15,170 matches
-
capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis cartea din Întîmplare, am citit că soția lui James Joyce se numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În Irlanda probabil - azi sîntem În 25 aprilie, se Împlinesc exact șapte luni de cînd scriu la această carte și de cînd mă obsedează săpunul lui Leopold Bloom. Ciudat. ...dar unde am rămas, vorbeam de o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta nu se poate cum spunea biata maica mare și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n rai că și Wanda vai cum să se preteze și cînd n-are Încotro se pretează nu glumă ce parcă atunci cu Albu cînd i-am dat flaconul cu Vol de nuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc și-și lăsă brațele să cadă pe lângă corp. — Eric Sanderson, spuse ea, ți-l prezint pe doctorul Trey Fidorous. 24 Doctorul de limbaj M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi taraba cu elefanți albi: era ca și cum ar putea descoperi acolo vreun inel fermecat, În stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
urmărindu-i pînă se opreau pe eșichier. — Mă tem, domnule, că astăzi nu-i ziua dumneavoastră norocoasă. Ce-ar fi să mai puneți la bătaie un șiling... pentru o cauză nobilă? — Prefer să Încerc În altă parte. Își aminti că maică-sa avea obiceiul să se oprească În egală măsură la toate tarabele, lăsînd nucile de cocos și jocurile de noroc În seama copiilor. Acum, la unele tarabe cu greu găseai vreun lucru, pe care să-l poți da măcar servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vis fereastra zăbrelită a camerei copiilor, de la etajul al doilea. Deodată, la fereastra asta apăru fața bătrînei sale dădace, care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe maică-sa, dar nu-i veneau pe buze decît vorbe copilărești: „Ba da, ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ba da, ba da!“ Maică-sa se lungi În șezlong și-i spuse surîzătoare: „Băiețelul meu n-ar omorî nici măcar un gîndac.“ (Avea obiceiul să cam Încurce expresiile curente.) „Ba tocmai de aceea, ba tocmai de aceea“, stărui el, dar maică-sa Îi spuse, făcînd un semn cu mîna spre soția vicarului: „E doar un vis, dragul meu, un vis urît...“ ... Se trezi În lumina lugubră a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele la modă, Îndeosebi În cele scrise de femei“. Acum, maică-sa Îl asculta cu un zîmbet speriat, dar Îl lăsa să vorbească: de data asta el era stăpînul visului. „SÎnt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o, urmă el. Vor să mă omoare pentru că știu prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noastră, de cînd ai părăsit-o. Eu Însumi, micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o asemenea trecere de la candoare la păcătoșenie. „E ca-ntru-un balamuc!“ exclamă maică-sa. „A, nu, Într-un balamuc e mai multă liniște, Îi răspunse el. O știu din propria mea experiență, căci am fost internat cîtva timp Într-o casă de nebuni. Toți se purtau frumos cu mine acolo, m-au numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
exprime liber deosebirea dintre casa de nebuni și lumea reală. „Toți erau foarte rezonabili. Dă-mi voie să-ți Împrumut Istoria societății contemporane, adăugă el enervat, ca și cum dintr-odată n-ar mai fi iubit-o, ci ar fi urît-o pe maică-sa. E o lucrare uriașă, În sute de volume, dar mai toate au apărut și În ediții ieftine, cu titluri ca: Moarte În Piccadilly; Diamantele ambasadorului; Furt În arhiva amiralității; Diplomația; Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
loviturile, Rowe nu Îndrăzni să se uite la șobolan, ci o luă la goană pe cîmp și se ascunse. Dar Într-o ascunzătoare nu poți sta la infinit; de acolo, o auzi iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luă la goană pe cîmp și se ascunse. Dar Într-o ascunzătoare nu poți sta la infinit; de acolo, o auzi iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi atinse umărul, spunînd: „Luați-l de aici!“ Rowe nu se trezi, ci trecu În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]