KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...570 571 572 ...617 >

15,415 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

voia ca totul să fie lămurit Înainte să urce la bord noi pasageri. Intuise bine, cel puțin asta era sigur. Când ținu harta și pagina marcată la lumină, liniile se potriviră cu direcția străzilor, iar cercurile Înconjurau clădiri publice: poșta, gara, clădirile tribunalului, Închisoarea. Dar ce Însemnau toate acestea? Presupusese că dr. Czinner se Întorcea ca să demonstreze ceva personal, probabil să Înfrunte un proces pentru mărturie mincinoasă. În contextul acesta, harta nu avea nici un sens. O mai cercetă o dată. Străzile nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nici un sens. O mai cercetă o dată. Străzile nu erau marcate la Întâmplare. Exista o logică. Un grup de pătrate se contrapunea altui pătrat și pătratul cu care se potriveau era cartierul mahalalei. Următorul pătrat era mărginit pe-o parte de gară, pe cealaltă de poștă, iar pe o a treia de sediul tribunalului. În acest perimetru pătratele deveneau tot mai mici, până când cuprindeau doar Închisoarea. Un mal stâncos se ridică de ambele părți ale trenului și lumina soarelui dispăru. Scântei roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În seara aceasta. Se crede că sosirea lui la Belgrad va coincide cu o răbufnire socialistă bazată pe populația mahalalelor, unde numele doctorului Czinner n-a fost uitat nici o clipă, și probabil va avea loc o tentativă de ocupare a gării, poștei și Închisorii. Domnișoara Warren făcu o pauză. — Aceasta e relatarea pe care o voi transmite telegrafic. Dar dacă Îmi veți relata mai multe, le voi spune să aștepte până când ziceți dumneavoastră. Vă ofer un târg cinstit. — Vă asigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi, ea rămase cu paginile În mână. Mesajul pe care-l conțineau o Înfurie. Se așteptase la noutăți care să constituie un extraordinar succes, la abdicarea unui rege, o răsturnare de guvern, o cerere populară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ori agresată de succesul unora, dar niciodată până acum de cineva care eșuase. — Lovitură de stat comunistă În Belgrad, citi ea. Noaptea trecută, la o oră târzie, o bandă de agitatori comuniști Înarmați au făcut o tentativă de a ocupa gara și Închisoarea din Belgrad. Poliția a fost luată prin surprindere și, timp de aproape trei ore, revoluționarii au fost ocupanții netulburați ai poștei generale și ai terminalului de marfă. Toate comunicațiile telegrafice cu Belgradul au fost Întrerupte până la primele ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric. Un fluierat sparse aerul și un șir lung de lumini Îi apăru În orizontul privirii lui, mișcându-se Încet. Se uită la ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul antrepozitului de marfă, iar sunetul de țignal fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte două trepte o dată. Când ajunse la următorul geam, bătu ușor. Nu veni nici un răspuns. Murmură o Înjurătură printre dinți, ținând capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja fereastra și zgomotul gării păli. Josef Își mătură zăpada de pe haină și din mustăți și se uită la ceas. Nouă și cinci. Trenul de Passau nu va pleca decât peste Încă patruzeci de minute și el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
balansoar, câteva măsuțe ici și colo, câteva gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
secunde Își făcu un plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de mâna șefului de gară o sonerie care probabil că suna În apartamentul portarului. — Pot să las mâinile jos, Herr Superintendent? — Da, dar să nu miști un deget! bătu din picior Herr Kolber. Voi afla adevărul chiar de va fi să te țin aici toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Îndrăzneț afară, În stradă, privind Încoace, privind Încolo, de parcă ar fi așteptat un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Vor arăta cu degetul spre mine: „E Josef. El l-a ucis pe Kolber la Viena, dar nu l-au prins niciodată. N-a fost niciodată prins“. Puse paharul jos și ascultă. Fusese un taximetru, un zgomot ce venise de la gară sau țipătul unei femei? Aruncă o privire la mesele din jur - nimeni nu auzise nimic neobișnuit. Vorbeau, beau, râdeau, iar un bărbat scuipa. Dar setea lui Josef Grünlich fu puțin atenuată În timp ce stătea și asculta. Un polițist se apropia, venind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului și, pentru că frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În direcția gării, fără a se grăbi prea tare, și un vânzător de ziare Începu să ridice monedele pe care le lăsase pe pavaj. Evident, se gândi Josef, nu pot aștepta trenul de Passau. Dar, Începu el să se gândească, nici nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
niciodată găbuit. Ai ucis un om. Sigur că măcar o dată tu, mândria branșei tale, poți face ceva ce până și caracuda găsește a fi floare la ureche - să furi poșeta unei femei. În timp ce păși pe trepte și intră În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să aleagă cu grijă. Câteva poșete aproape că i se Îndesară singure În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
domnule Savory“, i-a spus acesta. Domnul Savory, care e burlac, a urcat Înapoi În vagon cu un zâmbet binevoitor. „Un romancier“, a spus el, „este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În furcă. Dr. Czinner nu apăruse. Era furioasă, dar satisfăcută. Se gândise să se descotorosească de ea În gara din Viena. Își imagină cu plăcere dezamăgirea lui când va ridica privirile din pagina ziarului și o s-o vadă iar În ușa compartimentului său. Mai aproape ca noroiul, șopti ea pentru sine, așa voi fi pe lângă el. Omul În uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ea. — În cazul acesta, spuse calm controlorul de bilete, aruncând o privire la ceas, doamna va trebui să ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat panoramase decorul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
doar câteva elemente marcante ale imaginii. Nu trebuie să menționez umbrele ce se Întind peste zăpadă, culoarea și forma lor fiind indefinite, dar pot selecta lampa purpurie de semnal strălucind pe fondul alb, flacăra focului din sala de așteptare a gării de țară, mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
după asta umbli. Să nu crezi că te vrem lângă noi, În compartimentul ăsta. Știu eu unde-ți este locul. — Scoate chestia aia din gură când vorbești cu mine. — Pe Arbuckle Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral râse. Era râsul histrionic al mamei sale, care-i poftea pe vecini să vină să vadă scandalul. Degetele Îi băteau agitate darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise despre băieții cu care ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
său. Omul cu care Îl Împărțise coborâse la Viena. Curând va fi imposibil să vezi chiar și luminile În trecere pe lângă fereastră. Zăpada umplea orice adâncitură și pe sticlă se forma gheață. Când trecea cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu mâinile, În timp ce-i spunea cu o voce ale cărei impulsuri abia se auziră peste zgomotul locomotivei: — Nu pleca. Îmi pare rău. N-am vrut... Apoi brusca oprire a trenului Îi desfăcu unul de altul. — Ce e? Întrebă ea. — O gară. — De ce trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]