19,182 matches
-
cele o mie și unu de moduri de a bea vinul. Sub domnia lui Tutankamon, aproximativ douăzeci de secole înainte de Hristos, existau deja ulcioare pe care erau menționate varietatea viței, desemnarea podgoriei, "anul producției de vin", numele proprietarului și al stăpânului cramei, ceea ce determina o protecție a denumirii originare. Etichetarea permitea mai ales suveranului și elitei domnitoare să alcătuiască într-un spirit savant o hartă a vinurilor bune din Egipt: cele din delta Nilului, bineînțeles, dar și podgoriile din regiunea Memfis
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată care era obligația stăpânului casei. În Eneida, poetul roman Virgiliu povestește că prințul troian Eneas este primul care s-a instalat în provincia Latium, unde se află orașul Roma. La începuturile sale, Roma încă nu făcea parte din civilizația vinului. În acest sens, Plinius
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o să țină“. Nu se aplică în cazul ăsta, unde cheltuiala mare nu garantează decât și mai mult foc, și mai multă risipă de energie, și mai mult timp pierdut în sală (două ore și un sfertă. „Tovarăși, avem și noi Stăpânul inelelor la noi în țară. De ce să luăm de la alții?“ Se numește (tradus în engleză, că asta eă Wolfhound și e o serie de cinci romane scrise de Maria Semionova. Volkodav iz roda serykh psov a intrat pe ecranele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
el trei săptămâni topul, în vara lui 2004. Care-i treaba cu lupii? E genul de film care se modifică de la un sfert de oră la altul pe mulajul unui succes anterior. Încă de la început, normal, se face frate cu Stăpânul inelelor, transformându-se pe drum în Călăuza, Bodyguard și Războiul stelelor. Nu e nimic nou, dar preluarea formelor cu sau fără fond (nici nu mai contează, la cantitatea de ridicol investităă te umple de plictiseală. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
a sacrificat tot ce s-a putut în drumul civilizației sale, ajungând astăzi la adevărate pericole care pot oricând să-i suprime existența și aceasta pentru simplul motiv că omul a uitat că este parte integrantă din natură și nu stăpânul ei. Dacă acceptăm termenul de finalitate acestor aspecte, iar finalitatea nu este altceva decât adaptarea unei acțiuni la un scop predefinit, trebuie să acceptăm și ideea că omul, în acțiunea sa, este un instrument care se îndreaptă conștient sau inconștient
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
iar cei răi să nu o poată face". Din nefericire și în pofida acestor perle de gândire socială Aristotel rămâne oarecum încorsetat prejudecăților timpului său prin atitudini cum ar fi: sclavia (sclavii erau considerați oameni inferiori, destinați prin naștere să aparțină stăpânului) ca o stare naturală, nu recunoaște sentimentul de milă și compasiune atunci când condamnă la pieire neputincioșii și handicapații, susține avortul și homosexualitatea ca modalități de combatere a natalității. Cu toate aceste minusuri și făcând abstracție de ele, gândirea lui Aristotel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
era absolută și aparținea capului familiei, iar la nivel internațional popoarele străine erau considerate fără drepturi civile sau funciare, putând fi ocupate, iar bunurile lor preluate de cuceritor. Cât privește instinctul de dominație și subordonare în familie, pater familias era stăpânul absolut, mergând până la dreptul de viață și de moarte asupra soției, copiilor și supușilor (îndeosebi sclavi). În cazul copiilor acest drept se aplica indiferent de vârst ă și în pofida legii naturale care presupune dependența față de părinți până ce copilul devine capabil
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
simpatia omenească (umanitarismul) este mult prea slabă pentru a suplini iubirea națională, iar dominația și subordonarea sub raport instinctual la nivelul umanității lipsește cu desăvârșire, pentru că nu există nici un impuls natural în a respecta de pildă un șef sau un stăpân de altă nație. Prin urmare, neexistând instincte naturale care să apropie membrii societății omenești în ansamblu, omenirea nu poate fi organizată și orice tentativă în acest sens s-a dovedit fără rezultat. De altfel toate încercările pe care istoria umanității
