151,683 matches
-
canonică a acesteia în comunicarea făcută în cadrul Consiliului de Miniștri, în 1950. Documentul este adesea prezentat ca actul oficial fondator al acestei politici: "Amenajarea teritoriilor reprezintă exact căutarea, în cadrul geografic al Franței, a unei mai bune repartiții a oamenilor, în funcție de resursele naturale și de activitățile economice"80. Amenajarea teritoriului nu constă așadar numai în înregistrarea mișcării populației și în înțelegerea cauzelor și a consecințelor sale. Ea tindea să promoveze o "geografie voluntară"81 a producției și a populării, suscitând inițiative care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
forțelor de atracție și de respingere care se exercită asupra ei înseși"97. Pentru a evita empirismul și împrăștierea subvențiilor trebuiau identificate investițiile rodnice. Ambiția de a raționaliza creșterea economică se baza pe descoperirea potrivit căreia implantările industriale depind de resursele oferite de mediul urban. Este posibil, după cum notează Olivier Guichard, "să ne bazăm pe ipoteza verosimilă că urbanizarea într-o țară dezvoltată trebuie să și contribuie la dezvoltarea economică, nu numai să decurgă din ea. Teoria economică modernă se fundamentează
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de urbanism ofereau aleșilor posibilitatea de a concilia căutarea unei mai bune coerențe a investițiilor publice urbane cu grija de a nu afecta interesele funciare ale alegătorilor lor. În plus, în practică, în cadrul societăților CLAU, aleșii erau deseori lipsiți de resursele tehnice necesare pentru a contracara propunerile avansate de funcționarii statului, participarea lor la aceste comisii expunându-i acum riscurilor politice legate de POS, de vreme ce paternitatea le putea fi formal atribuită. În materie de urbanism operațional, LOF a creat formula zonelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pericolelor autoînchiderii populației celei mai sărace a reținut totuși atenția responsabililor politici ai anilor 1960, chiar mai mult decât denunțările factice ale amestecului social impus. Pentru responsabilii politici, tocmai atunci când locuința socială nu era rezervată doar celor mulți, lipsiți de resurse, putea fi creditată ca dinamizatoare a promovării sociale. "Când asociațiile familiale, organizațiile sindicale sau asociațiile de locatari (de stânga sau de extremă stângă) remarcă Eugène Claudius -Petit reclamă în mod insistent că locuințele construite cu ajutorul Casei de Economii sau a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
organizațiile sindicale sau asociațiile de locatari (de stânga sau de extremă stângă) remarcă Eugène Claudius -Petit reclamă în mod insistent că locuințele construite cu ajutorul Casei de Economii sau a Casei de Depozite HLM-urile nu primesc decât familii ale căror resurse nu depășesc un anumit nivel și cer ca acest nivel să fie coborât, aceste organizații împing la segregare socială. Ele uită să privească orașul global și să considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fie coborât, aceste organizații împing la segregare socială. Ele uită să privească orașul global și să considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
socială. Ele uită să privească orașul global și să considere locuința în ansamblul aspectelor sale. Ele uită că, prin exigențele lor, accentuează un proces natural care ar trebui contracarat. Generalizarea repartizării fondate pe resurse conducea familiile cu același nivel al resurselor spre aceleași cartiere, fapt denunțat cu fermitate de către sociologi"201. Argumentarea, care nu rima cu valorile egalității republicane, preludiu al nenumăratelor avertizări asupra pericolului "transformării în ghetou" a peisajului urban francez, va invada dezbaterea publică în anii 1980. O a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în act strategii. În practică, o bună guvernare urbană, în măsura posibilului, înseamnă a dota orașul cu un maximum de atribute metropolitane. În definirea cea mai exigentă, o metropolă vizează să fie în același timp centru de comandă, pol de resurse, intersecție a multiplelor rețele de comunicație și vitrină a unei anumite arte de a trăi orășenești. În calitate de centru de comandă, orașul adăpostește piețe financiare, sedii sociale ale unor mari întreprinderi, direcții centrale ale administrației, instituții internaționale. Ca pol de resurse
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
