145,175 matches
-
speranță și a plecat cu întreaga sa familie la Pyeongyang sperând ca garnizoana rămasă să poată întârzia capturarea capitalei Hanseong (Seul). Divizia condusă de Katō Kiyomasa a ajuns la Chungju, unde divizia a treia tăbărâse cu puțin timp în urmă. Acolo, Katō s-a înfuriat pe Konishi pentru că nu l-a așteptat la busan așa cum s-au înțeles și a încercat să ia toată gloria doar pentru sine. Nabeshima Naoshige a propus un compromis împărțind trupele japoneze în două grupuri diferite
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
iar sclavii coreeni salutau japonezii ca pe niște eliberatori. Sclavii au dat foc la toate birourile unde erau ținute evidențe legate de sclavie. În urma jefuirii orașului, Katō a costruit pe muntele Namsan un impunător castel japonez cu vedere asupra Seoul-ului acolo unde este astăzi site-ul bibliotecii orașului. Seonjo și curtea sa s-au retras la nord de Phenian și avea să se retragă în China dacă japonezii înaintau așa de departe în nord. În timp ce mergea pe jos, regele era hărțuit
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Hamgyeong a sosit în sfârșit. Fiind veterani căliți în multe lupte împotriva jurchenilor din Manciuria, cavaleria s-a mutat rapid la râul Imjin pentru a fi pregătită în caz că forțele lui Katō Kiyomasa ar fi ocupat malul sudic în urmărirea regelui. Acolo, forțele au ajuns față în față și au fost blocate reciproc. În conformitate cu principala înregistrare coreeană, între generalii coreeni au avut loc dezbateri aprinse cu privire la decizia ce ar trebui luată. Mulți generali au afirmat:",Noi suntem numeroși dar o mare parte
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
în iulie și a capturat o serie de cetăți de pe coasta de est de la Anbyon la Samcheok. Divizia s-a întors spre interiorul peninsule pentru a cuceri Jeongseon, Yeongwol, și Pyeongchang apoi s-a stabilit în capitala provinciei din Wonju. Acolo, Mōri Yoshinari a stabilit o administrație civilă reglementând clasele sociale după modelul japonez și a efectuat studii ale terenului. Shimazu Yoshihiro, unul dintre generalii diviziei a patraa ajuns mai târziu din cauza rebeliunii Umekita. Acesta a finalizat campania securizând Chunchon-ul. Ukita
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de întâlnire cu ceilalți comandanți. Yi Eok-gi a venit cu flota lui, dar Won Kyun a venit foarte târziu. Amiralul s-a apropiat de portul Okpo în ziua următoare. El a văzut în jur de 50 de nave japoneze ancorate acolo. Soldații japonezi jefuiau și ucideau civilii coreeni. Furios, Yi Sun-sin i-a atacat. Japonezii au intrat în panică și s-au îmbarcat repede în încercarea de a scăpa. Coreenii i-au încercuit pe japonezi și au început să tragă cu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
capturând un frumos evantai de aur dăruit lui Kurushima de către Toyotomi Hideyoshi. Amiralul a tot căutat pe insulele din jur până ce a primit de la niște pescari alt raport care spunea că o altă mică flotă japoneză este ancorată la Danghangpo. Acolo avea să se dea o nouă bătălie. În dimineața de după bătălia de la Dangpo și în următoarele câteva zile, amiralul Yi a căutat alte nave japoneze. Negăsind nimic, Yi Sun-sin s-a alăturat amiralului Yi Eok-gi la data de 4 iunie
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
câteva ore, flota japoneză a fost complet distrusă de artileria coreeană. Flote coreeană a plecat în zori și a ajuns în Jeungdo. Coreenii au căutat în toată zona după urme ale navelor japoneze și au ajuns în Youngdeungpo la prânz. Acolo au găsit o mică flotă japoneză și au pornit în urmărirea ei. După ce au fost înfrânți, japonezii au părăsit navele și au fugit pe uscat. În conformitate cu evidențele forțelor japoneze, comandantul Kurusima Michisima s-a sinucis pe mal. Flotele lui Yi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
că 82 de nave japoneze sunt ancorate la strâmtoarea Gyeonnaeryang. Din cauza adâncimii strâmtorii și pericolului reprezentat de rocile subacvatice, Yi Sun-sin a trimis șase nave ca să atragă 63 de vase japoneze în marea largă iar flota japoneză le-a urmat. Acolo, flota japoneză a fost înconjurată de flota coreeană într-o formație semicirculară specială creeată ge Yi Sun-sin. Marina coreeană avea trei nave-țestoasă care au fost folosite pentru străpungerea formației japoneze. Vasele coreene au atacat formația japoneză cu salve de tun
