15,723 matches
-
Albania și neoprotestantismul (baptiștii, adventiștii, evangheliștii, martorii lui Iehova). Se preconizează că până în 2030, numărul musulmanilor în Europa se va dubla. Majoritatea limbilor Europei fac parte din una din cele trei mari familii lingvistice indo-europene: limbile romanice (dezvoltate din limba latină vorbită în Imperiul Roman); limbile germanice (dezvoltate din limba pregermanică vorbită în partea de sud a Scandinaviei); limbile slave (dezvoltate din limba slavă veche vorbită în Ucraina actuală). În afară de cele trei familii amintite sunt vorbite și alte limbi indo-europene: În afara
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
mai multe zone etno-folcorice distincte (Țara Moților, Țara Călatei, etc.) la care se adaugă Zona Metropolitană Cluj-Napoca. Numele de "Cluj" provine din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a numi Cetatea Clujului. Cuvântul latin "clusa" înseamnă "închis" (în italiană "chiuso") și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri. Echivalentul german, "Klause", este păstrat în denumirea "Klausenburg". O localitate și o regiune cu numele Klausen (în italiană ) există și în
Județul Cluj () [Corola-website/Science/296653_a_297982]
-
obicei începutul perioadei acestei limbi este considerat a fi în jurul anului 1225, deoarece se crede că atunci a fost alcătuită pentru prima dată lucrarea "Västgötalagen" („Legea Västgöta”). Este unul dintre cele mai importante documente ale acelei perioade redactate cu alfabetul latin și cel mai vechi cod legislativ suedez. Suedeza veche este divizată în "äldre fornsvenska" (1225-1375) și "yngre fornsvenska" (1375-1526), adică suedeza veche „bătrână” și „tânără” În timpul acestei perioade, alte influențe externe au venit odată cu stabilirea Bisericii Creștine și a diverselor
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
divizată în "äldre fornsvenska" (1225-1375) și "yngre fornsvenska" (1375-1526), adică suedeza veche „bătrână” și „tânără” În timpul acestei perioade, alte influențe externe au venit odată cu stabilirea Bisericii Creștine și a diverselor ordine monastice, introducându-se multe cuvinte din limbile greacă și latină. Odată cu creșterea puterii Ligii Hanseatice, la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, germana joasă medie a devenit foarte influentă. Liga Hanseatică a oferit pe calea comerțului și administrației suedeze un număr mare de imigranți vorbitori
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
făcându-se în funcție de persoană și număr. Prin secolul al XVI-lea, cazurile și sistemul de genuri din cadrul vorbirii colocviale și a literaturii profane a fost redus la doar două cazuri, reprezentând trecerea spre suedeza modernă. O schimbare tranzițională a alfabetului latin tipică pentru țările nordice a fost scrierea combinației de litere „ae” ca æ - sau câteodată ca a' - deși metodele variau cu regiunea. Combinația „ao” a fost în mod similar notată a, iar "oe" a devenit o. Mai târziu, aceste trei
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
compara cu germ. "Maus", engl. "mouse"), "kung" („rege”; a se compara cu germ. "König", engl. "king") sau "gås" („gâscă”; a se compara cu germ. "Gans", engl. "goose"). O mare parte a vocabularului din domeniul religios și ștințiific sunt de origine latină și greacă, ajunse în limbă indirect prin intermediul limbii franceze sau engleze. Cam una sau două sute de cuvinte sunt împrumutate din dialectul "scandic" al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc "tjej" („fată
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
dialectul "scandic" al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc "tjej" („fată”) este câteodată folosit. Alfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific suedeze: "Å"/"å" (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) "Ä"/"ä" și "Ö"/"ö" (diferite, a se compara cu "Æ"/"æ" și "Ø"/"ø" din aceste limbi). Folosite începând cu secolul al XVI-lea
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
întindea de la Balta Blahnița, aflată azi pe teritoriul județului Mehedinți, pâna la actuala comună doljeană, Bistreț. Descoperiri de ultima oră (mai 2003) au relevat că localitatea Craiova, capitala județului, în afara denumirii antice, Pelendava, a mai purtat în secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu), denumire aflată pe o inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava, datată din secolul al VII-lea, a primit o confirmare de extremă importanță, într-o hartă alcatuită în preajma bătăliei de la Nicopole
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
