14,548 matches
-
care le-ar putea urma (a început vreo trei facultăți), dar între timp pictează, ba chiar și mai scrie din când în când. Timpul și-l umple cumpărând tablouri de pe Internet. Colecția lui cuprinde un Cocteau adus de la Viena, câteva icoane și câteva tablouri de Ion Pacea. E interesantă o conversație pe skype pe care o are Răzvan despre acest reputat colorist împreună cu un prieten imobilizat într-un scaun cu rotile. Discuția pornește de la ultimul tablou achiziționat de Răzvan, o natură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ies. Contact-motor și trec prin poarta pustie. Peste șosea, micul și bizarul aerodrom. Acum vraiște. Cîndva, oho! acum un veac? exclusivitatea helicopterului prezidențial. Helicopterul prezidențial. Helicopterul providențial. Tonic: Buciumul înecat în verdeață veșnic regenerată. Replică post-decembristă la Cîntarea României: molima icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în domeniu, doamnele refuzate de har conceptual, noul contingent a transformat icoana
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
icoanelor. Golul produs de dispariția dezmățului național-comunist al "artei angajate", în care s-a defulat pletora veleitarilor și afaceriștilor, e umplut acum de sterpii confecționeri de fetișuri cultice. Predominînd, în domeniu, doamnele refuzate de har conceptual, noul contingent a transformat icoana în obiect al tranzacției de tarabă. Uitînd (sau neștiind) în ce regim blasfematoriu se situează. Trist e că pernicioasa contagiune a cuprins școlile și academiile de artă, care încurajează deplorabilul demers, deviind talente autentice de la preocupări specifice. De văzut cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luat bancnota de un dolar și a montat-o într-o armătură metalică, într-o raclă (de altfel, foarte lucitoare, foarte arătoasă) și multiplicînd halucinant operația, a expus ziduri întregi cu... valoroasa găselniță. I-a pus și titlu operei sale: "icoană blindată" și a dus-o, de la Paris, unde locuiește acum, taman la New York, în fieful dolarului. Trăsnet! A devenit celebru peste noapte și... și... cu buzunarele doldora de sute, de mii (de dolari). Ei, ce ziceți, stimați colegi? Grăbirea copilăriei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imensa șansă de a-l fi cunoscut. Eram redactor pentru arte la Cronica (și debutant în pictură), iar Petru Comarnescu devenise unul din excepționalii mei colaboratori. Pe lîngă densa corespondență dintre noi, clipele petrecute în compania sa, în "chilia" de pe Icoanei, rămîn borne luminiscente. Această ființă efervescentă era într-un necontenit recital. În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual, viitoarele colaborări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brusc altceva. În anii șaptezeci, mi-l făcusem colaborator la pagina de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva, la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durău. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atare amplitudine spirituală, cu prestigioasă prestație universitară americană (Matei Călinescu, Toma Pavel ș.a.), care s-a realizat magistral dincolo, în lumea normalității. Un segment masiv de populație autohtonă nu neapărat din sfera spiritului s-a integrat standardelor lumii civilizate, păstrînd icoana dragă a pămîntului părăsit, dar decis să nu se mai întoarcă aici, definitiv, niciodată. Nu sînt de avut în vedere, evident, cohortele de juni care emigrează de ani de zile spre Eldorado-ul canadian sau suflecații zilieri plecînd voioși la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al cărui argint viu era. Cum să nu te fi apucat rîsul cînd, în plin dialog, punctual, despre colaborarea noastră, Homo americanus mă întrerupea și spunea: O clipă, să notăm ce-am vorbit, să nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
54. Gostavatu (de Drăgănești-Olt) │122. Urzica 55. Grădinari │123. Valea Mare 56. Greci │124. Vadastra 57. Grojdibodu │125. Vadastrita 58. Gropsani │126. Văleni 59. Gură Padinii │127. Verguleasa 60. Ianca │128. Vișina Nouă 61. Iancu Jianu 129. Vișina Veche 62. Icoana │130. Vîlcele 63. Izbiceni │131. Virtopu 64. Izvoarele │132. Vladila 65. Leleasca │133. Voicești 66. Măgura │134. Voineasa 67. Margaritesti │135. Vulpeni 68. Mărgineni │136. Vulturești JUDEȚUL PRAHOVA cu reședința în municipiul PLOIEȘTI A. ORAȘE: ───────── I. PLOIEȘTI (municipiu) ÎI. AZUGA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152847_a_154176]
-