resurse, intersecție a multiplelor rețele de comunicație și vitrină a unei anumite arte de a trăi orășenești. În calitate de centru de comandă, orașul adăpostește piețe financiare, sedii sociale ale unor mari întreprinderi, direcții centrale ale administrației, instituții internaționale. Ca pol de resurse, el dispune de o structură universitară renumită pentru calitatea formărilor și pentru performanțele cercetării în sectoarele de vârf, ale înaltelor tehnologii; orașul propune numeroase echipamente și servicii întreprinderilor (săli de congrese, hoteluri etc.); textura sa industrială și terțiară generează avantajoase
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
intercomunală ne lasă să le ghicim vechimea. Organizarea fiscalității locale și regulile de funcționare a sistemului notabililor le-au întreținut, de asemenea, mai mult sau mai puțin. Chiar dacă ele nu reprezentau în medie, la mijlocul anilor 1970, decât o treime din resursele locale, beneficiile provenite din fiscalitate au fost mult râvnite de aleșii locali. În ciuda reglementărilor naționale, aceștia au avut întotdeauna impresia că ei sunt cei care le controlează folosirea. Suplețea folosirii lor, prin bugetul comunal, se distingea total de împrumuturile și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a avut în epocă și intenția de raționalizare a intervențiilor statului. În acest peisaj comunal fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se spera datorită concursului statului), resursele fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de mult timp competiție între orașe pentru a atrage
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de mult timp competiție între orașe pentru a atrage resurse fiscale, adică întreprinderi și oameni bogați. Competiția a putut fi temperată atunci când anumitor grupuri dominante le era teamă că-și vor pierde din putere prin dezvoltarea economică a orașului. Astfel, în unele orașe, unii industriași se puteau teme că-și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
putere prin dezvoltarea economică a orașului. Astfel, în unele orașe, unii industriași se puteau teme că-și vor pierde monopolul asupra ocupării mâinii de lucru, iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.), astfel încât bătălia economică nu-i mobiliza prea mult. Evoluția repartiției resurselor locale (în %) Anii 1970 1976 1984 Fiscalitate 28,7 31,5 42,2 Transferuri 34
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.), astfel încât bătălia economică nu-i mobiliza prea mult. Evoluția repartiției resurselor locale (în %) Anii 1970 1976 1984 Fiscalitate 28,7 31,5 42,2 Transferuri 34,7 33,3 26,9 Împrumuturi 20,7 19,3 13,8 Alte venituri, încasări 15,9 15,9 17,1 TOTAL 100 100 100
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
hui, Paris, PUF, 1986, p. 80. Amintim că fiscalitatea locală (taxa funciară pe proprietățile pe care nu sunt construcții, impozitele pe clădiri, pe locuințe, celelalte taxe și impozite) nu este decât una dintre sursele de finanțare a bugetului comunal. Celelalte resurse sunt împrumuturile, transferurile de la stat și alte venituri dintre cele mai diverse. Cumulul de mandate, fundamentul reglării sistemului notabililor, a fost un alt motiv al concurenței intercomunale. Un primar consilier general obținea mai ușor subvenții de la departament pentru comuna sa
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
serviciu economic cel mai adesea direct subordonat cabinetului lor). Se înscria cumva și în șirul plângerilor primarilor la adresa tehnocrației și administrației centrale. După descentralizarea începută în 1982, comunele dispuneau de o autonomie bugetară care le obliga să obțină ele însele resursele pe care statul le dădea cu din ce în ce mai mare zgârcenie. Tributari fiscalității pe seama activității economice fiscalitate care forma fundamentul avuției comunale, sursa principală de autofinanțare -, aleșii locali se angajau din plin în bătălia economică. Sigur, ar trebui să notăm că, de la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
luate mai înainte de aceleași autorități"350. Problema relevă adesea mai puțin absența mijloacelor, cât lipsa consistenței orientărilor politice. Astfel deplânge Jean-Marc Offner -, va trebui să avem într-o zi curajul să ne întrebăm asupra efectelor perverse ale încasărilor din transporturi resursă actualmente indispensabilă pentru exploatarea și investițiile în rețelele de transport colectiv urban -, care au dotat aleșii transporturilor cu o putere relativ autonomă față de colegii lor, susceptibilă să treacă peste coordonările de dorit. Integratori supremi ai politicilor locale, primarii ar trebui
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
