144,572 matches
-
lăsat să se coacă hotărârea sa, ne mai simțindu-se în siguranță într-o "Biserică schismatică". De altfel, în afara consecințelor lucrărilor sale despre credință, John Henry Newman afirma că nu avea niciun interes să se convertească la catolicism: își pierdea statutul și prietenii, angajându-se, cu toată ființa sa, într-o comunitate în care nu cunoștea pe nimeni. John Henry Newman și-a continuat studiile privitoare la sfinții părinți ai Bisericii și i-a trebuit timp să ia o decizie definitivă
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Eric a avut o reputație teribilă. El a făcut rareori ceea ce a spus că va face și niciodată nu și-a păstrat promisiunea. În plus, el a fost un seducător ", neținând seama de vârsta sau statutul femeilor pe care le urmărea. Incapacitatea lui de a se controla în cele din urmă l-a costa viața. Legenda spune că mai mulți nobili au făcut un jurământ că îl vor asasina pe Eric, în răzbunare pentru politicile regale
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
cât și pentru învățământ gratuit de toate gradele. În cadrul rezoluției adoptate la congres s-au făcut referiri și la drepturile minorităților naționale, libertatea cuvântului, religiei și presei. De asemenea, OUN-B a admis că nicio doctrină politică nu trebuie să capete statutul de ideologie oficială. Cu toate acestea, elementele totalitare nu au fost eliminate în întregime, aceste fiind reflectate în sublinierea insistentă a „spiritului eroic” și a „solidarității sociale, prieteniei și disciplinei” Ideologia organizațiilor OUN din exil a fost concentrată pe opoziția
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
del Tronto (care a capitulat la 20 martie 1861). Regatul celor Două Sicilii a fost dizolvat și anexat de noul regat al Italiei, înființat în același an. Regatul cuprindea 14 departamente. Treisprezece se aflau în Peninsula Italică; insula Sicilia avea statut administrativ special, fiind administrată de la Palermo („al doilea oraș” al regatului). Ea era văzută ca având un statut deosebit, mai important decât o provincie continentală. În 1860, după ce cele Două Sicilii au fost cucerite de Regatul Sardiniei, departamentele au devenit
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
de noul regat al Italiei, înființat în același an. Regatul cuprindea 14 departamente. Treisprezece se aflau în Peninsula Italică; insula Sicilia avea statut administrativ special, fiind administrată de la Palermo („al doilea oraș” al regatului). Ea era văzută ca având un statut deosebit, mai important decât o provincie continentală. În 1860, după ce cele Două Sicilii au fost cucerite de Regatul Sardiniei, departamentele au devenit provincii după adoptarea legii Rattazzi. <nowiki>*</nowiki> Orașul Benevento a fost inclus oficial în acest departament, dar a
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
militar s-a ocupat de pregătirea militară a copilului. În ciuda acestui lucru, Louis-Auguste n-a fost niciodată mai mult de un soldat mediocru. În 1680, regele i-a acordat fiului său titlu de "prinț de Bourbon", răsplătind-l cu un statut chiar mai mare decât recunoașterea în fața Curții. În plus față de aceste titluri, regele și Madame de Montespan au șantajat pe verișoară primară a regelui, "La Grande Mademoiselle", să cedeze o parte din moșiile și titlurile ei pentru ducele du Mâine
Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine () [Corola-website/Science/321032_a_322361]
-
a dușmancei lui, "Madame", care a fost îngrozită de perspectivă că fiica ei să se căsătorească cu un "bastard". "Marele Condé", o rudă mai îndepărtată a regelui, primul prinț de sânge, a fost dispus să trecă cu vederea discrepanta în privința statutului social. Ducelui du Mâine i s-a permis să aleagă între trei fete nemăritate ale fiului lui Condé, ducelui d'Enghien. El a ales-o pe Louise Bénédicte, "Mademoiselle de Charolais". La 19 mai 1692, Louis-Auguste și Anne Louise Bénédicte
Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine () [Corola-website/Science/321032_a_322361]
-
ușoare pe șenile. Astfel, toate mașinile de luptă pe șenile din primele serii aflate în dotarea Armatei Romane sunt fabricate la Mizil. a făcut parte până în 2001, ca subunitate, din cadrul Regia Autonomă Arsenalul Armatei, iar din 2001, fabrica a avut statutul de sucursală în cadrul Companiei Naționale ROMARM - până în 2002 când MFA Mizil a devenit societate independentă cu capital majoritar de stat. În anul 2003, MFA Mizil a fost privatizată, pachetul de 100% acțiuni fiind cumpărat de Asociația Salariaților. După privatizare, salariații
