KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...570 571 572 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

nici unul? zice Danny, În momentul În care șoferul Îi deschide ușa. O sun imediat pe Buffy, spune Carla fără să clipească. În timp ce urcăm În limuzină, formează un număr din memoria mobilului. — Buffy, Carla sînt. Vrei te rog să lași un pic În expectativă rezervările pe care le-ai făcut și să cauți un restaurant marocan pentru acum, pentru prînz? Marocan, repetă, rostind cuvîntul cît mai clar. Londra, vest unu. Mersi, scumpo. — Parcă am chef de un latte, se trezește Danny din

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
chef, oafă ce ești!“ Ar trebui să vinzi bilete. — Termină! Mă doare burta de atîta rîs. Mobilul meu, aflat pe masă, bipăie cu un sms și Îl trag mai aproape, ca să-l citesc. — Hei, e Luke! Zice că trece un pic pe-aici ca să te salute! I-am trimis un sms În timp ce comandam, să-i spun unde luăm prînzul. — Super, zice Danny luînd o Înghițitură din cocteilul cu șampanie. Deci acum totul e-n regulă Între voi doi? — Da. De fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
căruciorului“ și fac un tabel. Singurul mod În care se poate face treaba asta e să fii cît se poate de riguros și de științific. CÎteva minute mai tîrziu, Luke se apropie cu o tavă cu băuturi. — Ai avansat vreun pic? Întreabă, așezîndu-se În fața mea. — Da! ridic ochii spre el, Îmbujorată de efort. Ok. Am luat-o logic... și am ajuns la concluzia că avem nevoie de cinci cărucioare. — Cinci? Luke aproape Își scapă cafeaua din mînă. Becky, n-ai cum

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
testat toate tipurile de teren se află În partea din spate a magazinului, iar Stuart ne ajută să ne ducem acolo toate cărucioarele „posibile“. — Noi, cei de la Pram City, sîntem foarte mîndri de această pistă de Încercare, spune, Împingînd fără pic de efort șase landouri și aliniindu-le perfect. Mergînd pe această bandă rulantă, veți descoperi orice tip de suprafață pe care Îl poate Întîlni căruciorul În viața lui, de la marmura lucioasă a unui mall la pietrișul de pe plajă, Într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Încruntat. — Nici nu se pune problema, zice Întruna, cu același ton coborît. Nici nu se pune problema. Deodată, mă zărește și Îl văd cum tresare. — Luke... — Vorbesc la telefon, Becky. Pare extrem de tulburat. — Poți te rog să mă lași un pic singur? Se ridică și străbate zona cu nisip, iar eu rămîn privind În urma lui, simțindu-mă de parcă mi-ar fi tras un pumn În ochi. Să-l las singur? Se ferește de mine? În timp ce mă uit la el cum se

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
griji. — Aha, expir. Nici măcar nu-mi dădusem seama că-mi țineam respirația. E vorba de muncă. Și despre nimic altceva. Luke are mereu cîte o problemă și cîte o Încurcătură de reglat În meseria lui, și uneori se stresează un pic cam tare din cauza lor. Așa e cînd conduci o companie uriașă. — Ne vedem mai tîrziu, scumpa mea. Te-ai pregătit pentru seara cea mare? Diseară avem marea petrecere de reuniune cu colegii lui Luke. — Abia aștept! Pa, Luke. Îmi las

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mai sînt În stare nici măcar să articulez. — Danny, nu poți să... — Nu-i mișto? zice Jasmine. — Revistele o să moară după el, dă din cap cu entuziasm o fată de la PR. I-am lăsat pe cei de la InStyle să tragă un pic cu ochiul În avanpremieră și o să-l bage direct În articolul lor despre produse pe care nu trebuie să le ratezi. Cu tot cu sacoșa aferentă... Toată lumea o să vrea unul. E un megaslogan! zice altcineva. „E o oafă roșcată și-o urăsc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
tafta neagră, cu fustă amplă. Are părul prins Într-un coc, și la urechi Îi licăresc diamante. Arată ca o prințesă. — Becky, Luke spune că nu ți-e bine. ZÎmbetul ei e dulceag și siropos. — Hai să mă uit un pic. — Ce faci aici? mă răstesc la ea furibundă. M-a sunat Luke. Era Îngrijorat! Venetia Îmi pune o mînă pe cap și tresar. Hai să văd dacă ai temperatură. Se așază pe pat, Însoțită de un foșnet de tafta și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
vizitator. Instantaneu, gîndul Îmi zboară fericit Înapoi la Luke. A venit Înapoi, Îi pare rău, a fost o greșeală. — Cine e? Îmi iau repede pudriera de pe măsuță, mă strîmb la imaginea mea din oglindă și Încerc să-mi netezesc un pic părul ciufulit. — O doamnă Sherman? Mai-mai să scap pudriera din cauza șocului. Elinor? Elinor e aici? Parcă mi-a zis Luke că i-a spus să mă lase În pace. N-am mai văzut-o pe Elinor de la nunta noastră, de la

