15,319 matches
-
lui Michelangelo. În 1514, Rafael pictează compoziția intitulată "Sfânta Cecilia", la cererea Elenei Duglioli dall'Olio pentru biserica "San Giovanni in Monte" din Bologna. Datorită realizării necanonice a sfinților și a îngerilor, pictura nu poate fi considerată ca o compoziție sacră. În plus, o noutate surprinzătoare o constituie "natura moartă", alcătuită de instrumentele muzicale, ce închide partea inferioară a tabloului. Pictând "Sfânta Ecaterina", Rafael renunță la zugrăvirea atributelor ce însoțesc persoana sfintei, liniile ușor curbate sunt caracteristice atât corpului, cât și
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
în partea de vest, care acoperă în zilele noastre cea mai mare parte a suprafeței orașului. În centrul Ierusalimului se înalță Muntele Templului (Har Habait) , denumit de musulmani, sanctuarul Haram al Sharif. Acolo se află Zidul de apus, principalul loc sacru al evreilor, și Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În partea de nord a orașului vechi se află Biserica Sfântului Sepulcru, cu mormântul lui Isus Hristos. În oraș își au sediul Rabinatul central al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
Acest imobilism nu trebuie pus pe seama imobilismului credințelor și religiilor egiptene, ci pe stabilitatea și constanța modului de producție tributal, care s-a menținut până în vremea dominației bizantine și arabe. Neschimbate au rămas și interdicțiile ritualice, vrăji, descântece, mituri, ceremonii sacre și practici magice pe care le putem numi “religiile egiptene”. Odată cu declinul statului egiptean și cu biruința creștinismului se dezvoltă o altă artă, diferită de cea “arhaică” egipteană. Câteva caractere esențiale ale creației egiptene de-a lungul veacurilor ar fi
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
Fiind și o zeiță a cerului, Isis este reprezentată stând pe o jumătate din lună, simbol al luminii nocturne. Isis ține în mână simbolul vieții, ankh, dar poate avea și unul din obiectele specifice zeiței Hathor, cum ar fi sistrum-ul sacru (un fel de instrument muzical) și colierul "menat" aducător de belșug și fertilitate.
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie poate fi interpretată drept zeiță, fie Așerah, Astarte, sau Anat. Al treilea registru are două figuri de sfinx aripi cu un loc liber între ele. Al doilea nivel conține un arbore sacru flancat de ambele părți de ibiși care stau pe picioarele lor din spate. Registrul de sus arată un patruped (o bovină sau un cal) cu un disc solar deasupra lui. Nu este cert dacă Taanach a fost fie sub control
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
lui diferă . Dacă patrupedul de pe nivelul de sus este luat drept bovină, el poate fi identificat fie cu Iahveh fie cu Baal. Discul solar de deasupra patrupedului reprezintă fie zeul Soarelui fie cerul . Cei mai mulți autori sunt de acord că arborele sacru din al doilea registru trebuie identificat cu o așerah, deși arborele stilizat este adesea văzut drept obiect de cult mai degrabă decât imagine a unei zeițe. Figurile de tipul sfinxului înaripat de pe al doilea nivel au fost interpretate drept heruvimi
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
binecuvântare pe care o transmite descendentei sale: Ismael, strămoșul arabilor. Odată cu binecuvântarea Abraham îi transmite lui Ismael și adevărată credință - Islam - si cultul anexat pentru perpetuarea credinței. În fine, este evidențiat rolul de fondator al Ka’ba și al pelerinajului sacru. De musulmani sunt celebrate virtuțile lui Abraham, în chip deosebit ospitalitatea lui. Sunt reluate, înfrumusețate și îmbogățite tradițiile și legendele iudeo-creștine. Abraham ar fi fost primul om căruia părul i s-a albit în semn de modestie, de gravitate, de
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
înconjurătoare, prima fiind aceea a teiului care devine sălașul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care cu freamătul ramurilor sale, cu ploaia de flori, este mereu cel care oficiază ritul de auto-înmormântare pe care poetul îl înscenează. Teiul este deci sacru, de o sfințenie care-i oferă prilejul de a fi un mijloc de apropiere de adevăr. Teiul este un arbore al somnului, arborele morții. Pădurile de flori, în care fiecare floare e ca un arbore, iar crinul ca o urnă
