14,944 matches
-
individ putea fi în aparență un "eudaimon", având o viață lipsită de griji (am spune astăzi), dar acest lucru nu implică în mod necesar și includerea acestuia în categoria daimonilor. Binele, o altă constantă a filosofie occidentale, se împletește cu virtutea și eudaimonia, dar și cu rațiunea. Bunăoară Socrate accentuează ideea că viața morală este o viață virtuoasă. Prin cuvintele acestuia din dialogurile platonice putem extinde acest mod de a percepe fericirea și asupra filosofiei lui Platon. Aristotel subliniază importanța intelectului
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
Un posibil răspuns poate fi identificat la întrebarea anterioară, el putând fi și o concluzie a filosofie grecești, și anume urmărind binele suprem. Binele suprem ca și teleologie nu înseamnă pur și simplu respectarea unor anumite reguli de comportament - prin virtuți, el are în vedere o permanentă căutare prin intermediul sinelui și prin intermediul facultăților cu care a fost înzestrat omul, iar principala facultate a individului este rațiunea. Explozia gândirii raționale în Grecia antică a avut un ecou deosebit în toată lumea occidentală, influența
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
al acestei descoperiri, majoritatea astronomilor au trecut la una dintre diferitele modele planetare geo-heliocentrice, cum ar fi cel tychonic, cel capellan și cel capellan extins, fiecare fie cu, fie fără un Pământ în mișcare de rotație zilnică. Toate acestea aveau virtutea de a explica fazele lui Venus fără „defectul” de a apela în întregime la predicțiile heliocentrismului privind paralaxa stelară. Galileo a observat și planeta Saturn și a confundat inițial inelele acesteia cu planete, crezând că este un sistem cu trei
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
a astfel de diferențe prin crearea unor tipologii, sau clișee. Jonson este un maestru al stilului și un strălucitor scriitor de satiră. În “Volpone“, niște escroci sunt păcăliți de un escroc mai mare decât ei, viciul fiind pedepsit prin viciu, virtutea fiind răsplătită. Printre epigonii lui Jonson se numără Beaumont și Fletcher, care au scris comedia Cavalerul pisălog în flăcări, o satiră a clasei mijlocii în formare și în special a acelor noi îmbogățiti care vor să dicteze gustul literar fără
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
în proză și romane după ce piesele sale nu au putut trece de cenzură. Henry Brooke de asemenea s-a îndreptat către domeniul romanelor. Între timp, Samuel Richardson a scris un roman menit să pareze efectul dăunător al romanelor - "Pamela sau Virtutea Răsplătită" (1749). Henry Fielding a atacat absurditatea romanului acestuia prin romanul "Shamela" și apoi ca răspuns la "Clarissa" al lui Richardson a scris "Tom Jones". Brooke a scris "Un bărbat sentimental" și în mod indirect a marcat inaugurarea romanului sentimental
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
din cele mai importante creații ale sale, "Școala ateniană". La cererea personală a papei, frescele din "Stanza della Segnatura" abordează temele: "Adevărul", "Bunătatea" și "Frumusețea". În scena înfățișând Parnasul, Rafael identifică "Frumusețea" cu muzica și poezia, "Bunătatea" este exprimată de virtuțile fundamentale, iar "Adevărul", legat de noțiunea rațiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antică. "Școala din Atena" este o alegorie a filozofiei. În centrul tabloului apare Platon, ținând într-o mână dialogul "Timaios" iar cu cealaltă mână arătând spre
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
egiptene sunt anonime tocmai fiindcă artistul nu era socotit demn de o cinste deosebită. Pe de altă parte, arta egipteană era o artă angajată, având scopuri precise. Ea nu urmărea realizarea frumosului ci să reprezinte o alegorie a binelui, a virtuții. În ceea ce privește conceptul de “frumos” în egipteană se știe că acest termen are și sensul de “bun” (moral și utilitar) și sensul de “frumos” (estetic). Aceste tendințe sunt vizibile încă din imperiul vechi, unde cele două sensuri coexistă. În greacă termenul
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
premii pentru opera literară proprie apariții în filme și la tv în situația în care nu se dispune de acest ingredient se poate înlocui cu miere considerau că scopul vieții este fericirea iar ea nu putea fi atinsă decât prin virtute rolul acestui consiliu a variat în timpul diferiților împărați în timp gușa și abdomenul acestora devine așa de plin încât aceste furnici sunt incapabile de mers destinul vieții sale se leagă implicit de muzică de asemenea el devine aproape imposibil de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