îl imită; el dorește mai curând ca imaginea (creatura) să tindă către divin (printr-o căutare interioară, prin credință și intelect) și nu divinul să se disemineze în uman - perspectivă ce poate fi situată precum un terț exclus în raport cu teologia icoanei și cu arta religioasă catolică (ambele folosesc imaginea vizuală, materială, pentru propovăduirea mesajului bisericii și modifică accesul spiritual direct al credinciosului de rând la divin; prima nu acceptă nici în imagine întâlnirea nemediată cu divinul, în timp ce catolicismul mută spectaculos accentul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ideea" și nici să îl așezăm sub semnul imaginației, pentru că e de preferat să stabilim acum ce sens al cuvântului folosim în teoria de față și nu încadrarea acestei noțiuni. Putem înțelege prin arhetip cel mult schema (abstractă, și nu icoana divinului − fără să diferențiem aici între divinul precreștin și cel creștin), care a primit diverse interpretări și adaosuri în mitologii, religii și credințe particulare. "Matrice ale ideii"14, "categorii ale gândirii", "metafore axiomatice" (Durand 52-53), la acest nivel, non-narativ, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă canonului, doliului christic și penitenței, o lume care privește icoana ca pe o transfigurare a sacrului, iar puterea ca pe un minister delegat de divinitate, incontestabil și de aceea de neînlocuit. Sub această formă conceptuală, imaginarul se comportă precum o lume deschisă, la toate nivelele proiectate; acordă unităților lui componente
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezenta vizual tot ca pe o figură geometrică, pentru a traduce formarea structurilor imaginarului. În spațiul laic al societății medievale, public și privat, existența era sever reglementată de canon (alimentar, moral, pedagogic, sexual) și marcată de prezența semnelor sacrului, precum icoanele și alte obiecte de cult. Cum toate spațiile lumii creștine sunt supravegheate de dogmă, prin diferite mijloace (slujbe, procesiuni, locuri de pelerinaj etc.), dar și guvernate de puterea laică a autocratului prin pravile și prin instituția judecății sau alte instituții
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cumulat cu cel al ecclesiei, de îndrumare spirituală a creștinilor din imperiu. Concentrate asupra diseminării și menținerii în credința fiecărui creștin a ideii de întrupare christică (prin Taina Euharistiei), dar și asupra prezenței în întregul imperiu a imaginii sale "artificiale" (icoana), instituțiile puterii au ajuns, în cele din urmă, să influențeze major și imaginarul colectiv, prin strategiile, comportamentul și efectele activității lor (Daniel Barbu, Rome, Byzance et les Roumains 13-17). Mai mult decât o teorie politică, mai mult chiar decât o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
platoniciană; întâlnirea va duce, prin reinterpretarea acordată de teocrația basileică, la asimilarea termenului în proiectul imperial de guvernare. În legătură cu această moștenire și cu resemantizarea noțiunii, Mondzain discută modul în care Sfinții Părinți au înțeles solidaritatea fundamentală dintre destinul imaginii artificiale (icoana), "carnea transfigurată" a imaginii naturale și invizibile (divinitatea) și "realitatea" creștină, vie și corporală, a ființelor politice și a celor obișnuite. Oikonomia revela relația dintre ceea ce am putea numi imaginarul teologic și existență, precum și destinul adevărului Întrupării, atunci când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ortodox, ci, dimpotrivă, l-a îmbogățit cu teme și soluții plastice și iconografice, în respect deplin față de prescriptul erminiilor). Nedepășindu-se un cadru de gândire inspirat de oikonomia bizantină, în special în ce privește raportul dintre imaginea divinului și diseminarea sa prin icoană (Mondzain 189-275), nu a fost pusă în pericol nici relația dintre puterea autocratului și proiectul de organizare a teritoriilor sale, după aceeași doctrină politico-teologică de sorginte bizantină. Din punct de vedere politic, nici Țara Românească (începutul secolului XIV), nici Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
domnești); ele se referă la dubla natură a puterii supreme de inspirație bizantină, dar totodată și la postura de conducător al "familiei" creștine. Obiectele investiturii - inelul, cârja voievodală, pocalul, coroana, tronul și sceptrul - și cele ale jurământului - Biblia, crucea și icoanele - puneau în relație foarte strânsă ceremonialul cu instanța religioasă a clericatului; ca instituție de putere, acesta și-a asumat și a exercitat o influență persuasivă fără concurență asupra colectivității și a culturii românești medievale, inclusiv prin implicarea în formele ritualice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mesajul mobilizator pentru formarea "steagurilor", apeluri politice pe care le-au suprapus peste