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]
-
ceea ce s-a și întâmplat, aparent prin disputa asupra Coridorului Polonez și asupra Orașului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei alianțe militare anglo-poloneze și la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez și la statutul orașului Danzig. Prim-ministrul Chamberlain s-a simțit trădat de ocuparea Cehoslovaciei de către naziști și a înțeles că politica sa de satisfacere a pretențiilor lui Hitler a eșuat, astfel că a început să se opună naziștilor. Printre altele, el a
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Gradaščević în Austria. La sfârșitul anilor 1820, sultanul Mahmud al II-lea a reintrodus mai multe reforme prin care a lărgit armata centrală imperială ("nizam"), a introdus noi taxe și a complicat birocrația otomană. Aceste reforme au dus la slăbirea statutului special și a privilegiilor de care se bucura aristocrația bosniacă în Imperiul Otoman și, combinat cu creșterea puterii altor popoare europene aflate sub dominație otomană, a dus la alarmarea și agitarea spiritelor în rândul bosniacilor. Viitorul lider al mișcării pentru
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Priștina, a avut loc o noua întrunire a liderilor revoltei, în care s-a hotărât ca Gradaščević să fie proclamat vizir al Bosniei. Deși Gradaščević a refuzat la început, cei din preajma sa au insistat și el a acceptat. Noul său statut a fost oficializat într-un congres bosniac ținut la Sarajevo la 12 septembrie. În fața Moscheei Țarului, cei prezenți au jurat pe "Coran" credință lui Gradaščević. În acest moment, Gradaščević era comandant suprem al armatei și principala autoritate civilă în Bosnia
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Bulgaria în timpul mandatului lui Venizelos. Venizelos a avut o poziție rezervată față de Albania. În ciuda relațiilor bilaterale bune, nu a fost întreprinsă din partea niciuneia dintre cele două tabere vreo măsura de rezolvare a problemelor aflate în dispută. (Era principal vorba de statutul minorității elene din Albania de sud). Cea mai mare realizare a lui Venizelos din politica externă în această perioadă a fost reconcilierea cu Turcia. Venizelos și-a exprimat dorință de îmbunătățire a relațiilor cu fostul inamic chiar înaintea de victoria
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și Eforie, au fost oprite la țărm în august 2008, respectiv mai 2009. Statul român, printr-o decizie a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a decis ca cele două nave să fie păstrate în stare de funcțiune, având statut de „dotări strategice din punct de vedere militar”. În prezent feriboturile sunt ținute în stare de conservare și au fost scose la mezat. Număr de angajați în 2010: 95 La începutul lui 2011 CN Administrația Porturilor Maritime SA a decis
CFR Ferry-Boat () [Corola-website/Science/321120_a_322449]
-
la curte l-a sedus pe rege și a devenit metresa lui. În timp ce Madame de Mailly a rămas metresa oficială, regele s-a îndrăgostit de Pauline-Félicité și a aranjat căsătoria acesteia cu marchizul de Vintimille pentru a-i oferi un statut corespunzător la curte. A dăruit noii sale metrese castelul Choisy-le-Roi. Curând Madame de Vintimille a rămas însărcinată cu regele însă a murit dând naștere fiului său nelegitim, Louis, duce de Luc, care a semănat atât de mult cu regele încât
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]
-
spațiu creativ și un orizont antropologic într-o continuă expansiune. Ambiția organizatorilor a fost de a crea un festival complex, un festival independent, și de a descoperi noi tehnici de exprimare teatrală. Începând cu ediția 2005, a fost motorul obținerii statutului de Capitală Culturală Europeană pentru orașul Sibiu și a cunoscut o dezvoltare fără precedent, ajungând la 350 de evenimente pe parcursul a 11 zile de festival, provenite din 70 de țări ale lumii și prezentate în 66 spații de joc din
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu () [Corola-website/Science/321170_a_322499]
-