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Nu mai trebuie să te porți frumos cu soacră-ta. Pot să-i spun ce vreau eu lui Elinor. Pot să fiu cît de sinceră am chef! Pentru prima dată de nu știu cîte zile, parcă-parcă mă mai Înveselesc un pic. — M-am răzgîndit. O să vorbesc cu ea. Lăsați-mă doar puțin, să mă aranjez puțin... Îmi iau portfardul și, din cauza agitației, Îl scap pe jos. Asistenta Îl culege de pe jos și mă privește neliniștită. — Vă e bine? Păreți cam stresată

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi pare rău pentru chipul ei real, storcoșit sub Botox, ca un animal prins În cușcă. — Armaggedon? Îngaimă Într-un final. — Nu-i așa că-i minunat? Încuviințez. Macho, dar și elegant deopotrivă. Și neobișnuit! Elinor pare că mai are un pic și explodează. Sau implodează. — N-am să accept așa ceva! irumpe brusc, țîșnind În picioare. Tatuaje, auzi! Și auzi ce nume! Ești... iresponsabilă dincolo de orice... — Iresponsabilă? o Întrerup uluită. Tu vorbești? Noi, cel puțin, nu avem de gînd să-l abandonăm

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Luke. Iar acum, Luke Îl părăsește pe copilul nostru. Istoria se repetă. Oare Luke Își dă seama de asta? Dacă și-ar da... dacă ar Înțelege ce face... — Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor pare că mai are un pic și face plici. — Vai, Elinor... Îmi pare rău, zic, uitînd orice ranchiună. A fost foarte drăguț din partea ta că ai trecut pe la mine, Însă acum sînt destul de obosită. Te rog treci odată pe la mine, pe la un ceai. Elinor s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fost absolut enervant, iar cealaltă a avut preeclamp-nu știu ce, și n-are voie să se mai dea jos din pat! Nu putem face nici interviul cu ea, nici nimic! Și tu trebuie să stai la pat? — Păi... stai un pic, te rog... Las telefonul pe pat, Încercînd să-mi regăsesc buna dispoziție. În viața mea nu m-am simțit mai puțin pregătită să-mi fac poză. SÎnt grasă, am obrajii pătați de lacrimi, părul Îmi stă ca dracu’, căsnicia mea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
alea. Poate nu chiar acum, Îmi Înalț bărbia, mîndră. Dar atunci cînd o să Închei următoarea ta mare afacere, o să fim. Și, Între timp... Mă uit În jur, la bucătăria fabuloasă, de designer. Nu stăm rău deloc. Insulă ne luăm un pic mai Încolo. Rămîn cîteva clipe pe gînduri. De fapt, cred că insulele nu mai sînt la modă. Și nici măcar nu-mi doream una. Luke mă fixează o clipă, apoi pufnește brusc În rîs. — Știi ceva, Becky Bloomwood? O să fii o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Le-am spus că stăm aici. Luke Îmi aruncă peste umăr o privire gen drept-cine-mă-iei? și deschide larg ușa. Bună ziua! spune, pe tonul cel mai sigur din lume de director-al-unei-companii-uriașe-importante. Bine ați venit acasă la noi. Prin prezenta, declar fără pic de echivoc că make-up artiștii ar trebui să primească premiul Nobel pentru enorma lor contribuție la fericirea umană. Ca și hair-styliștii. Și ca și Luke. S-au scurs trei ore și ședința decurge splendid. Luke i-a fermecat pe toți