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale scriitorului P.G. Wodehouse. Romanele lui Wodehouse sunt grupate în două serii deja celebre: seria Castelului Blandings, castelul lordului Emsworth, și seria valetului Jeeves, „gentleman-ul unui gentleman“. Jeeves este mult mai inteligent decât stăpânul său Bertram Wooster (sau Bertieă, pe care îl salvează din cele mai dificile situații. Jeeves este valetul descurcăreț și inteligent, care rezolvă toate problemele din jurul său. De obicei, romanele din seria valetului Jeeves au o intrigă asemănătoare: Bertie, sau unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
din jurul său. De obicei, romanele din seria valetului Jeeves au o intrigă asemănătoare: Bertie, sau unul dintre apropiații săi, se găsește într-o situație fără ieșire, iar Jeeves, după mai multe aventuri, reușește să rezolve problema, umilindu-l chiar pe stăpânul său. Mulțumesc, Jeeves, așa cum afirmă chiar autorul în prefața romanului, „este primul dintre romanele despre Jeeves și Bertie Wooster... “, o carte amuzantă, „zburdalnică“ și „plină de viață“. Tot în aceeași prefață, Wodehouse vorbește despre felul în care își scrie romanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Man Jeeves, The Inimitable Jeeves, Carry on, Jeeves, Very Good, Jeeves, The Jeeves Omnibus, Right Ho, Jeeves sunt titlurile care anunță apariția romanului Mulțumesc, Jeeves. În acest roman, Jeeves se hotărăște să-și dea demisia, lăsându-și, pentru prima oară, stăpânul singur. Jeeves se retrage la țară și-și găsește de lucru la Lord „Chuffy“ Chuffnell, un vechi prieten al lui Bertie, însă nu scapă nici aici de pericole. În locul lui Jeeves, Bertie angajează un alt valet, pe nume Brinkley, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Nu-ți lăuda prea tare areolele... Emil BRUMARU Nu-ți lăuda prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
a fost mărită cu un număr de ani corespunzător duratei ultimelor două războaie mondiale. Legi asemănătoare defineau drepturile de autor în toată Europa. Astfel, reușind admiterea dreptului de a obține un profit material din munca lor și de a fi stăpînii operelor lor, scriitorii au creat, încetul cu încetul, meseria de autor. Protecția internațională a dreptului de autor nu a fost realizată decît prin convențiile de la Berna în 1886 și Geneva în 1952, revizuite la Paris în 1971; există încă anumite
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a fost și ce a ajuns, îmi vine în minte scena finală din Zorba Grecul, cu cei doi protagoniști uitându-se prostiți la funicularul căzut la pământ odată cu speranțele lor. Atunci, Zorba îi spune Englezului, ca despre un lucru mare: „Stăpâne, ai văzut vreodată așa o prăbușire?!“ Mi-a scăpat comparația, să fiu iertat, eu sunt și scenarist. Imaginea PNȚCD în opinia publică este pe măsura rezultatelor. Un studiu realizat în 2004 de către un prestigios institut internațional relevă un PNȚCD dominat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și care se plânge de frig în fața unui foc mare de douăzeci și patru de stânjeni, Păsărilă, care caută în văzduh ciocârlia ascunsă după lună, Păcală, un soi de Polichinelle, păsările fermecate, balaurul, caii fermecați acre vorbesc, își iubesc și își apără stăpânul, trăiesc sub pământ și se hrănesc cu jăratic. Folclorul românesc este o literatură orală a ciobanilor și plugarilor; este o amplă pastorală și prezintă aceeași alegere de subiecte care, la toate popoarele, au caracterizat și inspirat pastorala: iubirea, valoarea războinică
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-mi descânți." Ca această cerință, Ana tresare. Ținutul unde se aflau era cel al copilăriei ei, iar când era mică ea fusese logodită cu un tâlhar turc, Arambașa; dar îl refuzase pe acesta, preferându-l pe Ghiță. Or, Arambașa era stăpân peste munte, împreună cu ceata lui. "D-oi începe a cânta, Arambașa ne-o afla, Și el, dac-o auzi, De prin codri c-o ieși Cu tine că s-o lupta Și pe mine m-o lua? ................................ Cântă, mândro, nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fată care întruchipa toate frumusețile și virtuțile, chiar dacă avea în trup o coastă de drac. Dar toate femeile au măcar una. Vedem asta limpede la ea. Când ea vrea să se ducă la tatăl ei, Chirică îi spune lui Stan: "Stăpâne, lasă să se ducă numai nevasta d-tale". Iar ea pleacă singură cu copilul. Chirică îi spune apoi stăpânului: "Alăture cu casa socru-tău este o căsuță tupilată, în care șede un tălpoi de babă, meșteșugoasă la trebile sale, cum
