15,245 matches
-
tîrziu, minerii, care erau evrei. Cum ziceam mai sus. Yoga. Revistă care, În primul și, pare-se, ultimul ei număr, publică extrase dintr-o carte indiană. Bhagavat a spus: „Neclintit, ține nemișcate corpul, capul și gîtul, ațintind privirea spre vîrful nasului”. Sau cum poți deveni sașiu, Într-o lume de chiori. Altă Învățătură: „Atunci cînd gîndirea se oprește, și cînd Își privește Sinele, găsește mulțumirea În Sinele său”. Și vede un fum, o emanație, o pasăre. (Pur și simplu am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astrologi babilonieni, plus o poză cu Romica Puceanu. Din depoziția unei chiromanciere de succes am reținut o frază Îndurerată. „Milițianu mi-a aruncat ghiocul pe care-l aveam de la mama, și mi-a zis c-o să-mi iasă ghicitul pe nas.” Ținînd cont de acest proeminent organ olfactiv de om de stat, mă gîndesc la președintele țării, care-ar trebui să-și dea În nas la țigănci. Pe cea mai vestită o cheamă Lenușca Macău și, la cei optzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care-l aveam de la mama, și mi-a zis c-o să-mi iasă ghicitul pe nas.” Ținînd cont de acest proeminent organ olfactiv de om de stat, mă gîndesc la președintele țării, care-ar trebui să-și dea În nas la țigănci. Pe cea mai vestită o cheamă Lenușca Macău și, la cei optzeci de ani ai săi, poartă minijupă. Neacșu: „N-am dorit o palmă de pămînt de la nimeni, n-am rîvnit la femeile altora decît atunci cînd acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era tot mai rău, slăbea Întruna, 6 kilograme Într-o săptămînă, saliva continuu, tușea continuu, avea febră continuu, nu putea dormi, scuipa și făcea pipi cu sînge, sîngera pe nas, pe gură, prin urechi, i se descuamează toate mucoasele, mi-a explicat șeful de secție, ce interesant, cu toate antibioticele injectate În splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că ne iubeam așa că se mirau că făceam toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se scobească metafizic În nas, adîncit În blană, așteptînd să se lumineze și să fie Înjunghiat de fatalitate. Atunci la ce bun oaia? De ce balada se mai numește Miorița? Ce-ar face altcineva? Un spaniol, un englez, un francez i-ar provoca pe ăia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deși lucrează cu intelectul. Concluzia: intelectul lor e mic. Altceva, despre care abia am vorbit, e mare. Rock&roll, babe! Aceasta-i diferența dintre ei și cealaltă intelectualitate, mai puțin dotată sexual secundar, fără păr pe piept, la Cornu, În nas, și care pe bună dreptate nu inspiră nimic tinerilor. Cum nu inspirați ceva pozitiv nici cei ce citiți această carte. Care dintre voi ați sădit un brăduț, ați Înălțat o vilă cu WC interior, ați arat? Puneți mîna pe sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am discutat fără complexe, Într-o franceză aproximativă, naturalețea lor te dezinhibă instantaneu, sînt fundamental veseli, liniștiți, catolici, le-am studiat armonia trăsăturilor, inexplicabilă, gunoierii au fizionomii de intelectuali, polițiștii umblă cu chipuri aristocratice, coafezele prezintă o linie perfectă a nasului, e ilogic, și rafinamentul cvasiconstant al profilurilor Îți creează invincibila dorință de-a te privi În oglindă, lucru ce devine la un moment dat peste măsură de deprimant și-atunci renunți, optînd să te minunezi doar În fața anorganicului, așa c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de pildă: comoara deținută de femeie reprezintă armonia divină. (Urmează o analiză pasionată a respectivei, pe care-o idolatrizează, deși e acoperită cu păr.) Apoi, o constatare: „Adevărata față a lui Dumnezeu este P”. Și poetul pătrunde În ea cu nasul, invidiindu-și penisul. Se ivește o hermafrodită. Capătă blenoragie. Linge sînge, corectîndu-și astfel un grad, se pare accentuat, de anemie. O femeie ce stă deasupra lui Începe să saliveze-n șiroaie pînă pe muntele lui Venus, pare o cămilă. Artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că era marea burghezie, În pușcărie n-a mai ridicat pe nimeni. După cîțiva ani ieșea de-acolo și nu mai avea nimic, doar casa din Piața Unirii cu două etaje pe sub care trecea tramvaiul cu un singur bec pe nas, acolo mi-am petrecut o parte a copilăriei, pe urmă nu mi-am mai petrecut fiindcă i-au luat-o și pe-asta și i-au dat garsonieră În Drumul Taberei care era pe-atunci un cîmp cu cîteva garsoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sing. După aia, cînd eram deja la vreo trei kilometri de mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge din nas și din gură pe punte, așa c-am luat o găleată cu apă, de era să mă și răstorn la viteza cu care mergeam, și am curățat totul bine cu o perie. — Mergi mai Încet, i-am spus lui Eddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fu bine. — E bine? Drept răspuns, Kate se lipi de el cu totul. — Te