144,219 matches
-
iar căsătoria nu este egală. Vladimir a putut intra în Rusia în noiembrie 1991 când a fost invitat să viziteze Sankt Petersburg de primarul Anatol Sobciak. Mare Duce Vladimir Kirillovici a murit din cauza unui infarct miocardic în timp ce vorbea la o adunare a bancherilor și investitorilor hispanofoni de la Miami, în Statele Unite, la 21 aprilie 1992. Trupul său a fost dus în Rusia și îngropat cu pompă la fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg. A fost primul Romanov care a primit asemenea
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
majoritatea elementelor întâlnite în limbajele de programare moderne: variabile, funcții, operatori logici, operatori de calcul, blocuri de control etc. Elementelor au o formă similară celor din limbajul C. Ca în orice alt limbaj de scripting, tipul variabilelor nu trebuie declarat: +, - Adunare, scădere Prescurtările din limbajul C sunt și ele permise: &&, ||, ! AND, OR, NOT ==, != Egal, diferit. $0; $1,$2,$3... Câmpurile din linia de date. Structurile de control sunt foarte similare cu cele din limbajul C. Aritmetice: sqrt(), log(), exp(), int() Funcțiile
AWK () [Corola-website/Science/320050_a_321379]
-
nule și neavenite pentru dreptul internațional. Orice înțelegere bilaterală prin care se cedau porțiuni din teritoriul românesc, nu putea să intre în vigoare, fără ratificarea ei de către Parlamentele celor două țări (în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Națională a României), lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituțional că ostrovul Limba nu a fost înstrăinat de jure. Numai tratatul frontalier româno-ucrainean de la Constanța din 2 iunie 1997, intrat în vigoare la 22 octombrie
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
au semnat Declarația de Independență a Lituaniei, prin care au proclamat Lituania stat independent pe principii democratice. Consiliul a reușit să declare independența în pofida prezenței armatei germane în țară până în toamna lui 1918. Consiliul și-a continuat eforturile până la întrunirea Adunării Constituante a Lituaniei (în ) la 15 mai 1920. După ultima divizare a Uniunii Polono-Lituaniene în 1795, Lituania a fost anexată de Imperiul Rus. De-a lungul secolului al XIX-lea, atât polonezii cât și lituanienii au încercat să-și redobândească
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
permis publicarea rezoluției, dar au permis funcționarea consiliului. Autoritățile au cenzurat ziarul Consiliului, "Lietuvos aidas" ("Ecoul Lituaniei"), împiedicând Consiliul să comunice cu publicul larg. Conferința de la Vilnius a decis și că în cel mai scurt timp va fi aleasă o adunare constituantă prin vot popular. Cei douăzeci de membri ai Consiliului erau de toate vârstele (cel mai tânăr avea 25 de ani; cel mai în vârstă, 66), statuturile sociale, profesiile și orientările politice. Erau opt avocați, patru clerici, trei agronomi, doi
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
în vederea stabilirii de relații diplomatice cu Regatul Unit, Franța și Statele Unite, inamicii Germaniei. La 8 ianuarie, în aceeași zi în care Woodrow Wilson își anunța cele paisprezece puncte, consiliul a propus amendamente la declarația din 11 decembrie, cerând alegerea unei adunări constituante. Amendamentele au fost respinse de germani și s-a arătat că Consiliul va servi doar ca organism consultativ. Consiliul a riscat destrămarea, câțiva membri amenințând cu demisia. La 16 februarie, consiliul, prezidat temporar de Jonas Basanavičius, a hotărât să
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
consultativ. Consiliul a riscat destrămarea, câțiva membri amenințând cu demisia. La 16 februarie, consiliul, prezidat temporar de Jonas Basanavičius, a hotărât să declare din nou independența, de această dată fără a menționa nimic despre vreo relație cu Germania, asupra căreia adunarea constituantă urma să decidă. 16 Februarie este astăzi una dintre cele două zile ale independenței sărbătorite în Lituania. Germanii nu au fost mulțumiți de noua declarație și au cerut consiliului să revină la decizia din 11 decembrie. La 3 martie
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
doua constituție provizorie, care a înființat postul de președinte al Lituaniei. Antanas Smetona, președintele consiliului, a devenit primul președinte al țării. Armata germană s-a retras din Lituania abia în iulie 1919. Din cauza războaielor și a altor frământări, alegerile pentru Adunarea Constituantă a Lituaniei s-au ținut abia în primăvara lui 1920. Consiliul s-a autodizolvat la 15 mai 1920.