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Kobayakawa Takakage a plecat din cetatea de munte Geumsan pentru a ataca Jeonju (capitala provinciei Jeolla). Go Gyeong-myeong s-a întors din drum. După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat cu o armată japoneză care se retrăsese după ce fusese înfrântă cu două zile înainte în bătălia de la Ichi (8 iulie). Jinju (진주) era o fortăreață strategică care apăra provincia Gyeongsang. Comandanții japonezi știau
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
general al Asociației Junilor Vrednici formată din tineri turci de origine crimeeană. În martie, la sfârșitul războiului, călătorește pe mare la Sevastopol și Kefe (Caffa sau Feodosia) cu o delegație trimisă de Crucea Roșie având misiunea unui schimb de prizonieri. Acolo află lucruri absolut necunoscute în afara Crimeei înțelegând haosul produs de Revoluția Bolșevică. Tot atunci află că în decembrie 1917 tătarii și-au declarat independența refuzând să recunoască legitimitatea bolșevicilor care apoi, pe 23 februarie 1918, l-au executat și l-
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
rea și ea nota: „cazacii au așteptat până evreii s-au dus la sinagogă să se roage și apoi au tăbărât pe ei cu bicele. Atâta tânguială și disperare. Unii evrei se ascund în beciuri, dar îi vor prinde și acolo.” Primele zboruri ce livrau poșta pe calea aerului au zburat din Przemyśl în timpul ambelor asedii, transportând cărți poștale, în principal corespondență militară, în douăzeci și șapte de zboruri. După o aterizare forțată, corespondența dintr-unul din zboruri a fost confiscată
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
târziu a ajuns in Franța. În anul 1949 a primit licența în psihologie și în 1950 diploma Institutului de Psihologe din Paris. Începând cu 1950 a primit o bursă pentru refugiați și așa și-a putut continua studiile la Sorbona. Acolo a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului francez.<nowiki> </nowiki> este cunoscut în psihologie în special pentru cercetările avute despre influența minorităților asupra majorităților. Pentru asta, cel mai important este comportamentul minorității.Moscovici diferențiază urmatoarele stiluri comportamentale
Serge Moscovici () [Corola-website/Science/333224_a_334553]
-
lui De Ruyter, dar se crede că a devenit marinar la vârsta de 11 ani. Se spune că odată, cînd era copil, s-a cățărat pe scările care duceau pe acoperișul bisericii din orașul său. Neștiind că De Ruyter era acolo, niște lucrători au luat scările. De Ruyter a fost nevoit să spargă țiglele de pe acoperiș ca să intre în biserică și să iasă pe ușă. În 1622 a luptat ca muschetar în armata Olandei, sub comanda lui Mauriciu de Nassau, împotriva
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
să intervină în Războaiele Nordice trimițând o flotă în Marea Baltică. Suedezii controlau această zonă după ce Carol a invadat Polonia și s-a proclamat rege. De Ruyter s-a îmbarcat din nou pe nava "Tijdverdrijf", sosind în zonă pe 8 iunie. Acolo l-a așteptat pe locotenent-amiralul Jacob van Wassenaer Obdam. După ce Obdam și-a asumat comanda, De Ruyter și flota olandeză au navigat pentru a elibera orașul Danzig de sub asediu, pe care l-au eliberat pe 27 iulie fără vărsare de
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
a traversat Atlanticul pentru a prăda coloniile engleze din America de Nord. Sosind în Barbados la sfârșitul lunii aprilie 1665 la bordul navei "Spiegel" ("Oglinda"), și-a condus flota formată din 13 nave în Golful Carlisle, distrugând multe dintre navele engleze staționate acolo. Incapabil să aducă la tăcere tunurile engleze și pentru că vasele sale fuseseră afectate considerabil, s-a retras în colonia franceză Martinica pentru reparații. Navigând spre nord din Martinica, De Ruyter a capturat mai multe vase engleze și a furnizat provizii
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
o scrisoare logodnicei sale, Marie Urbach, în care îi mărturisește că o iubește în continuare. Înainte ca actul său de trădare să fie descoperit, Andrei este trimis în 1919 la Petrograd pentru a lua parte la apărarea orașului, fiind urmat acolo de Rita Tverețkaia, care rămăsese însărcinată. Nobilul german ajunge în cele din urmă la Bischoffsberg și îi dezvăluie Mariei Urbach trădarea sentimentală săvârșită de logodnicul ei rus. Nemțoaica se căsătorește cu un soldat rus oarecare pentru a dobândi cetățenia rusă
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