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi și, pur și simplu, obiectivul unei căutări spirituale. Legendele privitoare la Graal par a fi posterioare nașterii creștinismului. Celții cunoșteau deja existența unui obiect sacru numit "Graal" pe care și-l reprezentau ca fiind vasul hrănitor, prin excelență, ce distribuia binefacerile sale tuturor ființelor umane. Pentru a nu fi profanată, cunoașterea sacră a druizilor nu era transmisă decât oral, din inițiat în inițiat. Nu există
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
Graal par a fi posterioare nașterii creștinismului. Celții cunoșteau deja existența unui obiect sacru numit "Graal" pe care și-l reprezentau ca fiind vasul hrănitor, prin excelență, ce distribuia binefacerile sale tuturor ființelor umane. Pentru a nu fi profanată, cunoașterea sacră a druizilor nu era transmisă decât oral, din inițiat în inițiat. Nu există deci urme scrise. Primele documente scrise care menționează Graalul și pe Parzival sunt romanele poeților medievali: Chrétien de Troyes, Robert de Boron și Wolfram von Eschenbach. Evul
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
că fiecare autor a tratat subiectul în felul lui, inventând și adăugând detalii care au mărit confuzia și l‑au îndepărtat de adevăr. Actualmente, reprezentările naive din Evul Mediu nu mai au curs. Graalul este considerat acum ca un simbol sacru, iar experiența trăită de Parzival ca un exemplu luminos al deschiderii umane având voința de a se depăși fără încetare, de a atinge maturitatea spirituală. Această experiență este considerată ca fiind la îndemâna fiecărei ființe omenești. Totuși, numeroși cercetători au avut
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
fuziunea cuvintelor "mythos" ("poveste" sau "legendă") și "logos" ("cuvânt"). În general, miturile sunt opere literare narative tradiționale care au rolul de a explica diferite fenomene ale naturii, originea omului și a animalelor, etc. De obicei, miturile implică prezența unui element sacru, a unor zeități, a unor forțe fabuloase, supraomenești. Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferențele dintre acestea fiind că legendele au un sâmbure de adevăr, în timp ce miturile sunt complet imaginare. Eventual,termenul "mitologie" poate include totalitatea miturilor dintr-o cultură
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Religia este, la nivel de discurs
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existența unei realități absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credința religioasă. Ea permite omului să se orienteze în labirintul marilor întrebări ale vieții și dă omului un sens existenței sale care depășește viața sa biologică. Religia este un tip
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
de a gândi și a acționa pe care credincioșii sunt îndemnați să le respecte. Religiile creștine socotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu". Cunoașterea religioasă, conform practicanților religiei, poate fi obținută de la lideri religioși, texte sacre (scripturi), și/ori prin revelație personală. Unele religii consideră această cunoaștere ca nelimitată și capabilă să răspundă tuturor întrebărilor; alții văd cunoașterea religioasă ca jucând un rol mai limitat, adeseori ca un complement la cunoașterea obținută prin observare fizică. Unii
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
latura superstițioasă a religiilor nu se limitează doar la faptul că toate postulează existența unor "spirite bune și rele", întrucât la majoritatea dintre ele găsim și "credința în vrăjitoare"; unele dintre aceste religii vorbesc de altfel explicit în textele lor sacre despre vrăjitoare, cum este cazul, de exemplu, cu creștinismul și iudaismul (În Biblie, în "Ieșire" mai exact (Exod 22:18), dumnezeul evreilor și creștinilor cere acestora să ucidă vrăjitoarele: "Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască".). Dar mai mult
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