Numele oficial este miasto stołeczne Warszawa (Română: "Orașul capitală al Varșoviei") . Un rezident al Varșoviei este numit varșovian. Alte nume ale Varșoviei în diferite limbi: Warschau (Germană), װאַרשע/Varshe (Idiș), Варшава/Varshava (Rusă, Bulgară, Ucraineană), Varšuva (Lituaniană), Varsovia (Latină și Spaniolă), Varsovie (Franceză). Varșovia este notabilă printre capitalele din Europa nu pentru mărimea sa, vârsta sa, sau frumusețea sa, ci pentru indestructibilitatea sa. Este un phoenix care a renăscut de mai multe ori din cenușa războiului. Suferind daune mari
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
membru al Organizației Națiunilor Unite, NATO , G8, G20, și OCDE. Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a produs numeroși artiști, filozofi, muzicieni, antreprenori, oameni de știință și inventatori. Cuvântul „Germania” în limba română, provine de la cuvântul din limba latină „Germania”. Numele „Germania” a fost utilizat după ce Iulius Cezar l-a adoptat dintr-un termen galic pentru popoarele din partea de est a Rinului care ar fi însemnat „vecin”. Se consideră că etnogeneza triburilor germanice a avut loc pe durata Epocii
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
aparținând familiei de limbi indo-europene). Minorități semnificative de cuvinte sunt derivate din latină și greacă, cu o cantitate mai mică din limba franceză și, cel mai recent, din limba engleză (cunoscut sub numele de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. În plus, față de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, și anume ä, ö, și ü, precum și esțet sau "scharfes S" (s ascuțit) care este scris „ß”. Dialectele germane se deosebesc de limba germană standard. Dialectele
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
menționat cu denumirea "Partes Transsylvana" sau "Transsilvanae" (de pildă în "Legenda Sancti Gerardi", „Legenda Sf. Gerard”). În cronica "Gesta Hungarorum" de la sfârșitul secolului al XII-lea a notarului regal P., zis Anonymus, este menționat de asemeni sinonimul redat în textul latin („terra ultra silvam” sau „transsilvanae”) prin forma "erdeuelu" ("Erdeuelu"), în maghiara modernă "erdő elve" și înseamnă "teritoriul de dincolo de pădure". În secolul al IV-lea î.Hr., s-au stabilit pe teritoriul actualei Transilvanii, venind dinspre apus, primele comunități de celți
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Biserica Ortodoxă Română atribuie prin tradiție apostolului Andrei începutul creștinării dacilor. Existența unei vieți creștine în epoca postromană este confirmată de diverse descoperiri arheologice, printre care se numără și un "donarium" (un obiect votiv) descoperit la Biertan, care conține inscripția latină "EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI" (Ego Zenovius votum posui), (în ), sub care se află monograma lui Isus Hristos. Gepizii, o populație germanică ce a dominat temporar Transilvania în secolul al VI-lea, au fost creștini, adepți ai arianismului. După "retragerea aureliană" (271
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
fortificațiilor de graniță. Aceste întărituri, datorate gepizilor, care au avut organizare statală bine configurată în Transilvania, întărituri menționate în izvoare ca indagines, gyepũ sau presaka (prisăci), erau zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri supravegheate de trecere, denumite porta (latină, română), clusa (în româna medievală, din latinescul clausura, devenit apoi clisură, loc strâmt) sau kapu („poartă” în maghiară și turcă), fiind apărate de miliții locale, amintite în izvoarele maghiare timpurii redactate în latină sub denumirile speculatores, sagittarii, respectiv őrök („străjeri
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
voyvoda", probabil identic cu Leustachius Rátót, comite de Dăbâca. În directă legătură cu pericolul reprezentat de incursiunile repetate ale cumanilor în Transilvania și urmărind să diminueze presiunile exercitate dinspre nord de al doilea Țarat Bulgar cu sprijinul cumanilor asupra Imperiului Latin (1204-1261), regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii și anume crearea unui stat
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
našymu"”. Se studiază câteva limbi străine în Polonia. Cea mai populară este limba engleză, urmată de limba germană. Înainte de schimbările politice din 1989, limba rusă a fost cea mai cunoscută în societate. Celelalte limbi: franceză, italiană, spaniolă și „limbile clasice” (latină și greacă veche) nu au fost foarte populare niciodată. Studenții universităților pot, de asemenea, să învețe alte limbi, precum ceha, greaca sau româna, dacă aleg studii filologice. Polonezii, care reprezintă 95,63% din populația Poloniei, sunt un popor slav și
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
pe figurile istorice din Moldova și Țara Românească printre care se aflau domnitorul Petru Șchiopul, fiul său Ștefăniță, și Mihai Viteazul S-a împrietenit și a colaborat cu istorici din mai multe țări europene: editori ai "Revue de l'Orient Latin", care au publicat pentru prima dată studiile lui Iorga în "Notes et extraits" („Note și extrase”) și Frantz Funck-Brentano, alături de care a publicat în "Revue Critique". Articolele lui Iorga au mai fost publicate în două reviste românești din Austro-Ungaria: "Familia