adevărata față de Dumnezeu (Hagada, ÎI,46) și de credință, care este încredere absolută și confidențialitate cu Domnul; statornicie neclintita: el a crezut cuvântului lui YHWH (ÎI,51) și a rămas fidel în Cele Zece încercări, la care a fost supusă virtutea lui (Hagada, I, 287). De tradiția iudaica este celebrata îndeosebi scenă încercării supreme, intrată și în liturgia iudaica: „În al șaptele an (...) s-au auzit voci în cer asupra lui Abraham, adică voci care proclamau că el a fost fidel
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
cultul și spiritualitatea creștină este absolut naturală: în primele veacuri figură lui era familiară creștinilor a caror pietate era hrănita din Scripturi. Chiar inițierea catehumenilor începea cu istoria patriarhilor, iar tradiția creștină a continuat-o pe cea iudaica în preamărirea virtuților și sfințeniei părintelui celor care cred. Mai mult chiar decât model al omului credincios, adorator al unicului Dumnezeu adevărat și etalon al monoteismului (cf. Clement din Alexandria, Corpus Scriptorul Ecclesiasticorum Grecorum, Viena 1886, ÎI; Grigore din Nissa, Patrologia Greca, Migne
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Părinții Bisericii din Orient primează un al treilea aspect: Abraham model de asceza. Abandonarea patriei, a familiei, ascultarea necondiționată (dovedită mai ales in sacrificarea lui Isac) sunt toate trăsături văzute, nu atât ca acte de credință, cât mai ales că virtute eroica. Abraham este înțeleptul care ascultă de Dumnezeu în ciuda repulsiei cărnii; este modelul lui amor spiritualis, care primează asupra lui amor carnalis; viziune care de la Origen la sf. Bernard (cf. PL, CLXXXIII), la sf. Francisc de Sales (cf. De l
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
consacrat două tratate lui Abraham (cf. PL, XIV, coll. 441-524): primul este o interpretare morală; celălalt este o transpunere mistica. În opera să, Ambroziu, preamărește credință lui Abraham, dar și biruința lui asupra cărnii, asupra sentimentelor și sunt evidențiate următoarele virtuți: devotio, prudență, ospitalitatea ș.a.. „Am vorbit - scrie Ambroziu - despre pietatea și credința lui Abraham, despre prudență, dreptatea, caritatea, cumpătarea lui; acum să vorbim și despre ospitalitatea lui” (col. 457). „Caută - încheie Ambroziu - nu numai ușurință de a face, dar și
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
descendentei sale: Ismael, strămoșul arabilor. Odată cu binecuvântarea Abraham îi transmite lui Ismael și adevărată credință - Islam - si cultul anexat pentru perpetuarea credinței. În fine, este evidențiat rolul de fondator al Ka’ba și al pelerinajului sacru. De musulmani sunt celebrate virtuțile lui Abraham, în chip deosebit ospitalitatea lui. Sunt reluate, înfrumusețate și îmbogățite tradițiile și legendele iudeo-creștine. Abraham ar fi fost primul om căruia părul i s-a albit în semn de modestie, de gravitate, de inteligență și de iubire. În
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
nimic excesiv, după cum observă corect Gorzo și Lazăr, până și mall</em>-ul e prezentat fragmentat și lasă o impresie dezolantă, dar și, în contra-pondere, cu un tip de banalizare a sărăciei și, uneori, cu o investire a acesteia cu virtuți închipuite - sigur, se vede fugar o casă sărăcăcioasă, plină de gunoaie. Sigur, la țară se trăiește modest. Dar... așa stau lucrurile. Iar experiența de zi cu zi a țăranului sărac este, până la urmă, mai bogată și „umană” decât distracțiile cu
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
considerate drept teorii științifice. Asemenea teorii sunt științele exacte, cu deosebire teoriile fizice. Condițiile pe care le satisfac aceste teorii, mai ales simetria dintre explicație și predicție, sunt definite de Popper drept criteriu universal de delimitare a teoriilor științifice. Marea virtute a științei nu constă deci în infailibilitatea ei, ci în deschiderea unui spațiu amplu pentru discuția critică. Teoriile științifice nu pot fi demonstrate, ci doar falsificate. Cealaltă parte a medaliei este aceea că teoriile care nu pot fi criticate nu
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
element activ al vieții sociale. Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o categorie fundamentală a pedagogiei. Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
suferința, durerea, dorința de ispășire devin speranță, și chiar plânsul morții ființei iubite se transformă în transfigurarea "Laurei", care coboară consolatoare din ceruri. "Laura", femeie superioară căreia poetul îi aduce omagii, nu are nimic de supraomenesc, este un model de virtute și frumusețe, însă figura ei nu palpită de viață, trăsăturile sale umane, ochii frumoși, părul blond, surâsul dulce, se repetă imuabil și totuși ea constituie punctul ideal de sprijin în jurul căruia se desfășoară viața sentimentală a poetului. Culegerea se încheie
