14,970 matches
-
vocii foarte tremurat. Vărul Mușchi este vărul lui Jerry și a apărut doar în episodul "Vărul lui Jerry". El este de aceeași înălțime ca Jerry, dar vorbește cu o voce fermă și puterea lui poate doborî ușor un motan. Vărul Mușchi a fost chemat la Jerry, deoarece avea probleme cu Tom. Când Vărul Mușchi îl vede pe Tom, el îl apucă și îi spune lui motanului replica celebră a lui Spike " Ascultă, motănel!", dar pe un ton mai dur.Este un
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
în episodul "Vărul lui Jerry". El este de aceeași înălțime ca Jerry, dar vorbește cu o voce fermă și puterea lui poate doborî ușor un motan. Vărul Mușchi a fost chemat la Jerry, deoarece avea probleme cu Tom. Când Vărul Mușchi îl vede pe Tom, el îl apucă și îi spune lui motanului replica celebră a lui Spike " Ascultă, motănel!", dar pe un ton mai dur.Este un șoarece cu foarte puțin mai mare decât Jerry. Vărul Mușchi are coadă mai
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
Tom. Când Vărul Mușchi îl vede pe Tom, el îl apucă și îi spune lui motanului replica celebră a lui Spike " Ascultă, motănel!", dar pe un ton mai dur.Este un șoarece cu foarte puțin mai mare decât Jerry. Vărul Mușchi are coadă mai mică decât Jerry,iar Jerry,în deosebire de vărul său,Vărul Mușchi,Jerry nu poate vorbi. Unchiul Pecos este unchiul lui Jerry și a apărut doar în episodul "Pacoste de unchi". El este cel care îi rupe
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
motanului replica celebră a lui Spike " Ascultă, motănel!", dar pe un ton mai dur.Este un șoarece cu foarte puțin mai mare decât Jerry. Vărul Mușchi are coadă mai mică decât Jerry,iar Jerry,în deosebire de vărul său,Vărul Mușchi,Jerry nu poate vorbi. Unchiul Pecos este unchiul lui Jerry și a apărut doar în episodul "Pacoste de unchi". El este cel care îi rupe mustățile lui Tom pentru a le folosi pe post de corzi pentru chitară dar de
Lista personajelor din Tom și Jerry () [Corola-website/Science/323574_a_324903]
-
este situat lângă marginea orbitală a feței laterale. Prin acest orificiu trec ramurile zigomaticofaciale ale nervului zygomatic ("Ramus zygomaticofacialis nervi zygomatici") și ramurile zigomaticofaciale ale arterei și venei lacrimale ("Arteria lacrimalis" și "Vena lacrimalis"). Pe fața laterală se inseră posterior mușchiul zigomatic mare ("Musculus zygomaticus major") și anterior mușchiul zigomatic mic ("Musculus zygomaticus minor"). Fața temporală ("Facies temporalis") este concavă și privește înapoi și medial. Ea alcătuiește partea anterioară a fosei temporare și peretele lateral al fosei infratemporare. Pe ea se
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
Prin acest orificiu trec ramurile zigomaticofaciale ale nervului zygomatic ("Ramus zygomaticofacialis nervi zygomatici") și ramurile zigomaticofaciale ale arterei și venei lacrimale ("Arteria lacrimalis" și "Vena lacrimalis"). Pe fața laterală se inseră posterior mușchiul zigomatic mare ("Musculus zygomaticus major") și anterior mușchiul zigomatic mic ("Musculus zygomaticus minor"). Fața temporală ("Facies temporalis") este concavă și privește înapoi și medial. Ea alcătuiește partea anterioară a fosei temporare și peretele lateral al fosei infratemporare. Pe ea se găsește orificiul zigomatico-temporal ("Foramen zygomaticotemporale") prin care trec
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
concavă; formează porțiunea inferolaterală a aditusului orbitei și separă fața orbitară a zigomaticului de fața laterală a zigomaticului. Marginea antero-inferioară (maxilară) este rugoasă, groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului ridicător al buzei superioare ("Musculus levator labii superioris") se inserează pe această margine. Marginea postero-superioară (temporală) este sinuoasă, convexă în sus și concavă în jos, ia parte la delimitarea fosei temporale, se continue prin marginea posterioară a procesului frontal și
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
în jos, ia parte la delimitarea fosei temporale, se continue prin marginea posterioară a procesului frontal și marginea superioară a arcadei zigomatice. Pe ea se inseră fascia temporală ("Fascia temporalis"). Marginea postero-inferioară este groasă și rugoasă. Pe ea se inseră mușchiul maseter ("Musculus masseter"). Marginea medială este dințată și se articulează în sus cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") , iar în jos cu fața orbitară a maxilei ("Sutura zygomaticomaxillaris"). Între aceste suturi există o porțiune mică, concavă
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
