scurtează pletele cu o foarfecă, în timp ce ansamblul cântă piesa dedicată lui (Stevie’s Spankingă. Și așa mai departe, nici un moment de plictiseală... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Cătălina Butcaru și discul ei de debut Divine Art, o casă britanică de discuri cunoscută până acum grație recondiționărilor excepționale ale unor înregistrări istorice, a lansat o nouă serie consacrată unor tineri interpreți de talent și luna aceasta am avut surpriza și plăcerea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
scurtează pletele cu o foarfecă, în timp ce ansamblul cântă piesa dedicată lui (Stevie’s Spankingă. Și așa mai departe, nici un moment de plictiseală... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Cătălina Butcaru și discul ei de debut Divine Art, o casă britanică de discuri cunoscută până acum grație recondiționărilor excepționale ale unor înregistrări istorice, a lansat o nouă serie consacrată unor tineri interpreți de talent și luna aceasta am avut surpriza și plăcerea să o descopăr între ei pe pianista Cătălina Butcaru. Mă grăbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
grație recondiționărilor excepționale ale unor înregistrări istorice, a lansat o nouă serie consacrată unor tineri interpreți de talent și luna aceasta am avut surpriza și plăcerea să o descopăr între ei pe pianista Cătălina Butcaru. Mă grăbesc să vă semnalez discul fiindcă ocaziile de a vorbi despre înregistrările unor interpreți români sunt rare, în primul rând deoarece nu există nici o politică editorială consecventă de a-i promova în lume, pentru a nu mai vorbi de o piață românească a discului clasic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
semnalez discul fiindcă ocaziile de a vorbi despre înregistrările unor interpreți români sunt rare, în primul rând deoarece nu există nici o politică editorială consecventă de a-i promova în lume, pentru a nu mai vorbi de o piață românească a discului clasic. Să fie nevoie și aici de soluția miracol, o comisie prezidențială? Discul de debut al Cătălinei Butcaru, cu un program sofisticat, Sonata No. 1 de Alban Berg, Oglinzile lui Maurice Ravel și Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
rare, în primul rând deoarece nu există nici o politică editorială consecventă de a-i promova în lume, pentru a nu mai vorbi de o piață românească a discului clasic. Să fie nevoie și aici de soluția miracol, o comisie prezidențială? Discul de debut al Cătălinei Butcaru, cu un program sofisticat, Sonata No. 1 de Alban Berg, Oglinzile lui Maurice Ravel și Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi se pare remarcabil și m-a atras atât prin interpretare, cât și prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
1 de Alban Berg, Oglinzile lui Maurice Ravel și Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi se pare remarcabil și m-a atras atât prin interpretare, cât și prin sonoritate. Nu este deloc ușor să răzbați pe piața internațională a discului și, stând de vorbă cu tânăra pianistă, într-un interviu pentru Europa Liberă, am aflat istoria înregistrării. Cu ocazia unui recital la Londra, Cătălina Butcaru a întâlnit un cunoscut producător, Misha Donath, care a lucrat, între alții, cu Rudolf Serkin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Londra, Cătălina Butcaru a întâlnit un cunoscut producător, Misha Donath, care a lucrat, între alții, cu Rudolf Serkin, Alfred Brendel și Radu Lupu. Donath a revenit să o asculte la Viena, după care i-a propus să colaboreze la proiectul discului apărut acum la Divine Art și înregistrat în condițiile acustice perfecte ale sălii Wigmore din Londra. Născută la Constanța, unde a studiat de la vârsta de cinci ani cu Victoria Nițu, Cătălina Butcaru a fost apoi eleva Olgăi Szel la Școala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
un recital, spunându-mi că printre invitați se află și violoncelistul cvartetului Alban Berg, Valentin Erben. Trebuie să spun că, venită proaspăt din România și fiind, practic, o elevă, nu știam cine sunt membrii cvartetului și nu auzisem nici măcar un disc cu ei. Așa că nu m-a impresionat prea tare ce mi s-a spus. O zi după concert, o scrisoare de mulțumire din partea lui Valentin Erben către gazda concertului, îmi propunea să cânt cu el. Ulterior, am aflat că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
împreună. A fost o pură întâmplare, iar Erben a devenit, dacă vă puteți închipui, primul meu partener în muzica de cameră.“ În momentul de față, Cătălina Butcaru exersează și dă concerte în Austria, între proiectele ei aflându-se un nou disc, cu sonate de Schubert. În viitorul imediat, va putea fi ascultată, în mai, acompaniindu-l pe baritonul Jacek Strauch în ciclul Frumoasa Magelone de Brahms, iar în august cântând Concertul de Poulenc, la Reiding, locul de naștere al lui Liszt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
al lui Liszt și unde a fost construită o nouă sală de concerte, a cărei sonoritate, se spune, ar rivaliza cu cea a faimoasei Musikverein din Viena. O pianistă de mare talent, de urmărit și ascultat, deocamdată pe primul ei disc, ce va fi elogiat, nu mă îndoiesc, de critici. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI JANE SAN MOLDOVAN... sau comisarul Moldovan se întoarce 2 -scriptFilmul începe cu camera apropiindu-se în pas șchiopătat de o sală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
catene, drept care mi-am luat un perdaf pe cinste... Nu le căutam și nu eram roadie, cum am fost o săptămână la Curtea Veche; dar dacă le vedeam, cum să le ocolesc? Piesa lor cea mai cunoscută a rămas pe disc sub titlul „Dorința“. O știam pe dinafară și-o „cântam“ la cămin până ne reclamau seraliștii de la etajul inferior. Poate de-asta n-am arhivat-o. Timpul n-a șters nimic. Doar a polizat strofele. „Dacă preferi să fii un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