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
și s-a întâlnit cu mai mulți academicieni din delegația trimisă de Franța în România (Henri Mathias Berthelot, Charles Diehl, Emmanuel de Martonne și Raymond Poincaré, pe care i-a întâmpinat cu un discurs despre români și oamenii din Europa latină). Împreună cu eroul francez din Primul Război Mondial Septime Gorceix, a întocmit "Anthologie de la littérature roumaine" („O antologie a literaturii române”). În același an, statul francez i-a acordat lui Iorga cea mai mare distincție a sa, Legiunea de onoare. Ca
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
din nou invitat să țină prelegeri în Spania, Suedia și Norvegia. Lucrările publicate în acea perioadă cuprind eseurile politice " Evoluția ideii de libertate", noi studii istorice și variante tipărite ale conferințelor sale: "Istoria învățământului", " Patru conferințe despre istoria Angliei", "Țara latină cea mai îndepărtată din Europa: Portugalia". În afara postului de la Facultatea de Istorie a Universității din București, Iorga a luat și postul de profesor de istorie a literaturii la aceeași instituție. Numit rector al universității în 1929, a urmat un nou
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
ca fiind înrudită cu limba tracă. Nu există practic nici un text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la această limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există implicit ipoteze și speculații, uneori contradictorii. Izvoarele grecești și latine transmit o serie de toponime și hidronime, precum și nume personale. "Vezi și: Listă de denumiri geografice dacice" Remarcabilă este lista de plante dacice dată de Dioscoride Pedanios . Citând o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus ("Felurite istorioare", VIII, 6) scrie
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
dar cu caractere grecești) pare să fie aceea de pe inelul de aur de la Ezerovo (Bulgaria), din secolul V a. Chr., în scriere continuă (61 semne pe 8 rânduri): РОΛΙΣΤΕΝΕΑΣΝ/ΕΡΕΝΕΑΤΙΛ/ΤΕΑΝΗΣΚΟΑ/ΡΑΖΕΑΔΟΜ/ΕΑΝΤΙΛΕΖV/ΠΤΑΜΙΗΕ/ ΡΑΖ/ ΗΛΤΑ, iar transcrisă cu caractere latine : ROLISTENEASN/ERENEATIL/TEANESCOA/RAZEADOM/EANTILEZY/PTAMIEE/RAZ/ELTA. Ințelesul ei nu s-a lămurit deși zeci de specialiști au incercat diverse traduceri. (D. Decev în 1914, 1915, 1952, 1957, V. Pârvan 1914, P. Kretschmer 1915, F. Ribezzo 1917, G. Seure
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
R.Gl. Constantinescu, ș.a.). O altă inscripție cunoscută este DECEBALUS PER SCORILO. A fost interpretată divers de specialiști, ca „Decebal, fiul lui Scorilo” sau ca o simplă marcă de olar. Există și ipoteza că inscripția ar fi pur și simplu în latină și deci s-ar traduce „Decebalus prin Scorilo”. Despre un set de plăcuțe de plumb s-a susținut de nespecialiști că includ un fel de cronică dacică scrisă în limba dacă și conținând litere care în marea lor majoritate sunt
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
unui sistem național de educație a condus la reducerea de-a lungul secolului al XX-lea a variației în limba vorbită de la o regiune la alta. standard se bazează pe dialectele folosite în Toscana și este asemănătoare atât cu limba latină cât și cu alte limbi romanice. Similitudinea lexicală cu franceză este estimată la 89% (Matteo Bartoli numește italiana și franceza „limbi inovative”, în opoziție cu limbile Peninsulei Iberice și româna), la 87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
numărului cuvintelor de origine italiană în limba română. Astăzi, cuvintele care intră în lexicul altor limbi se referă mai ales la artă culinară, exemple românești fiind "pizza", "pastă" sau "spaghete". Italiana derivă din latină vulgară, o variantă populară a limbii latine. Aparține familiei limbilor indo-europene și italice și face parte dintr-o ramură mare a limbilor romanice. Pronumele sunt în general puțin necesare în italiană și sunt folosite mai ales pentru a elimina ambiguitatea în înțelesul unei propoziții. De obicei, ca
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
vorbi o limbă străină. Cele mai multe dintre limbile oficiale ale UE aparțin familiei limbilor indo-europene, cu excepția estonienei, finlandezei și maghiarei care aparțin limbilor uralice și malteza care aparține familiei limbilor afroasiatice. Cele mai multe dintre limbile oficiale ale UE sunt scrise în alfabetul latin, excepție făcând bulgara, care este scrisă în chirilică și greaca care este scrisă cu caractere grecești. Pe lângă cele 24 de limbi oficiale, în Uniunea Europeană sunt peste 150 de limbi regionale sau minoritare, vorbite de până la 50 de milioane de oameni
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]