versuri) ale lui Fedin datează din perioada antebelică și se înscriu în linia căutărilor unui mod de exprimare original. Plecarea sa în Germania în primăvara anului 1914 cu scopul de a se perfecționa în studiul limbii germane și șederea îndelungată acolo au contribuit la formarea personalității sale. Konstantin Fedin a început să scrie proză scurtă în anul 1919, fiind descoperit de Maxim Gorki în 1921 și introdus în cercul literar Frații Serapion. Începuturile sale literare stau sub semnul formalismului și decadentismului
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
orașul saxon Zittau, aflat în prezent la granița cu Polonia și cu Republica Cehă. Pentru a se întreține a fost nevoit să țină lecții de limba rusă și să lucreze ca actor și corist la teatrele din Zittau și Görlitz. Acolo a avut loc prima confruntare a scriitorului cu marile probleme care zguduiau omenirea în perioada Primului Război Mondial. Perioada de prizonierat în Germania i-a oferit ocazia să studieze obiceiurile și mentalitatea germanilor. A văzut zeci de procesiuni solemne cu torțe pe
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
a venit să-l susțină pe XVII; acum, rușii erau flancați. Între timp, Divizia III Rezervă atacase Corpul XXII al rușilor și mai spre sud și, după o luptă grea, i-a obligat să se retragă spre sud-est; comandantul de acolo i-a transmis lui Rennenkampf că a fost atacat și învins lângă Lyck, și că nu putea face decât să se retragă. Rennenkampf a ordonat o contraofensivă în nord pentru a câștiga timp pentru a reface rândurile, reușind să împingă
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
de pe Frontul de Vest și absența lor avea să se simtă în . Mai mult, deși aceste victorii germane aveau importanța lor strategică, alte bătălii majore de pe Frontul de Est urmau să se dea în sectorul sudic, între Austro-Ungaria și Russia, acolo unde forțele rusești au reușit la început să pună pe fugă armata austro-ungară. A mai durat un an până când forțele germane și austro-ungare au reușit să schimbe soarta înaintării rusești, scoțându-i pe aceștia din Galiția și apoi din Polonia
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
asemenea, perdeaua de arbori din jurul Palatului Culturii din Iași: ""Am fost convocat de Maria Ghițulică, ea era prim-secretar. Avea un adjunct Ionescu, unu’ al dracului, i se spunea Baiazid. Și au vrut să taie tot cordonul de vegetație de acolo. Am intrat între ei ș i-am rugat să-mi îngăduie să le povestesc toată istoria palatului. Cum s-au plantat arborii acolo încă de la 1833. La urmă le-am spus că «aveți dreptate, că nu s-au mai îngrijit
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
unu’ al dracului, i se spunea Baiazid. Și au vrut să taie tot cordonul de vegetație de acolo. Am intrat între ei ș i-am rugat să-mi îngăduie să le povestesc toată istoria palatului. Cum s-au plantat arborii acolo încă de la 1833. La urmă le-am spus că «aveți dreptate, că nu s-au mai îngrijit plantele». Le-am promis că vin cu ai mei și rezolv problema"", explică botanistul. În jurul anului 1990, Leocov a primit sarcina de a
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul localitatea Mamaia; municipiului Constanța. Denumită Palatul Regal din Mamaia pe vremea monarhiei, clădirea a făcut parte din proprietarea principesei Elena, mama regelui Mihai. Acolo tânărul rege și-a petrecut o parte din verile copilăriei. Odată cu revenirea în țară a lui Carol al II-lea și preluarea tronului de la fiul său, relațiile lui Carol cu Elena s-au înrăutățit, astfel că Elena a fost obligată
Fosta vilă regală din Mamaia () [Corola-website/Science/333295_a_334624]
-
pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Acțiunea povestirii se petrece în Brazilia (pe care Camus a vizitat-o în 1949): D'Arrast, un inginer francez, a venit acolo pentru a construi un dig de-a lungul unui râu. Obosit și singur, el se va integra în grupul social din sat prin participarea la un festival care combina o sărbătoare creștină și ritualuri voodoo. El este un Sisif fericit
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
jenați și își cer scuze, iar judecătorul îi cere lui d'Arrast să aleagă o pedeapsă pentru șeful poliției, ceea ce inginerul refuză să facă. Cu prilejul unui tur prin periferia orașului, d'Arrast observă sărăcia populației de culoare care trăia acolo. El intră într-o colibă și este servit cu rom de fiica gazdei, ca parte a vizitei sale, deși simte ostilitatea localnicilor față de el și de însoțitorii săi. La întoarcere, șoferul îi explică ritualul care trebuia să aibă loc în
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]