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
al Prințesei Sadako (viitoarea Împărăteasă Teimei). A fost primul împărat de o sută de ani a cărei mamă biologică a fost soția oficială a predecesorului său. Prenumele său, Hirohito, este compus din kanji 裕仁 care semnifică "bogăție, abundență, fertilitate" și "virtute"; caracterul "hito" intră în componența numelui tuturor descendenților masculini ai familiei imperiale încă din secolul al XI-lea. Titlul său în copilărie și tinerețe a fost Prințul Michi ("Michi-no-miya"; 迪宮). Așa cum este tradiția, Hirohito a fost separat de părinții săi
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
Puterea omului se micșorează sub influența cauzelor externe. Anume ele determină forța, creșterea, durata pasiunilor noastre. Prin jocul de a reprima o afecțiune contra alteia omul tinde să își conserve existența. Cu cât acest efort este mai mare cu atât virtutea omului este mai puternică. Binele include tot ce ne conduce la înțelegerea lucrurilor. Răul reprezintă obstacolele cunoașterii. Supremul Bine este cunoașterea lui D-zeu, iar cea mai mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligența este
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
conserve existența. Cu cât acest efort este mai mare cu atât virtutea omului este mai puternică. Binele include tot ce ne conduce la înțelegerea lucrurilor. Răul reprezintă obstacolele cunoașterii. Supremul Bine este cunoașterea lui D-zeu, iar cea mai mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligența este definită ca virtutea supremă a sufletului, în timp ce rațiunea reprezintă baza virtuții. Ajungând de la cunoaștere la virtute, oamenii își dau seama că supremul lor bine este înțelegerea între ei. Trăind
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
mai puternică. Binele include tot ce ne conduce la înțelegerea lucrurilor. Răul reprezintă obstacolele cunoașterii. Supremul Bine este cunoașterea lui D-zeu, iar cea mai mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligența este definită ca virtutea supremă a sufletului, în timp ce rațiunea reprezintă baza virtuții. Ajungând de la cunoaștere la virtute, oamenii își dau seama că supremul lor bine este înțelegerea între ei. Trăind după principii raționale, oamenii vor căuta să compenseze prin dragoste și generozitate, ura și
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
la înțelegerea lucrurilor. Răul reprezintă obstacolele cunoașterii. Supremul Bine este cunoașterea lui D-zeu, iar cea mai mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligența este definită ca virtutea supremă a sufletului, în timp ce rațiunea reprezintă baza virtuții. Ajungând de la cunoaștere la virtute, oamenii își dau seama că supremul lor bine este înțelegerea între ei. Trăind după principii raționale, oamenii vor căuta să compenseze prin dragoste și generozitate, ura și mânia pe care o au unul împotriva altuia
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
obstacolele cunoașterii. Supremul Bine este cunoașterea lui D-zeu, iar cea mai mare virtute a omului este să îl cunoască pe D-zeu. Inteligența este definită ca virtutea supremă a sufletului, în timp ce rațiunea reprezintă baza virtuții. Ajungând de la cunoaștere la virtute, oamenii își dau seama că supremul lor bine este înțelegerea între ei. Trăind după principii raționale, oamenii vor căuta să compenseze prin dragoste și generozitate, ura și mânia pe care o au unul împotriva altuia. În cartea a 5-a
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
fără de rude / Nimeni nu-i așa sărman ca voi, / Dumnezeu din ceruri nu aude / Dorul vostru de-a pleca 'napoi. Nimeni nu vă face parastasul, / Mulți rămân soldați necunoscuți, / Moartea nu vă-ntreabă cât e ceasul / Nici de rangul marilor virtuți. Pentru voi istoria e oarbă... Cu pământ străin sucit pe oase / Voi de-abia înaintați prin cer / Tragice morminte glorioase / Vameșii nici acte nu vă cer. Peste neștiuta noastră moarte, / Viața e un cinic paradox, / Auziți și voi cum, de
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
literatură, pictură, muzică, arhitectură. Trăsături: regula celor trei unități în dramaturgie (de loc, timp, acțiune); puritatea genurilor și a speciilor literare; întâietatea rațiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr și natural (în literatură), înfrumusețarea și înnobilarea naturii (în pictură); promovarea virtuții - propunând un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (tip social - excepțional, unic - un model); natură se subordonează idealului uman - caracter moralizator. Cultivă trăsături distincte - curajul, vitejia, generozitatea sau lașitatea, avariția, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil înalt nu amestecul de
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]