14,579 matches
-
se poate realiza fără asigurarea unor cantități tot mai mari de apă. Oltenia este o zonă de silvostepă. Vegetația arboricolă este reprezentată de Stejarul pufos (Quercus pubescens), Stejarul brumăriu sau ganțoiu (Quercus pendunculiflora), gârnița (Quercus frainetta). În comuna Poiana Mare, vegetația arboricolă este reprezentată de resturile unor păduri de stejar, care acopereau suprafețe întinse, dar care au dispărut, lăsând locul culturilor agricole. Se întâlnesc exemplare rare de porumbar (Prunus spinose), stejarul pufos, ulm, grupate în pâlcuri, ce au fost declarate monumente
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
au dispărut, lăsând locul culturilor agricole. Se întâlnesc exemplare rare de porumbar (Prunus spinose), stejarul pufos, ulm, grupate în pâlcuri, ce au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
rare de porumbar (Prunus spinose), stejarul pufos, ulm, grupate în pâlcuri, ce au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci degete (Potentil arenaria), toporași (Violo odorata). Pe aceste, nisipuri
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
porumbar (Prunus spinose), stejarul pufos, ulm, grupate în pâlcuri, ce au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci degete (Potentil arenaria), toporași (Violo odorata). Pe aceste, nisipuri s-a
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
stejarul pufos, ulm, grupate în pâlcuri, ce au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci degete (Potentil arenaria), toporași (Violo odorata). Pe aceste, nisipuri s-a întâlnit stejarul brumăriu
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
în pâlcuri, ce au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci degete (Potentil arenaria), toporași (Violo odorata). Pe aceste, nisipuri s-a întâlnit stejarul brumăriu. Pe nisipurile mobile și
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
au fost declarate monumente ale naturii (Pădurea Ciurumela - de la Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci degete (Potentil arenaria), toporași (Violo odorata). Pe aceste, nisipuri s-a întâlnit stejarul brumăriu. Pe nisipurile mobile și prin culturile de
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
Tunarii Vechi). În cadrul zonei de silvostepă se întâlnește și o vegetație intrazonală determinată de factori edafici specifici, reprezentată prin vegetația nisipurilor, vegetația de luncă, vegetația de mlaștină și vegetația de pe terasă. Vegetația nisipurilor Între Calafat și Piscu Vechi întâlnim o vegetație specifică formată din: troscot (Polygonum arenarium), pătlagina (Plantago indica), cinci degete (Potentil arenaria), toporași (Violo odorata). Pe aceste, nisipuri s-a întâlnit stejarul brumăriu. Pe nisipurile mobile și prin culturile de porumb și bostănoase se găsesc fitocenoze de Molugo cerviana
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
Viola Kitaibeliana), obsigă (Broms tectorum). În pădurile de salcâm se întâlnesc fitcenoze de firuță (Poa bulbosa). Vara și toamna apar fitcenoze de meișor (Digitaria sanquinalis), pir gros (Cynodon dactylon), troscot (Polygonum arenarium). Pe interdune apar fitcenoze de pipirig (Holoschaemus vulgaris). Vegetația teraselor Fauna are un rol mare în formarea solurilor, intervenind direct în evoluția lor. Această zonă se caracterizează prin condiții fizico-geografo-biologice variate, având bioceneza cu rol mare în procesele de pedogeneză. Pe sol și în sol trăiesc animale nevertebrate (viermi
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
din toată zona studiată. Fertilitatea reală a acestor soluri este limitată de regimul de precipitații. Cantitatea relativ mică de precipitații și evapotranspirația mare face ca rezerva de apă să nu satisfacă nevoia de apă a plantelor pe toată perioada de vegetație. Rezolvarea acestui neajuns s-a făcut prin amenajarea unui sistem de irigații. Aceste soluri fac parte din clasa I de calitate, fertilitatea naturală fiind foarte ridicată. Sunt soluri care se lucrează ușor, raportul dintre aerul si apa din sol fiind