configurația narațiunii creștine și le-au reprezentat în formele mitice ale luptei contra necredincioșilor. Atitudini iconodule De la rezistența bizantină în fața distrugerii imaginii, dogmatică, dar și materială (salvarea icoanelor) - atitudine transmisă ideologic și spațiilor de civilizație post-bizantină -, se ajunge în creștinismul occidental, în secolul XIV (momentul isihasmului bizantin, dar și al întemeierii statelor românești), la formele artistice ale iconoduliei gotice târzii, sprijinite în cea mai mare parte de teologia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Doctrina" franciscană a impulsionat rapid și decisiv numeroasele scheme compoziționale de Imitatio Christi, precum și răspândirea cultului sfinților călugări, aflați într-o adevărată competiție a "legendelor aurite", precum și estetica iconografică a creștinismului occidental, dezvoltată în paralel cu estetica și cu exaltarea icoanei în biserica orientului ortodox. În pictura murală de la Assisi - curând și în Roma pontificală - este reprezentat preferențial și un alt model religios, dar "uman", cel marianic, Giotto oferind un adevărat prototip iconografic pentru viața Fecioarei (preluat curând și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Despărțirea iconologică și iconografică a catolicismului de ortodoxie se produce așadar definitiv în pre-renașterea italiană. În schimb, despărțirea la nivelul imaginarului colectiv era de dată mai veche, pentru că se manifestase prin atitudinea instituțională a papalității, iconodulă, în timpul crizei bizantine a icoanelor (secolele VIII-IX). Umanismul Renașterii de secol XV (despre care am pomenit într-un capitol din prima parte a volumului) va realiza, paradoxal, exaltarea omului natural și a ambientului său agrest, dar și întoarcerea la "teologia naturală a forțelor antropomorfe care
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
București: Nemira, 1999. [1964] [1994]. ---. Arte și arhetipuri. București: Meridiane, 2003. [1989]. Duțu, Alexandru. Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților. București: Meridiane, 1986. ---. Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes. București: Tipografia Universității București, 1998. Efremov, Alexandru. Icoane românești. București: Meridiane, 2003. Eliade, Mircea. Sacrul și profanul. București: Humanitas, 1992 [1965] ---. Meșterul Manole. Iași: Junimea, 1992. ---. Imagini și simboluri. București: Humanitas, 1994. [1952] ---. Încercarea labirintului. Cluj-Napoca: Dacia, 1990. [1978] ---. Comentarii la legenda Meșterului Manole. București: Humanitas, 2004. [1943
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
2003. Eliade, Mircea. Sacrul și profanul. București: Humanitas, 1992 [1965] ---. Meșterul Manole. Iași: Junimea, 1992. ---. Imagini și simboluri. București: Humanitas, 1994. [1952] ---. Încercarea labirintului. Cluj-Napoca: Dacia, 1990. [1978] ---. Comentarii la legenda Meșterului Manole. București: Humanitas, 2004. [1943] Evdochimov, Paul. Arta icoanei. O teologie a frumuseții. București: Meridiane, 1992. [1981] Ferluga, Jarlan. Bisanzio. Societa e stato. Milano: Sansoni, 1974. Ferraris, Maurizio. L'Immaginazione. Bologna: Il Mulino, 1996. Flandrois, Isabelle. L'institution de Prince au début du XVIIè siècle. Paris: PUF, 1992. Fonio
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Paris: Ellipses, 1998. Todorov, Tzvetan. Introducere în literatura fantastică. București: Univers, 1971. Teoria simbolului. București: Univers, 1980. [1977] Topolsky, Jerzy. Narrare la storia. Nuovi principi di metodologia storica. Milano: Bruno Mondadori, 1997. Tristan, Frédérick. Primele imagini creștine. De la simbol la icoană, secolele II-VI. București: Meridiane, 2002. Talbot Rice, David. Byzantine Art. Norwich: Penguin Books, 1968. Tugearu, Liana. Miniatura și ornamentul manuscriselor din colecția de artă medievală românească. Manuscrise bizantine și grecești medievale târzii. Vol. I. București: Muzeul Național de Artă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Țara Românească și Moldova. Secolele XV-XVI. București: Paideia, 2003. ---. Între diavol și bunul Dumnezeu. Cler și cultură în Principatele Dunărene. București: Paideia, 2003. Ulmann, Walter. Principi di governo e politica nel medioevo. Bologna: Il Mulino, 1972. [1961] Uspensky, Leonid. Teologia icoanei. București: Anastasia, 1994. [1980] Varotti, Carlo. Gloria e ambizione politica nel Rinascimento da Petrarca a Machiavelli. Milano: Bruno Mondadori, 1998. Védrine, Hélène. Les grandes conceptions de l'imaginaire de Platon à Sartre et Lacan. Paris: Librairie Générale Française, 1990. Velculescu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]