KorAP: Find »[drukola/base=respirație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...570 571 572 ...588 >

14,682 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

pierde controlul. Dacă evitarea este legată de teama de senzații fiziologice asociate declanșării atacului de panică, i se propune pacientului să urce scările, să alerge, să facă saună... astfel încât să se confrunte cu senzații de bătăi de inimă accelerate, de respirație tăiată, de sufocare, de senzații de transpirație... Oricare ar fi maniera în care este abordată expunerea, scopul este întotdeauna expunerea in vivo prin intermediul sarcinilor stabilite în mod erarhic, împreună cu pacientul. Această ierarhie este organizată în jurul unei teme centrale valabilă pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
benzodiazepine). Tehnicile terapeutice Tratamentul pentru realizarea controlului senzațiilor legate de atacul de panică constă într-o informație în legătură cu activarea sistemului nervos simpatic prin distorsiunea emoțiilor și gândurilor ce induc un răspuns tensionat. Terapeutul propune tehnici de reglare și control a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale se bazează pe expuneri treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul cognitiv se bazează pe procedeele de prelucrare ale informației, identificarea monologurilor catastrofice (săgeată descendentă), a distorsiunilor cognitive

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și a gravității acestora, se acționează imediat asupra reacțiilor fiziologice. Cu ajutorul unei scheme, terapeutul explică doamnei S. mecanismul atacului de panică și faptul că simptomele resimțite sunt provocate de hiperventilație. Acesta o învață să controleze și să-și încetinească ritmul respirației. Pacienta exersează împreună cu terapeutul, apoi continuă de una singură. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - control al respirației în repaos sau imediat ce se manifestă anxietatea; - notarea tuturor situațiilor evitate sau care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
provocate de hiperventilație. Acesta o învață să controleze și să-și încetinească ritmul respirației. Pacienta exersează împreună cu terapeutul, apoi continuă de una singură. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - control al respirației în repaos sau imediat ce se manifestă anxietatea; - notarea tuturor situațiilor evitate sau care îi provoacă teamă și ierarhizarea acestora în jurul a două teme: situații în care pacienta este singură, situații din care nu poate să iasă; - continuarea auto-observației; - continuarea notării

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
respiratorie a relaxat-o. Sedința 4 Trecerea în revistă a sarcinilor Doamna S. sosește mai relaxată, deși este și acum însoțită. Ea este mulțumită deoarece a făcut mai puține atacuri de panică, reușind să dezamorseze unele dintre ele cu ajutorul unei respirații lente precoce. Acest lucru i-a permis să capete mai multă încredere în propria-i persoană și să reatribuie parțial simptomele tulburării sale unui proces fiziologic și nu unei anumite situații. Terapeutul o încurajează în această direcție și o felicită

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
astfel, mai liniștită și mai puțin anxioasă în legătură cu terapia. Această tendință perfecționistă constituie unul dintre factorii declanșatori ai tulburării de panică asupra cărora va trebui să se acționeze în cadrul terapiei cu această pacientă. Terapeutul exersează din nou împreună cu pacienta controlul respirației, pe care se pare că aceasta îl stăpânește bine. Ii propune apoi o relaxare cu contracție și relaxare musculară, apoi cu imaginarea unui loc liniștit și securizant. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
bine. Ii propune apoi o relaxare cu contracție și relaxare musculară, apoi cu imaginarea unui loc liniștit și securizant. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - să efectueze ședințe de control a respirației în repaos sau imediat ce simte o stare de anxietate; - să continue auto-observația; - să continue să-și noteze administrarea de anxiolitice. Feedback Terapeutul face rezumatul ședinței. In feedback-ul său, pacienta își exprimă îndoielile în legătură cu capacitatea sa de a se expune

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
refuză, dorind să fie tratată „normal”. A doua parte a întâlnirii se desfășoară ca o ședință obișnuită. Trecerea în revistă a sarcinilor Doamna S. este mulțumită, deoarece își controlează mai bine atacurile de panică, fie dezamorsându-le din timp cu ajutorul unei respirații lente, fie suportându-le mai ușor. Ea este mai sigură pe ea și se teme mai puțin de expunerile ulterioare. Terapeutul o felicită. Ea vorbește, totuși, despre dificultatea de a face față atacurilor de panică nocturne, pe care nu le