simți bine? — O, Wemedge. Atît de mult voiam asta. Aveam atîta nevoie. Stăteau Întinși Între pături. Wemedge Își lăsĂ capul În jos, Îi atinse gîtul cu nasul, pe care-l duse apoi Între sîni. Era ca și cum ar fi apăsat clapele unui pian. — Miroși atît de proaspăt, spuse el. Îi atinse Încet cu buzele unul din sînii mici. Acesta prinse viață Între buzele sale, sub limba care apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar putea să nu-i placă Ăsta mare. Dacă o apucă dorul de casă o să fiu nevoit s-o duc Înapoi. Oare ce-or mai face tipii Ăia? Cred că băiatu’ Ăla al lu’ Evans nu-și știe de lungu’ nasului. Jegosu’ dracu’. Cred că-n afară de indieni n-a mai pescuit nimeni pe-aici. Ar fi trebuit să fii indian. Așa ai fi scăpat de multe necazuri.“ Mergea În susul pîrÎului ținîndu-se la distanță de buza malului, Însă la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o pusese peste ea, avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos al capului și-i accentua nasul drept și urechile mici. Cum se uita la genele ei lungi care se odihneau pe pomeți, Își dori s-o fi putut desena. „Parcă-i un animal mic“, se gîndi, „și-n orice caz, așa doarme, ca un animal sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era cel mai viu lucru pe care-l văzuse David vreodată. — Împușcă-l În ureche, Îi spuse taică-său. Hai, trage. — Împușcă-l tu. Atunci apăru Juma, șchiopătÎnd și sîngerîndt, cu pielea de pe frunte atîrnîndu-i deasupra ochiului stîng, cu osul nasului la vedere și o ureche smulsă, Îi luă carabina lui David fărĂ să scoată o vorbă, după care aproape că băgĂ țeava În urechea elefantului și trase de două ori, Încărcînd arma furios. Ochiul elefantului se deschise larg după primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care o loveau. VÎntul dispersa praful și casa reapărea precum un vapor care iese din ceață. În fața soldaților, un tanc Înaintă smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu. MĂ-ntrebam doar ce-i cu apa ta. — Vine ea, spuse Roger. Cineva ciocăni la ușă. — Uite, a venit. Tu du-te și dă-ți drumu’ la apă. — O să fie minunat. N-o să-mi iasă nimic din apă, În afară de nas, poate și sfîrcurile și degetele de la picioare; și o să las apa cît de rece se poate. Valetul aduse o frapieră cu gheață, apa la sticlă și ziarele, Își primi bacșișul și ieși. Roger Își făcu ceva de băut și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a zis, madame e frumoasă și plăcută și tous le qu’il y a de gentil, Însă ce greșeală gravă a făcut. M-a Întrebat dacă beau un pahar cu ea. I-am spus că da, desigur, și, trăgÎndu-și nasul, s-a dus după sticlă și două pahare. Pentru scrieri noi, a zis. I-am spus că da, să bem pentru ele. Monsieur o să ajungă membru al Académie Française. I-am spus că nu. Atunci al Académie Americaine, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine și, cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dai de sminteală chiar și la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas cu altă stareță a mănăstirii Socola. Cărui fapt datorăm plăcerea? Apoi Martha - stareța - se învoiește cu Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care avea patru pogoane de vie pe moșia Socolei ca să dea mănăstirii „cîte una ocă ceară de tot
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sminteală chiar și la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas cu altă stareță a mănăstirii Socola. Cărui fapt datorăm plăcerea? Apoi Martha - stareța - se învoiește cu Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care avea patru pogoane de vie pe moșia Socolei ca să dea mănăstirii „cîte una ocă ceară de tot pogonul; și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fost ocupat, în 1947, de ostașul sovietic “a toate eliberator”. Fiindcă a venit vorba despre ostașul sovietic pluripotent, dă-mi voie să-ți spun una de-a lui moș Dumitru - un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în 1947, de ostașul sovietic “a toate eliberator”. Fiindcă a venit vorba despre ostașul sovietic pluripotent, dă-mi voie să-ți spun una de-a lui moș Dumitru - un țăran - care a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi litinant” l-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
descrii întocmai pe moș Dumitru? Păi, în timp ce tu îmi povesteai cum l-a întâmpinat bătrânul pe acel “starșâi litinant”, îl și vedeam aevea... Privind însă lauda ta referitoare la vorbele mele spuse despre statuie, mă bucură, dar să știi că nasul tot la înălțimea asta rămâne. Așa se și cuvine, vere. Intrăm pe aleea principală a parcului Copoului. Ieșeanul o ia înainte și se oprește în preajma Teiului privind teatral coroana copacului. Apoi, încet-încet, începe să murmure: “Pe genunchii mei ședea-vei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
băgare de seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]