anilor 1980, Pierre Bourdieu a evocat suferința "micii burghezii" bulversate la gândul că va deveni proprietara unei case, dar conștientă că nu-și va putea niciodată construi viața așa cum crezuse la început. Acești aspiranți la proprietate "determinați să trăiască peste resursele lor, să facă împrumuturi [...] descoperă, cu aceeași durere resimțită altădată de muncitorii din industrie, rigorile sistemului economic, mai ales prin sancțiunile impuse de băncile de la care așteptaseră minuni [...]. Aparent marea beneficiară a procesului general de "îmburghezire", prin contractarea de credite
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
primarii orașelor mari sau ai regiunii pariziene, care dispun de o puternică bază de impozitare sau de o mare densitate a gospodăriilor cu venituri mari, aceștia resping ideea alianței în cadrul structurilor intercomunale cu alte municipalități: adică să pună în comun resursele, iar ei să suporte mai curând costurile... Aceste populații periurbane se consideră astfel abandonate de o clasă politică față de care își manifestă neîncrederea 4, vizibilă mai ales în tendința lor recentă de a vota cu Frontul Național. Votul în favoarea extremei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
medie un venit mai mare cu 16 % decât cel al locatarilor care le luau locul. O anchetă realizată în 1997 preciza că locatarii care se mutaseră de mai puțin de trei ani într-o locuință socială dispuneau de mai puține resurse și de un nivel mai scăzut de siguranță a locului de muncă decât toți locatarii parcului HLM. Acest fenomen se explică prin accesul masiv la proprietate individuală a păturilor sociale mijlocii, care percepuseră locuirea în HLM-uri ca pe o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sociale în proporții alarmante. Din 1996 în 2002, numărul solicitanților de locuințe a crescut cu 200 000, ajungând la 1 042 0003. Cu toate acestea, parcul HLM nu a devenit doar refugiul populațiilor sărace și al imigranților. Recalcularea plafoanelor de resurse a liberalizat accesul la o locuință socială, ceea ce a făcut ca două gospodării din trei să poată pretinde acest drept. Parcul HLM "reprezintă astăzi și pentru mult timp de acum înainte principala filieră de acces la o locuință decentă pentru
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
restabilirea situației financiare a HLM, extinderea ajutorului pentru materiale de construcție în cazul marilor lucrări necesare transformării birourilor în clădiri de locuințe, modificarea normelor de confort impuse în prezent pentru ca o familie să poată beneficia de ajutor pentru locuință, redistribuirea resurselor concentrate în zonele valorizate 395, generalizarea supra-chiriilor numite "de solidaritate" etc. sunt măsuri care lipsesc din spațiul politic, unde finalitățile lor ar trebui deliberate. Ar trebui de asemenea regândite modalitățile și condițiile de punere în aplicare a acestora, renegociate și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ramburseze instituției care i-a acordat împrumutul. Acest mecanism prezenta avantajul de a face ca beneficiarii să se bucure de prețuri accesibile pentru serviciul respectiv. De asemenea, permitea firmelor de servicii urbane, lipsite de obligația de a-și utiliza propriile resurse, să investească în realizarea infrastructurilor de bază, să-și dezvolte semnificativ capacitatea de cercetare și exploatare etc. Astfel, marele grupuri private au ajuns să domine mai multe piețe urbane, dezvoltându-se în detrimentul regiilor publice sau achiziționând ultimele firme rămase autonome
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
municipale de către primar scotea la iveală incapacitatea acestora de a aplica un tratament global diferitelor funcții urbane, din cauza compartimentării serviciilor. În al doilea rând, se demonstrase superioritatea capacității de expertiză și rezultatelor birourilor de inginerie ale marilor grupuri 423 asupra resurselor aflate la dispoziția serviciilor municipale, chiar și într-un oraș mare. "Rareori întâlnim într-un serviciu municipal de distribuție a apei un inginer de exploatare care a fost în post într-un oraș african, două franceze și, eventual, unul din
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acțiunii publice vizează să facă din stat garantul dezvoltării relațiilor contractuale dintre administrațiile centrale și comunitățile locale și, la un nivel mai general, între puterile publice și societatea civilă. Toată dificultatea constă în inventarea unor dispozitive incitative în care mobilizarea resurselor societății civile să nu inducă nici renunțarea la conducere a politicilor naționale, nici, invers, la desconsiderarea experienței actorilor locali. Punerea în scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare Începând cu anii 1990, proceduralizarea conducerii orașelor a fost însoțită de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]