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
la conferință au ales un Consiliu al Lituaniei format din 20 de membri, cu scopul de a formaliza rezoluția. Autoritățile germane nu au permis publicarea rezoluției, dar au lăsat Consiliul să funcționeze. Conferința de la Vilnius a decis și alegerea unei adunări constituante prin vot popular în cel mai scurt timp. Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de independență. Primul draft, cerut de cancelarul Georg von Hertling, a fost pregătit de ministerul german de
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
arăta că alianța avea să se formeze pe baza convențiilor privind afacerile militare, de transport, vamale și monetare, mulți lituanieni au considerat că Consiliul și-a depășit autoritatea: rezoluția din septembrie adoptată la conferința de la Vilnius cerea explicit ca o adunare constituantă să decidă în aceste probleme cruciale de stat. Când au început negocierile de pace între Germania și Rusia în 1918, autoritățile germane au cerut reprezentanților lituanieni să pregătească două notificări de independență—una pentru Rusia, în care legăturile Lituaniei
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
alianță cu Germania și o a doua versiune pentru Germania care va repeta, în principal, actul de la 11 decembrie. Consiliul a hotărât să amendeze prima parte a actului de la 11 decembrie. Petras Klimas a introdus o propoziție prin care cerea Adunare Constituantă. Un alt element important a fost declarația că principiile democratice aveau să stea la baza guvernării noului stat, principiu enunțat la conferința de la Vilnius Conference, dar omis în actul de la 11 decembrie. A doua parte, care pomenea „ferma și
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
actului, primele două paragrafe până la cuvântul "drauge". Această secțiune a fost aprobată în unanimitate. Partea a doua nu a primit, însă, susținerea celor patru membri demisionari deoarece ei nu erau mulțumiți cu termenul „"în cele din urmă"” la descrierea atribuțiilor Adunării Constituante (la „"... baza Statului Lituanian și a relațiilor cu alte state va fi în cele din urmă determinată de Adunarea Constituantă ..."”). Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante, în timp ce majoritatea
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
însă, susținerea celor patru membri demisionari deoarece ei nu erau mulțumiți cu termenul „"în cele din urmă"” la descrierea atribuțiilor Adunării Constituante (la „"... baza Statului Lituanian și a relațiilor cu alte state va fi în cele din urmă determinată de Adunarea Constituantă ..."”). Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante, în timp ce majoritatea a căzut de acord că acest cuvânt exprimă doar natura nenegociabilă și incontestabilă a deciziilor viitoarei Adunări. Actul a fost
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
la descrierea atribuțiilor Adunării Constituante (la „"... baza Statului Lituanian și a relațiilor cu alte state va fi în cele din urmă determinată de Adunarea Constituantă ..."”). Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante, în timp ce majoritatea a căzut de acord că acest cuvânt exprimă doar natura nenegociabilă și incontestabilă a deciziilor viitoarei Adunări. Actul a fost, deci, aprobat unanim dar nu a avut susținerea totală a tuturor celor douăzeci de membri. Textul Declarației
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
urmă determinată de Adunarea Constituantă ..."”). Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante, în timp ce majoritatea a căzut de acord că acest cuvânt exprimă doar natura nenegociabilă și incontestabilă a deciziilor viitoarei Adunări. Actul a fost, deci, aprobat unanim dar nu a avut susținerea totală a tuturor celor douăzeci de membri. Textul Declarației de Independență a Lituaniei este împărțit, din punct de vedere formal juridic, în cinci secțiuni: "„Promulgarea”", "„Dispozițiile”", "„Clauzele”", "„Notificarea”" și
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Hitler cu „Adolf“, mai degrabă decât „Mein Führer“. Cu ajutorul lui Hermann Göring și a găștii pestrițe a SA-ului lui Ernst Röhm, Hitler a dat lovitura în 8 noiembrie 1923, când a încercuit berăria Burgerbraukeller, unde von Kahr conducea o adunare patriotică. În urma acestei acțiuni, von Kahr și ceilalți au fost forțați să se retragă într-o cameră din spate, cerându-li-se cooperarea. Atunci Hitler a comis greșeala de a permite oamenilor să părăsească berăria. O zi după, Hitler alături de
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
reviriment al expansiunii teritoriale și al înfloririi Regatului Odris are loc în timpul lui Kotys I. Despre domnia lui se știu puține lucruri, însă se știe faptul că a fost asasinat de un grec, care mai apoi a fost răsplătit de Adunarea Populară a Atenei. După moartea lui Sitakles, Regatul Odris a cunoscut perioade succesive de fărămițare și de unificare. De exemplu, pe vreme lui Kotys I (383-359 î.Hr.) a ajuns din nou la o mare înflorire și expansiune. Însă după moartea