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
liniștesc. In intervalul scurs de la ședința precedentă pacienta a făcut 6 atacuri de panică (dintre care 4 nocturne) și a luat 8 comprimate de 0,25 mg de alprazolam. Informare și formare Doamna S. stăpânește de acum înainte perfect controlul respirației. Sedința este consacrată relaxării, pe care pacienta o trăiește cu mai multă plăcere decât săptămâna precedentă, deoarece resimte mai bine starea de relaxare a corpului său. S-a luat decizia ca la ședința viitoare să se realizeze o expunere în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
simte mai bine decât cu prețul unei vieți cu totul limitată. Trecerea în revistă a sarcinilor In intervalul scurs de la ultima ședință pacienta a făcut două atacuri de panică nocturne și n-a luat nici un anxiolitic. Iși stăpânește perfect controlul respirației, ceea ce o ajută să facă față atacurilor de panică nocturne. Dar nu reușește să se relaxeze decât într-o manieră aproximativă, cu condiția ca în prealabil să fie calmă și să nu aibă motive de îngrijorare. Dificultatea pe care o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se instalează confortabil și își imaginează că intră într-un mare magazin, la o oră în care acesta este aproape gol, pentru a-și face cumpărăturile. Pacienta își evaluează anxietatea la 8/8. Ea începe să hiperventileze apoi reia controlul respirației. In zece minute ea reduce nivelul anxietății la 2/8. Este fericită și surprinsă. Crede că prezența terapeutului în cameră a susținut-o. Pacienta dorește să realizeze imediat o a doua expunere în imaginație. Pentru că nu este prea obosită și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
vivo vor fi continuate sub formă de sarcini de îndeplinit între ședințe. Terapeutul insistă asupra progreselor realizate și asupra absenței presiunii. El termină subliniind reușitele. In acest stadiu, pacienta reușește să facă exercițiul de relaxare, dar preferă să realizeze controlul respirației pe care îl stăpânește mai bine și pe care îl consideră mai practic. Terapeutul o încurajează să le utilizeze pe amândouă, rezervând în același timp un loc privilegiat metodei pe care o preferă. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cu un program redus la jumătate și se descurcă bine. Terapeutul efectuează împreună cu aceasta un bilanț al terapiei. Pacienta se expune cu ușurință și a reluat o viață „normală”. Calitatea vieții sale este apreciată ca fiind excelentă. Ea utilizează controlul respirației în caz de anxietate. Este conștientă că mai are gânduri negative dar găsește cu ușurință gânduri alternative. Au fost atinse diferitele obiective terapeutice, chiar dacă doamna S. trebuie să-și consolideze rezultatele obținute și noile sale cogniții. Este programată o perioadă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai mult timp împreună în timpul verii. Acest obstacol a enervat-o și ea suportă greu violența emoțiilor sale. Ea a decis să le înfrunte în același mod în care a făcut-o cu atacurile de panică, cu ajutorul unui control al respirației. Ea și-a impus să continue să completeze cele trei coloane ale lui Beck cu gîndurile alternative pentru a fi sigură că nu le uită. Doamna S. a făcut un atac de panică (diurn) ca urmare a refuzului de a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
3. Discuții Obiectivele terapeutice ale terapiei par a fi atinse în totalitate conform bilanțului, cu excepția reluării serviciului, problemă rezolvată parțial. Doamna S. suferea de un număr impresionant de atacuri de panică. Acestea au fost în mod prompt anihilate, cu ajutorul controlului respirației. Terapia a progresat apoi rapid. Imediat ce pacienta se expunea și conștientiza faptul că deține controlul și că nu există pericol, anxietatea dispărea. Stoparea administrării de benzodiazepine s-a realizat fără dificultate din momentul în care pacienta a știut să-și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prezentate pacientului, pentru ca acesta să le poată utiliza în viața reală. Același joc de rol este repetat până la obținerea unei reduceri cu 30% a nivelului tulburării pacientului. Dacă anxietatea este prea puternică, terapeuții propun metode utilizate în relaxare, metode de respirație abdominală, de imagerie mentală, sau o repetare a jocurilor de rol în imaginație. Feedback-ul Feedback-ul este esențial. Acesta trebuie să fie manifestat cu căldură, pozitiv, iar cererea de ameliorare a unui comportament trebuie să fie precisă și realizabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
imaginea, cogniția, emoțiile și senzațiile fizice asociate traumatismului prezente în minte. Mișcările oculare și desensibilizarea propriu-zisă încep în acest moment. Pacientul urmărește cu privirea degetul terapeutului, care se deplasează dintr-o parte în alta a câmpului vizual. Pacientul efectuează o respirație după fiecare „mișcare completă” și observă ceea ce întâmplă. Apoi refocalizează imaginea, cognițiile și senzațiile și reîncepe mișcările. 4. Stabilirea unei cogniții pozitive: atunci când anxietatea este scăzută (de la 0 la 30) iar VOC are o valoare ridicată (6-7), terapeutul cere pacientului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
noteze efectul lor asupra dispoziției sale și asupra dorințelor de a mânca. Pentru a realiza acest lucru, el îi propune un exercițiu de meditație în stare de deplină conștiență timp de trei minute. El îi cere să se concentreze asupra respirației, fără a încerca să o schimbe. Gwen devine conștientă și de momentele sale de neatenție. De fiecare dată când atenția sa nu se mai focalizează pe respirație, ea identifică natura neatenției (un gând, un sunet, o imagine, o amintire, o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
deplină conștiență timp de trei minute. El îi cere să se concentreze asupra respirației, fără a încerca să o schimbe. Gwen devine conștientă și de momentele sale de neatenție. De fiecare dată când atenția sa nu se mai focalizează pe respirație, ea identifică natura neatenției (un gând, un sunet, o imagine, o amintire, o senzație...), apoi se recentrează pe respirație. Sarcini de efectuat La sfârșitul ședinței, terapeutul îi înmânează un text cu modelul A-B-C al lui Albert Ellis cât și despre