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 26 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă, cu luciu de apă (lac populat cu știucă, o specie de pește teleostean) și vegetație lacustră ce include și insule plutitoare (plauri) acoperite cu stuf. Rezervația găzduiește și asigură condiții de hrană și viețuire pentru mai multe specii de păsări acvatice clocitoare protejate la nivel european (prin directivele "147/ CE din 30 noiembrie 2009" și
Lacul Știucilor () [Corola-website/Science/325236_a_326565]
-
include atât paduri de altitudine, cât și câmpii, dar și deșert. Parte muntoasă cuprinde platoul Leroghi numit de samburu "Ldonyo" (Muntele) aflat între 1600 și 2400 m deasupra nivelului mării. Zonz joasă ("Lpurkel") este toridă și secetoasă, având ca principală vegetație acacia. Samburu este o societate patriarhală. Supremația bătrânilor este susținută de credința în puterea blestemelor lor. La vârsta de 5 ani băieți trec printr-o ceremonie de inițiere în urma cărea se alătură „clasei războinicilor” "moran" (il-murran). Statutul de moran implică
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
sau brad, mai rar specii de flori. Drenajul apei este slab, datorită turbei care este la origine un sol plin cu fragmente descompuse de plante, astfel că apa "băltește" aici permanent, (polenul prezent în turbă, ajută la stabilirea perioadelor de vegetație din era glaciară). Are o suprafață de 38 hectare, habitatul caracteristic fiind reprezentat de o turbărie acidă ombrotrofică, săracă în nutrienți minerali și hidrologic menținută în principal prin aportul precipitațiilor. Nivelul apei est mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, iar
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
din era glaciară). Are o suprafață de 38 hectare, habitatul caracteristic fiind reprezentat de o turbărie acidă ombrotrofică, săracă în nutrienți minerali și hidrologic menținută în principal prin aportul precipitațiilor. Nivelul apei est mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, iar vegetația perenă este dominată de perne (movilițe) viu colorate de "Sphagnum spp." (ce permit supraânălțarea mlaștinii în partea ei centrală), "Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p."). Peste fondul vegetației alcătuit din mușchi arctic de tip Sphagnum
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, iar vegetația perenă este dominată de perne (movilițe) viu colorate de "Sphagnum spp." (ce permit supraânălțarea mlaștinii în partea ei centrală), "Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p."). Peste fondul vegetației alcătuit din mușchi arctic de tip Sphagnum, în condiții austere de troficitate, s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru ("Pinus silvestris" forma turfosa), dedesubt fiind un strat de turbă. Tot aici pot fi enumerate specii precum: Sit important pentru
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru ("Pinus silvestris" forma turfosa), dedesubt fiind un strat de turbă. Tot aici pot fi enumerate specii precum: Sit important pentru conservarea speciei de pin silvestru ("Pinus silvestris", forma turfosa). Turbărie activă cu vegetație forestiră în zonă de păduri (păduri în tranziție) și pășuni. Este într-o stare foarte bună de conservare Fără facilități de amenajare turistică
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
-o mai târziu în jurnalul "The Voyage of the Beagle". Prima sa impresie a fost că insula este una tristă și sterilă, dar după ce a vizitat orașul a ajuns într-o vale adâncă unde a „văzut pentru prima oară splendoarea vegetației tropicale” și a avut „o zi glorioasă”, găsind peisaje și sunete copleșitor de noi. FitzRoy a pus corturi și un observator pe Insula Prepeliței pentru a determina poziția exactă a insulelor, în vreme ce Darwin a colectat numeroase animale marine, delectându-se
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
continuat drumul, hrănindu-se cu țestoase de Galapagos, și au trecut de atolul Honden la 9 noiembrie. Au trecut prin arhipelagul Tuamotus, Darwin remarcând „un aspect foarte neinteresant; o plajă lungă de un alb strălucitor sub o linie verde-deschis de vegetație." Sosit în Tahiti la 15 noiembrie, a devenit rapid interesat în vegetația luxuriantă și în compania plăcută a băștinașilor inteligenți care au demonstrat avantajele creștinismului, infirmându-i acuzațiile pe care le auzise despre misionari tiranici care au perturbat grav culturile