se află o mică ridicătură - eminența orbitară ("Eminentia orbitalis") numită și tuberculul orbital sau tuberculul Whitnall. Pe acestă eminența se inseră ligamentul palpebral lateral ("Ligamentum palpebrale laterale"), ligamentul suspensor al bulbului ocular ("Ligamentum suspensorium bulbi") și o parte a aponeurozei mușchiului ridicător al pleoapei superioare ("Musculus levator palpebrae superioris"). Procesul temporal ("Processus temporalis") se află în unghiul posterior al osului zigomatic, se îndreaptă înapoi unde cu capătul său dințat se articulează cu procesul zigomatic al osului temporal prin sutura temporozigomatică ("Sutura
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
sindrom post poliomielitic, caracterizat prin dureri, și slăbiciuni musculare cauzate de suprasolicitarea musculaturii parțial paralizate. Acest lucru i-a extins și mai mult paralizia, dar având experiența din adolescență era acum capabil să utilizeze acea strategie pentru a reactiva anumiți mușchi afectați de paralizie. În urma acestei afecțiuni el a fost obligat să utilizeze un scaun cu rotile, suferind de dureri cronice, pe care le controla cu autohipnoză. De obicei îmi lua o oră după ce mă trezeam, pentru a anihila toate durerile
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
să utilizeze un scaun cu rotile, suferind de dureri cronice, pe care le controla cu autohipnoză. De obicei îmi lua o oră după ce mă trezeam, pentru a anihila toate durerile. În tinerețe îmi era mai ușor. Acum aveam mai mulți mușchi și întâmpinam dificultăți. Singurul mod în care puteam să redobândesc controlul asupra durerilor era să stau în pat și să îmi presez cu putere laringele de spătarul scaunului. Acest lucru era deosebit de inconfortabil: Dar era un disconfort creat de mine
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
ul este o rasă de câini de mici dimensiuni, caracterizați de o față puternic ridată, bot turtit și coadă încolăcită. Blana este fină și strălucitoare, corpul compact cu mușchi bine dezvoltați. Funcția lor este de animale de companie, fiind descriși prin sintagma "multum in parvo" (mult prin puțin), cu referință la personalitatea și dimensiunile sale. Cunoscut în China antică sub denumirea de "lo-sze", fiind posibili strămoși ai raselor pechinez
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
europeanastfel: ferigă de apă ("Nephrodiun thelypestris"), iarba broaștelor ("Hydrocharis morsus-ranae"), buzdugan de apă ("Sparganium simplex"), mirgău ("Scutellaria galericulata"), boglari ("Ranunculus sceleratus"), sânzâiene (din specia "Galium uliginosum"), mană de apă ("Glyceria maxima"), otrățel ("Utricularia vulgaris"), trestie ("Phragmites australis"), papură ("Typha") sau mușchi natant ("Riccia fluitans"). Lumea animalelor este reprezentată de câteva specii faunistice rare (unele aflate le lista roșie a IUCN; printre care: stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), lăcar mare ("Acrocephalus arundinaceus"), găinușa de baltă ("Gallinula Chloropus"), barză albă ("Ciconia ciconia") sau mai
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
o nuanță mai închisă decât blana. Urechile sunt prinse sus și orientate natural spre înainte, unii proprietari alegând să le cupeze (în forma unui triunghi echilateral), scurtând și coada la o treime din lungimea sa naturală. Corpul bine modelat, cu mușchii reliefați, este lansat și bine proporționat, acoperit cu o blană foarte scurtă, cu părul fin, foarte lucios și aderent la corp. Sunt incluși pe lista cu rasele potențial periculoase, dar temperamentul acestor câini depinde foarte mult de maniera de dresaj
Cane Corso () [Corola-website/Science/323046_a_324375]
-
lor. Bullmastiff are o statură ce impresionează și sugerează forța de care este capabil. Capul este mare și lat, cu pielea puternic cutată, fruntea turtită și maxilarul inferior puternic reliefat. Botul este scurt, bont. Corpul este compact, echilibrat și cu mușchii bine desenați sub blana scurtă, aderentă, netedă și lucioasă. Culorile acceptate sunt cafeniu, maro-roșcat, gri-cenușiu, brindle (tărcat sau dungat). Dincolo de masivitatea corpului, este foarte agil și rapid în reacții. Este apreciat ca fiind inteligent și loial, se pretează bine la
Bullmastiff () [Corola-website/Science/323055_a_324384]
-
serie de abstracțiuni SF în dewscrierea pe care Wells o face tehnologiei marțiene; el insistă asupra lipsei roților și a folosirii contracțiilor unor discuri metalice de-a lungul unei axe pentru a produce mișcarea, similar modului în care o fac mușchii. Polimerii electroactivi la care se lucrează acum pentru a fi folosiți la senzori și în robotică prezintă similarități cu descrierile lui Wells. Wells ridică problema amenințării ecologice, reprezentată aici de un organism extraterestru cu creștere rapidă, iarba roșie, care se