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gîndesc bine, asta se Întîmplă de mai mult timp, Însă de data asta a fost mai puternic. — Aah, mă trezesc spunînd. — Ce-i? se alarmează Luke. Nimic, zic grăbită. Deci Îmi pun și capa? Hai să-ți mai retușeze un pic machiajul, spune Martha. Și facem o pauză de sandvișuri? Pornesc pe hol, ajung la ușa de la intrare și mă opresc. Mi s-a contractat din nou stomacul. E limpede. — Ce e? Luke mă privește. Becky, ce se Întîmplă? Ok. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
au trimis acasă și mi-au zis că nu numai că nu sînt În travaliu și nici În pre-travaliu, dar nici măcar nu mă apropii de travaliu. Mi-au zis că alea nu erau dureri de travaliu veritabile. A fost un pic cam penibil. Mai ales cînd le-am cerut să-mi facă o epidurală și au rîs cu toții. Nu trebuiau să rîdă. Sau să-și sune prietenii și să le spună. Am auzit-o pe moașa aia, chiar dacă vorbea În șoaptă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
două săptămîni pînă nasc, Îi amintesc. — Asta nu Înseamnă nimic! spune Suze. Datele astea nu sînt decît o conspirație a doctorilor. Mă examinează atent. — Îți vine să mături sau să faci curat În frigider? Frigiderul meu e curat! zic, un pic jignită. — N-am vrut să spun asta, găgăuță ce ești! spune Suze. E vorba de instinctul de a-ți pregăti cuibul. De exemplu, Înainte de nașterea gemenilor, pe mine m-a apucat din senin mania de a-i călca cămășile lui

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
sufragerie. Danny și Janice joacă „Ghicește ce mănîncă bebe“ și-și notează răspunsurile pe foi. Mama și Jess se uită pe poze de copii de vedete. — E Lourdes! spune mama. Jess, scumpa mea, ar trebui să fii și tu un pic mai la curent cu ce se Întîmplă În lume. — Piure de sfeclă, spune Danny sigur de el, după ce ia o lingură dintr-un terci mov. Nu-i mai trebuie decît o gură de vodcă. — Becky! ridică mama privirea. S-a

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ci și ciorapii medicinali, borseta, toate bilețelele pe care i le-a lăsat vreodată lui Luke, broșurile și foile de observație de la idioata ei de clinică holistică... pînă și cadourile gratuite din punga primită În prima zi. (A fost un pic cam nașpa cu cutia de Crème de Mer, fiindcă o cam consumasem, așa că am băgat În locul ei În pungă un borcan vechi de Lancôme. Dar nu e nevoie ca Venetia să afle asta.) E ca o cutie de despărțire. O să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
durerii? A, da, ăștia pe-aici cred că sînt În plin travaliu. Ar fi bine să bag un teatru mic, ceva, ori n-are asta mică ce să scrie În foile alea. — Categoric, Încuviințez. O să mă plimb pe aici un pic, de fapt. Am constatat că mă ajută. Mă ridic și Încep să mă plimb prin jurul patului, dînd din brațe În față și-n spate, foarte temeinic. Apoi Îmi răsucesc șoldurile de cîteva ori și fac un streching ușor pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ori vor să se ducă acasă. — Rebecca, trebuie neapărat să-ți pui pe tine halatul de spital, mă scrutează Paula neliniștită. Poate că bebelușul e deja pe drum. Cum mai sînt contracțiile? S-au Îndesit? Pot să mă uit un pic? — A cerut monitorizare și examinare minimă, se bagă altă fată, uitîndu-se În fișa mea. Vrea totul natural. Cred c-ar trebui să chemăm o moașă cu experiență, Paula. — Nu, nu-i nevoie! zic grăbită. Adică... aș vrea să rămîn singură

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
naște trebuie să fie singură, În fiecare oră, să rostească o incantație specială. „Plecați“. Încerc să le transmit telepatic. „Atîta vă rog, lăsați-mă singură...“ — Păi, cred că ar trebui să-ți respectăm credința, spune Paula, șovăitoare. Ok, ieșim un pic, dar, dacă simți cea mai mică mișcare, apasă imediat pe buton. — Așa o să fac! Mersi! Ușa se Închide și respir ușurată. Slavă Domnului. O să ies din locul ăsta imediat ce se eliberează zona. Îmi Înșfac haina și sacoșa și crap un

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dar, dacă simți cea mai mică mișcare, apasă imediat pe buton. — Așa o să fac! Mersi! Ușa se Închide și respir ușurată. Slavă Domnului. O să ies din locul ăsta imediat ce se eliberează zona. Îmi Înșfac haina și sacoșa și crap un pic ușa - Însă, chiar În fața ei, stau două moașe. O Închid la loc iute, Încercînd să nu fac zgomot. Va trebui să mai aștept cîteva clipe. În curînd o să plece, și-o s-o zbughesc și eu. Nu-mi vine să cred

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
respirație pentru a face față durerii, spune Paula mîndră. Nu-i așa, Rebecca? E deja dilatată patru centimetri! — Iubita mamii, n-are rost să faci una ca asta, mă ia mama de braț, și o văd că mai are un pic și plînge. Acceptă anestezia! Ia medicamentele. Mă simt de parcă aș avea limba lipită cu clei de fundul gurii. — Așa, ăsta e ulei de iasomie, aud În ureche glasul suav al Louisei. O să te dau cu el pe tîmple... — Becky? zice

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]