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
țara lor, învinsă în Primul război mondial, să nu-și piardă independența, fiind împărțită între imperiile coloniale ale învingătorilor. După înfrângerea suferită de Imperiul Otoman la sfârșitul primei conflagrații mondiale, activitatea naționaliștilor turci din Anatolia a culminat cu formarea Marii Adunări Naționale, care a mobilizat majoritatea resurselor naționale sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de decizie independentă. Măsurile dure luate de conducerea otomană împotriva naționaliștilor a marcat începutul unei noi faze, distincte. Mustafa Kemal a trimis o notă guvernatorilor regionali și comandanților militari prin care le cerea să organizeze alegerea de delegați pentru Marea Adunare Națională, care avea să fie convocată la Ankara. Mustafa Kemal a făcut de asemenea apel la lumea islamică să-l sprijine, în condițiile în care el și sprijinitorii săi continuau lupta în numele sultanului, care era de asemenea și calif. Principalul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de grupurile de rezistență turce. Ismet Inonü participat la ședințele noului Parlament de la Ankara din postura de deputat de Edirne. În martie 1920, revoluționarii turci au anunțat națiunea că a fost înființat un nou parlament cu sediul la Ankara - Marea Adunare Națională a Turciei. Marea Adunare Națională și-a asumat puteri legislative și executive complete. Pe 23 aprilie 1920, noul parlament s-a întrunit în prima sesiune, numindu-l pe Mustafa Kemal președinte al Marii Adunări Naționale și pe Ismet Inonü
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Ismet Inonü participat la ședințele noului Parlament de la Ankara din postura de deputat de Edirne. În martie 1920, revoluționarii turci au anunțat națiunea că a fost înființat un nou parlament cu sediul la Ankara - Marea Adunare Națională a Turciei. Marea Adunare Națională și-a asumat puteri legislative și executive complete. Pe 23 aprilie 1920, noul parlament s-a întrunit în prima sesiune, numindu-l pe Mustafa Kemal președinte al Marii Adunări Naționale și pe Ismet Inonü șef al Marelui Stat Major
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
cu sediul la Ankara - Marea Adunare Națională a Turciei. Marea Adunare Națională și-a asumat puteri legislative și executive complete. Pe 23 aprilie 1920, noul parlament s-a întrunit în prima sesiune, numindu-l pe Mustafa Kemal președinte al Marii Adunări Naționale și pe Ismet Inonü șef al Marelui Stat Major. Pentru toată lumea a devenit evident că noul regim era gata să se ridice la luptă nu numai împotriva trupelor străine de ocupație, dar și împotriva Sultanului și guvernului său. Pe
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
3 octombrie 1922). Din partea turcă a negociat İsmet İnönü, comandantul armatelor din vest. Spre deosebire de negocierile de la [[Armistițiul de la Moudros|Moudros]], turcii se aflau în avantaj, iar britanicii și grecii (reprezentați de britanici) se aflau în defensivă. Britanicii sperau ca Marea Adunare Națională să fie dispusă să facă anumite concesii. După primele discursuri, britanicii au aflat cu surprindere că turcii erau hotărâți să respecte prevederile „Pactului Național”. În timpul conferinței, trupele britanice s-au pregătit să respingă atacul trupelor naționaliștilor turci. Nu au
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
care îl însoțeau pe Bele, dar au cedat după numai o zi. Guvernul din Istanbul, care se legitima prin suveranitatea [[sultan]]ului, încetase practic să existe în momentul în care forțele britanice ocupaseră capitala [[Imperiul Otoman|imperiului]] după încheierea războiului. Adunarea Națională a primit pentru dezbatere legea pentru abolirea sultanatului. La 1 noiembrie 1922, Marea Adunare Națională a votat abolirea sultanatului. Ultimul sultan a părăsit Turcia pe 17 noiembrie 1922 și s-a îndreptat la bordul unei nave britanice spre [[Malta
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
care se legitima prin suveranitatea [[sultan]]ului, încetase practic să existe în momentul în care forțele britanice ocupaseră capitala [[Imperiul Otoman|imperiului]] după încheierea războiului. Adunarea Națională a primit pentru dezbatere legea pentru abolirea sultanatului. La 1 noiembrie 1922, Marea Adunare Națională a votat abolirea sultanatului. Ultimul sultan a părăsit Turcia pe 17 noiembrie 1922 și s-a îndreptat la bordul unei nave britanice spre [[Malta]]. Acest ultim eveniment a marcat dispariția Imperiului Otoman. [[Fișier:Delegation of Turks which was sent
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]