a fost una din motivațiile schimbării de atitudine produse începând din 1988. Günter Pichler este de părere că înregistrarea live nu înseamnă renunțarea la „perfecțiunea“ interpretării în studio. „Este fals să spui că un artist poate fi mai bun pe disc decât este în realitate. Întâi este o limită în timp pentru aceste înregistrări, iar în al doilea rând există o informație negativă..., tensiunea rezultată din ascultarea propriilor erori.“ Și aceasta deoarece „prin ascultarea propriilor slăbiciuni, prin intensificarea propriilor exigențe, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
fără viață întinse într-un decor gri. Am început să alerg din nou. O mașină de poliție trecu pe lângă mine. Am ridicat brațul ca să o chem, apoi am văzut bărbații dinăuntru. Fețele lor erau niște măști nemiloase. În locul ochilor, aveau discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de șolduri. Am lăsat mâna în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
afară. Mă simțeam ca nesăbuiții care, după ce lagărele au fost deschise, s-au repezit să se îndoape cu mâncare pe care corpul lor nu o putea accepta. Mașina se opri lângă mine. M-am răsucit spre ea. De sub chipiuri, patru discuri strălucitoare se uitau la mine. Unul dintre polițiști avea o mustață răsucită care tremură când bărbatul îmi vorbi. —Sunteți bine, domnule? Adresarea cu domnule nu mă păcăli. I-am răspuns că sunt bine. Sigur nu aveți nevoie de ajutor? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a organiza clase de masterat cu ei. Una din puținele inițiative fructoase ale anului muzical. O altă este trecerea Radioului România Muzical la transmisiile live, pe Internet. Anul nu a adus o ameliorare nici în ce privește situația cărții muzicale sau a discului. E suficient să privești, acolo unde există, raftul cu literatura muzicală dintr-o librărie. Despre lipsa de apetit muzical a editurilor, exceptând mai nou Humanitas-ul, am mai vorbit. Dar o există o cercetare muzicologica românească? Una care să fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ea este practic invizibilă. Nu mai vorbesc de instrumentele de referință, de dicționare, concertografii, discografii, utile și necesare pe de o parte studenților de conservator, iar pe de altă eventualilor cercetători străini interesați de muzică din spațiul românesc. Nici pentru discuri anul nu a fost propice. Excepția pe care o reprezintă setul Electrecord cu Missa în do minor de Mozart și Missa Solemnis de Beethoven, dirijate de Constantin Silveștri și cu vocile de excepție ale Emiliei Petrescu și Elenei Cernea, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
fiecare clocește pe arhiva lui, transformată din patrimoniu național, în patrimoniu personal. Dacă la Festivalul „Enescu“, Ioan Holender a făcut o demonstrație elocventa a calității și numărului artiștilor vocali români din străinătate, nici o inițiativă de a le înregistra vocile pe discuri, fie măcar că o mărturie a școlii autohtone de canto. Cum majoritatea soliștilor nu sunt legați prin contracte exclusive de case de discuri străine, efortul ar fi fost mimin. Dezamăgitor este și tratamentul de care se bucură alți buni muzicieni români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
elocventa a calității și numărului artiștilor vocali români din străinătate, nici o inițiativă de a le înregistra vocile pe discuri, fie măcar că o mărturie a școlii autohtone de canto. Cum majoritatea soliștilor nu sunt legați prin contracte exclusive de case de discuri străine, efortul ar fi fost mimin. Dezamăgitor este și tratamentul de care se bucură alți buni muzicieni români contemporani. Dacă nu mă înșel singurul disc Electrecord al anului dedicat unui artist din această categorie - și dacă o mai fi unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
autohtone de canto. Cum majoritatea soliștilor nu sunt legați prin contracte exclusive de case de discuri străine, efortul ar fi fost mimin. Dezamăgitor este și tratamentul de care se bucură alți buni muzicieni români contemporani. Dacă nu mă înșel singurul disc Electrecord al anului dedicat unui artist din această categorie - și dacă o mai fi unul situația nu se schimbă! - este cel dirijat de Horia Andreescu la pupitrul Orchestrei filarmonice a radiodifuziunii olandeze; o înregistrare live a cărei dată nici macar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Retro-perspectivă 2007 Dumitru Ungureanu Într-un domeniu atât de prolific, facil și dinamic precum showbiz-ul, a te pronunța despre chestiile notabile aduce, fatalmente, a cramponare de preferințele, obsesiile și neputințele personale. Publicul, prea mulți ani văzut de casele de discuri drept masă de manevră, de consum și de fraierit, a descoperit însă că poate alege fără să pună botul prostește la umpluturi, ghiveciuri și-alte prefabricate sleite. Nu-i vorba, într-o lume ce trăiește too fast, fast-food a devenit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
și iubiri ce nu găsesc debușeu „artistic“ la nivel mai elevat - până când cineva nu amușina și pe-aici banii... Iar dacă totul se reduce la bani, ce avem de ales pentru inimile noastre sfârtecate? Câte ceva s-ar mai găsi. Un disc așteptat ani și ani: Eagles - The Long Road Ouț Of Eden; un bluesman ce confirmă: Joe Bonamassa - Sloe Gin; un Ozzy ce cânta mai bine ca oricând, fie Undercover; și multe, multe prog-rockuri în surround ce sfidează șablonul, spre încântarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]