tributar teatrului realizările lui se fac fără mișcarea aparatului și nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor. Între anii 1896-1912 Méliès realizează circa 500 de filme. Se remarcă în afară de "Afacerea Dryfus", "Voiajul în Lună" (1902) de care am vorbit mai sus, "Le Sacre d'Edouard (1902)" și "Cendrillon" ("Cenușăreasa") (1899)". "Filmul Méliès", este un film ordonat pe tablouri, nu secvențe, ci așa cum se prezintă acțiunea unei piese de teatru. Méliès în filmele sale pentru o mai mare atracție folosește procedeul de "film colorat
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
I î.e.n., sau celebrul rabin Hanina ben Dosa, un contemporan al lui Iisus. În contul acestui rabin trăitor în aceeași perioadă cu Iisus este pus, de altfel, un miracol de-o asemănare frapantă cu unul dintre miracolele pe care textul sacru creștin îl pune în contul lui Hristos, anume vindecarea fiului unui slujbaș la Capernaum (Ioan 4:43-54); Hanina ben Dosa se pretinde a fi vindecat fiul unui rabin, anume al lui Gamaliel II. Iudaismul, ca și alte religii antice, considera
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
prin aderarea la Hristos. În creștinism, fundamentală este și referința la dimensiunea comunitară: într-adevăr, cei care cred în Iisus Hristos sunt chemați să participe direct la viața comunității. Creștinismul mai poate fi definit ca „religia cărții”, datorită importanței textelor sacre și a referinței la aceste texte ale revelației adunate în Biblie, dar această etichetare („religia cărții”) a fost făcută de reprezentanți ai islamului, creștinismul fiind religia lui Hristos, cel înviat. Totuși conținuturile doctrinare esențiale care îl caracterizează au fost elaborate
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât, mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi, în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
ori pe săptămână, și chiar mai des. În plus, a recomandat ca Prima Împărtășanie a copiilor să nu fie amânată prea mult după ce aceștia au ajuns la vârsta priceperii. Ca simplu capelan, episcop și patriarh, Giuseppe Sarto a promovat muzica sacră; ca papă a dispus să fie folosit pretutindeni cântul gregorian și a tipărit cărți de cânt. A subliniat importanța catehizării nu numai a copiilor, dar și a adulților, trasând reguli precise și a făcut să se publice un catehism nou
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
1928, succesiunea împăratului a fost confirmată prin ceremonie (Sokui no rei) care simboliza atât "înscăunarea" cât și "încoronarea" (Shōwa no tairei-shiki); dar acest eveniment formal poate fi descris mai bine ca o confirmare publică că Împaratul poseda Cele trei comori sacre (oglinda, sabia și bijuteriile divine), ce au fost simbolurile împăraților de-a lungul secolelor. Prima parte a domniei lui Hirohito a fost o luptă împotriva crizei economice și o cursă pentru înarmare, prin mijloace legale cât și ilegale. Armata Imperială
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
în producția, circulația și distribuirea bogățiilor) 2. participarea la antagonismele sociale (care se manifestă în lupta pentru puterea politică) 3. conștiința de clasă În "Manifestul Partidului Comunist" el recunoaște în primul rând rolul revoluționar al burgheziei care "„a scufundat fiorii sacri ai extazului religios, entuziasmul cavaleresc al mentalității mic-burgheze în apele înghețate ale calculului egoist”". Iată, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluționare” și a fost vădit preocupat și entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă“ spusă „Mare Arhitect al Universului“. Organizațiile masonice, prezente în majoritatea țărilor, se regăsesc sub forma obediențelor autonome, „mari loje” sau „Mare Orient” (grupări de loji), ele însele compuse din „loji
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
R. Șerbănescu și Jacques Pierre, masoneria a apărut în țările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea și s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor. Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „trei mari lumini“: „echerul“, „compasul“ și „volumul Legii Sacre“, precum și litera „G“, scrisă în interiorul unui echer și al unui compas, care reprezintă de fapt inițiala cuvintelor „God“ (zeu), „geometrie, generare, geniu, gnoză“... Albert Mackey considera că masonii au fost învățați că „masoneria și geometria sunt sinonime“ și că „simbolurile
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]