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Leonardo se mișca. Nu era acționat electric, ci pus în mișcare cu ajutorul unui sistem de corzi și scripeți. El corespundea modelului de corp uman așa cum l-a înțeles Leonardo în urma studiilor sale de anatomie. Corzile erau poziționate în locul nervilor și mușchilor, iar scripeții în loc de articulații. Tracțiunea și relaxarea acestora făceau posibilă mișcarea membrelor. Robotul își putea roti capul cu ajutorul unui gât flexibil, putea deschide și închide maxilarele (aproape corect din punct de vedere anatomic), putea să-și miște brațele, să se
Robotul lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323145_a_324474]
-
mijlocie, migdalați și colorați în căprui sau albastru. Urechile sunt de formă triunghiulară, cu vârful atingând jumătatea obrazului. Trufa mare are aceeași culoare cu a petelor. Expresia feței sugerează sinceritate și loialitate. Gâtul este scurt și puternic, pieptul lat, cu mușchii bine reliefați, picioarele sunt lungi și suple. Mișcarea corpului este cursivă, armonioasă și îl remarcă drept un bun alergător pe distanțe lungi. Coada este subțire, de lungime medie, conică și învelită în păr scurt. Este purtată ușor arcuită deasupra liniei
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
au început o muncă sistematică de stabilizare și uniformizare a rasei. Rasa a fost standartizată spre finalul secolului XX iar din 2006 a fost recunoscută oficial de AKC. Sunt animale foarte puternice, etalând un corp cu osatura largă, solidă și mușchi proeminenți. Un câine de talie mare, cu corpul mai mult lung decât înalt, nu trebuie să pară prea greoi, ci trebuie să sugereze o prezență atletică dublată de masivitate. Dețin cel mai mare craniu din lumea canină, raportat la dimensiunile
Dog de Bordeaux () [Corola-website/Science/323199_a_324528]
-
Polar, în nordul îndepărtat al Norvegiei, Suediei, Finlandei și Rusiei, se numesc uldra. Ca și barbegazii, vegetează sub pământ în timpul verii. apar în nopțile de iarnă ca să aibă grijă de renii și de elanii care se hrănesc cu licheni și mușchi în timpul lunilor sterpe ale anului. Nu-și părăsesc niciodată ascunzătorile ziua, deoarece lumina soarelui îi orbește. Deși uldra nu sunt neprietenoși față de oameni, devin furioși dacă oamenii care însoțesc turmele de reni își ridică din greșeală corturile deasupra intrărilor strâmte
Uldra () [Corola-website/Science/323263_a_324592]
-
Era o casă boierească de pe vremuri, dar bine păstrată. Doar umezeala arborilor vestejise prea de timpuriu fațada. Intrarea principală era apărată, cum se obișnuia acum patruzeci de ani, de un evantaliu de sticlă brumată. Câteva trepte de piatră, înverzite de mușchi și purtând pe lături mari ghivece de flori, duceau la o marchiză cu geamurile de sus colorate”". Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de strâns legate de rasa Azawakh. Sloughi aparține familiei Sighthound. În aparență, este cu păr scurt, de dimensiuni medii, un sighthound puternic, cu urechi lăsate. Expresia lui este adesea descrisă să fie melancolică. Sistemul său muscular este "uscat", Sloughi are mușchi plați și lungi, și nu trebuie să fie mai musculos ca ceilalți de ogari sau Whippets , chiar și atunci când este într-o stare fizică excelentă. Spatele este aproape orizontal (regiunea lombară trebuie sa fie ușor boltită). Ea are o angulație
Sloughi () [Corola-website/Science/324358_a_325687]
-
al XX-lea. În parcul național se pot observa circa 1300 de specii de plante de mare altitudine, ceea ce constituie peste 30% din totalul acestor plante de pe teritoriul Bulgariei. În plus, s-au găsit aici circa 300 de specii de mușchi și o cantitate mare de alge. În parc trăiesc 18 specii endemice, 15 bulgărești și restul balcanice, precum și o mare cantitate de specii conservate, cum ar fi floarea de colț, simbol al Pirinului. Numărul total de specii conservate este de
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale"). Protuberanța mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră se află două puncte craniometrice: gnation ("Gnathion") care reprezintă
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Gaura mentonieră reprezintă orificiul anterior al canalului mandibular. De la tuberculul mentonier, sub gaura mentonieră pornește, în sus și înapoi, o creastă - linia oblică ("Linea obliqua") - care se termină pe marginea anterioară a ramurii mandibulei. Pe linia oblică se inserează unii mușchi pieloși: anterior se inserează mușchiul coborâtor al buzei inferioare ("Musculus depressor labii inferioris"), iar posterior și sub această inserție se inserează mușchiul coborâtor al unghiului gurii ("Musculus depressor anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]