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
schimbe. Gwen devine conștientă și de momentele sale de neatenție. De fiecare dată când atenția sa nu se mai focalizează pe respirație, ea identifică natura neatenției (un gând, un sunet, o imagine, o amintire, o senzație...), apoi se recentrează pe respirație. Sarcini de efectuat La sfârșitul ședinței, terapeutul îi înmânează un text cu modelul A-B-C al lui Albert Ellis cât și despre distorsiunile cognitive. El o invită să reproducă o dată pe zi exercițiul de conștientizare a respirației practicat în timpul ședinței și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
apoi se recentrează pe respirație. Sarcini de efectuat La sfârșitul ședinței, terapeutul îi înmânează un text cu modelul A-B-C al lui Albert Ellis cât și despre distorsiunile cognitive. El o invită să reproducă o dată pe zi exercițiul de conștientizare a respirației practicat în timpul ședinței și să înceapă să-și identifice distorsiunile cognitive. Sedința 9 Trecerea în revistă a sarcinilor Gwen a avut trei crize de bulimie, dar reduse ca intensitate. Aproape că nu-și mai provoacă crize de vomisment. Nu-și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a „duce o viață care merită efortul de a fi trăită”. Exercițiu de meditație Sedința se termină cu un exercițiu de meditație (conștientizarea voluntară și non evaluativă a senzațiilor sale, a gândurilor și sentimentelor timp de un minut, apoi a respirației sale timp de un minut, apoi a corpului său în întregime timp de un minut). Sedința 11 Trecerea în revistă a sarcinilor Gwen a prezentat două bulimii și un vomisment. Reflecție asupra relațiilor familiale Terapeutul revine asupra evenimentelor cotidiene, surse

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a o lua de la început. Sarcini de efectuat La sfârșitul ședinței, terapeutul îi cere să repete eforturile sale pentru a mânca mai mult și mai variat și să multiplice contactele sociale. Sedința se termină cu o scurtă relaxare cu ajutorul unei respirații ventrale. Gwen pleacă cu lacrimi în ochi. Sedința 14 Trecerea în revistă a sarcinilor Gwen și-a revenit. Ea a mers la cinematograf cu o prietenă, a făcut cumpărături cu mama sa și a reluat legătura cu responsabilii grupului său

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
corporale a lui Gwen. Exercițiul cu oglinda Travaliul terapeutic se realizează cu ajutorul „exercițiului siluetelor” care permite conștientizarea distorsiunilor în aprecierea dimensiunilor sale corporale. Gwen înțelege faptul că ea confundă impresiile și percepțiile sale, faimosul „raționament emoțional”. După trei minute de respirație ventrală, Gwen se privește din cap până în picioare, într-o oglindă mare, adoptând o atitudine de meditație în deplină stare de conștiență: ea observă cu atenție, se descrie într-o manieră neutră și detaliată și trăiește reacțiile - emoționale, corporale și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
relației cu ceilalți dar și în mediul înconjurător, și au adesea dificultăți în a-și identifica și a-și numi emoțiile. Relaxarea le permite să-și perceapă emoțiile, deci să le controleaze mai bine. Metodele de relaxare utilizate sunt: - controlul respirației, - metoda Jacobson, - trainingul autogen al lui Schultz (nivel 1), - metoda Feldenkrais, - eutonia lui Alexander Această diversitate de metode permite pacienților să-și studieze propriul lor ritm respirator, să aprofundeze explorarea corporală proprie, să lucreze asupra capacității de a-și asculta

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]