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
măcar una. Vedem asta limpede la ea. Când ea vrea să se ducă la tatăl ei, Chirică îi spune lui Stan: "Stăpâne, lasă să se ducă numai nevasta d-tale". Iar ea pleacă singură cu copilul. Chirică îi spune apoi stăpânului: "Alăture cu casa socru-tău este o căsuță tupilată, în care șede un tălpoi de babă, meșteșugoasă la trebile sale, cum îi sfredelul dracului. Du-te de trage în gazdă la dânsa și te fă că ești un drumeț străin
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să ți-o aducă acolo. Și atunci să vezi ce pot babele și cât îi de credincioasă femeia! Să...ra! măi Chirică, ce spui tu? Parcă despre asta mi-aș pune capul la mijloc. Ba nu fi așa de darnic, stăpâne. Mai bine cruță-ți capul, că poate ți-a mai trebui." Stan o găsește pe babă, îi dă rachiu și bani și o trimite la nevasta lui. Baba o convinge destul de ușor pe tânăra femeie s-o urmeze. Îl găsesc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fi noi harnici să mai facem copii. Dă, cu cine să te sfădești? pesemne așa a fost să fie de la Dumnezeu!" Când intră Chirică, femeia începe iar cu plânsetele și explicațiile. "Dar Chirică, după ce-o ascultă, zice: O crezi, stăpâne, ce spune? Nu te mai uita în gura ei! Ia mai bine s-o cinătuim. Pune-o jos să-i scoatem costița ceea." O pune la pământ și, cu cleștele, îi smulge coasta de drac. "Stăpâne, ia de-acum ai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ascultă, zice: O crezi, stăpâne, ce spune? Nu te mai uita în gura ei! Ia mai bine s-o cinătuim. Pune-o jos să-i scoatem costița ceea." O pune la pământ și, cu cleștele, îi smulge coasta de drac. "Stăpâne, ia de-acum ai femeie cumsecade [...] iaca, chiar azi mi s-au împlinit anii de slujbă. Rămâi de-acum sănătos, că eu mă duc de unde am venit." Pleacă luând-o cu el pe babă, care-i va sluji ca "un
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-i tot al lui Dumnezeu." Banditismul său loial dă dovadă de o grijă și menajamente surprinzătoare. Dacă drumețul pe care-l pradă este creștin, îi lasă un cal din doi și cinci piaștri din zece. Haiducul Vasile îi măcelărește pe stăpânul casei, pe soția și copii acestuia; dar îl pălmuiește pe unul dintre oamenii lui, care, găsind într-un dulap unt și brânză, le mănâncă deși era zi de post. Fără isprăvile sângeroase pe care le seamănă pe drum, ar fi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
afară. Roșu trage în piept vântul călduț al serii, plin de trilul păsărilor; își umple ochii cu priveliștea câmpurilor, munților și pădurilor peste care apune soarele și scoate un nechezat mândru care face să se dărâme casele dimprejur. Apoi așteaptă. Stăpânul lui nu vine la această chemare. Bătrâna, ținându-l de frâu, îl duce spre oraș. Apropiindu-se, calul nechează, palatul cel vechi se cutremură, iar boierii își spun între ei: "Parc-ar fi scăpat Corbea!". Când o văd pe bătrâna
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Nu doar arborii și plantele, fântânele și grânele preocupă gândul încântat al aezilor, ci și animalele de fermă, caii, câinii, turmele au predilecția lor. Cântecele lor au o mireasmă de fân și staul. Calul este prietenul cel mai bun al stăpânului său, precum Xantos. Vorbește cu el; îl sfătuiește; îl previne de primejdie. Este o ființă superioară, supranaturală. Are mai multe inimi, cel mai adesea două; șapte inimi când e un armăsar rar. Este tovarășul, prietenul, sfătuitorul, confidentul călărașului și al
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-l părăsească: Foaie verde foi de praz, Mor, murgule, de necaz Că nu știu cui să te las! Foicică de dudău, Te-aș lăsa la taică-meu, Dar mi-e taica om bătrân: Nu cosește vara fân, Nu te-o-ngriji ca stăpân. Mor, murgule, ne necaz Că mă mir cui să te las! Te-aș lăsa la frate-meu, Dar el nu e ce-am fost eu. Frate-meu e om bogat Om cu trecere la sat, L-a pus satul dipotat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]