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
atolul Honden la 9 noiembrie. Au trecut prin arhipelagul Tuamotus, Darwin remarcând „un aspect foarte neinteresant; o plajă lungă de un alb strălucitor sub o linie verde-deschis de vegetație." Sosit în Tahiti la 15 noiembrie, a devenit rapid interesat în vegetația luxuriantă și în compania plăcută a băștinașilor inteligenți care au demonstrat avantajele creștinismului, infirmându-i acuzațiile pe care le auzise despre misionari tiranici care au perturbat grav culturile indigene. La 19 decembrie, au ajuns în Noua Zeelandă, unde Darwin i-a
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
privind formațiunile de plăci și injecțiile de granit asemănătoare unor lichide, care păreau să infirme ideile lui Lyell și Sedgwick. Zoologul Andrew Smith i-a arătat unele formațiuni, și apoi a discutat cu el despre animalele mari care trăiau cu vegetație rară, arătând că lipsa vegetației luxuriante nu explică dispariția creaturilor uriașe din America de Sud. Pe la 15 iunie, Darwin și FitzRoy au vizitat pe renumitul astronom Sir John Herschel. În jurnalul lui, Darwin a relatat că acesta a fost „un prea-memorabil eveniment
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
injecțiile de granit asemănătoare unor lichide, care păreau să infirme ideile lui Lyell și Sedgwick. Zoologul Andrew Smith i-a arătat unele formațiuni, și apoi a discutat cu el despre animalele mari care trăiau cu vegetație rară, arătând că lipsa vegetației luxuriante nu explică dispariția creaturilor uriașe din America de Sud. Pe la 15 iunie, Darwin și FitzRoy au vizitat pe renumitul astronom Sir John Herschel. În jurnalul lui, Darwin a relatat că acesta a fost „un prea-memorabil eveniment, de care, vreme îndelungată, am
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Sf. Elena se înălțase din ocean relativ recent, dar Darwin le-a identificat ca specii dispărute de scoici de uscat. El a consemnat că pădurile fuseseră distruse de capre și porci, care se sălbăticiseră după ce fuseseră introduse în 1502, iar vegetația nativă predomina doar pe crestele înalte și abrupte, fiind înlocuită de specii importate. În acest moment, Darwin era deja foarte interesat de biogeografia insulei, iar descrierea dată de el Insulei Sf. Elena ca un „mic centru de creație” în jurnalul
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
la sud de același râu. Din punct de vedere climatic, teritoriul se încadrează zonei dealurilor joase, adică temperat continental moderat, cu o temperatură medie anuală de 8-10 °C, și influențe sub-mediteraneene. Biogeografic se încadrează etajului stejarului, la care se adaugă vegetația de luncă și faună caracteristică acestora. Dovezile scrise privind existența oamenilor pe aceste locuri se raportează la secolul al XIV - XV-lea apărute în ‘’ Documentele slavo- romane,’’ relative la Gorj (1406-1655). Numeric, populația a crescut continuu de la 3.642 în
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori); printre care se află specii endemice sau protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) Vegetația forestiera este constituită din arbori și arbuști cu specii de de: molid ("Picea abies"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
Văile mai importante sunt: Valea Bucovului, din care face parte și Valea Ghiincioaei, Grădinării (La fântâna lui Cărămidă), Vălceaua Adâncă, între Palanga și Râca, la jumătatea drumului, Vâjietoarea, Valea Teleormanului, Valea Strâmbei și Valea Plescării. Flora și fauna comunei Flora: Vegetația zonei este reprezentată bogat: Pădurile au ocupat o mare zonă pe aceste meleaguri, făcând parte din marii codri ai Teleormanului. Cele mai importante păduri ale comunei au fost: pădurea Popilor, Bobatea, Șapte-Boi, Piscului, Academiei (sau pădurea Bucovului) și Cracului. Au
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]