internaționale la care se referea documentele oficiale ale Ligii Națiunilor cu privire la două mandate separate. Transferul de autoritate către conducerea arabă în Transiordania a avut loc gradual, începând cu recunoașterea administrației locale în 1923 și transferul majorității prerogativelor administrative în 1928. Statutul legal al mandatului nu a fost alterat de acordul dintre Regatul Unit și Emiratul Transiordaniei încheiat pe 20 februarie 1928. Mandatul recunoștea existența unui guvern independent în Transiordania și definea și limita responsabilitățile sale. Documentele de ratificare au fost schimbate
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
acordul dintre Regatul Unit și Emiratul Transiordaniei încheiat pe 20 februarie 1928. Mandatul recunoștea existența unui guvern independent în Transiordania și definea și limita responsabilitățile sale. Documentele de ratificare au fost schimbate pe 31 octombrie 1939. Regatul Unit a păstrat statutul de putere mandatară până la proclamarea independenței în 1946 ca Regatului Hashemit al Transiordaniei. Statutul juridic al mandatului urmă să rămână neschimbat până la luarea unei decizii a Națiunilor Unite în problema Palestinei sau până la admiterea Transiordaniei în cadrul Națiunilor Unite ca stat
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
existența unui guvern independent în Transiordania și definea și limita responsabilitățile sale. Documentele de ratificare au fost schimbate pe 31 octombrie 1939. Regatul Unit a păstrat statutul de putere mandatară până la proclamarea independenței în 1946 ca Regatului Hashemit al Transiordaniei. Statutul juridic al mandatului urmă să rămână neschimbat până la luarea unei decizii a Națiunilor Unite în problema Palestinei sau până la admiterea Transiordaniei în cadrul Națiunilor Unite ca stat independent. Articolul 14 al mandatului cerea britanicilor să formeze o comisie pentru studierea, definirea
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
intrarea oficială în vigoare a mandatului pentru Palestina. Statele Unite ale Americii, care nu erau membre ale Ligii Națiunilor, nu a trebuit să-și expună poziția oficială față de legalitatea mandatului pentru Palestina. SUA a acceptat de facto, (dacă nu de jure), statutul mandatelor și a trecut la semnarea unor tratate individuale cu puterile mandatare pentru apărarea drepturilor legale ale cetățenilor americani și pentru apărarea intereselor economice americane în respectivele teritorii sub mandat. SUA și Regatul Unit au semnat în cazul Palestinei în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
că încetarea mandatului ar fi fost recunoscută prin admiterea Transiordaniei ca țară independentă în ONU. Membrii Congresului SUA au introdus mai multe rezoluții prin care cereau ca reprezentantul american la ONU să fie instruit să caute amânarea determinării internaționale a statutului Transiordaniei până când va putea fi determinat și viitorul statut al Palestinei. Departamentul de stat al SUA a primit și o argumentație juridică detaliată din parte rabinilor Wise și Silver, care se opuneau independenței Transiordaniei.. În 1946, Transiordania a făcut cerere
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Transiordaniei ca țară independentă în ONU. Membrii Congresului SUA au introdus mai multe rezoluții prin care cereau ca reprezentantul american la ONU să fie instruit să caute amânarea determinării internaționale a statutului Transiordaniei până când va putea fi determinat și viitorul statut al Palestinei. Departamentul de stat al SUA a primit și o argumentație juridică detaliată din parte rabinilor Wise și Silver, care se opuneau independenței Transiordaniei.. În 1946, Transiordania a făcut cerere pentru a deveni membru al ONU. Președintele Consiliului de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Demonstrațiile din 14 aprilie 1978 din Tbilisi, capitala RSS Gruzine, au fost o reacție la tentativa guvernului sovietic de a schimba statutul constituțional al limbii georgiene autohtone. După adoptarea unei noi constituții în octombrie 1977, Sovietul Suprem al RSS Gruzine a propus o nouă constituție a republicii prin care, spre deosebire de cea din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
spre deosebire de cea din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au urmat mai multe acțiuni de protest, iar liderul comunist Eduard Șevardnadze a negociat cu autoritățile centrale de la Moscova și a reușit să obțină permisiunea de a păstra statutul limbii georgiene. Această concesie neobișnuită acordată unor acțiuni de opoziție față de politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar a declanșat tensiuni în RSSA Abhază, o republică autonomă din nord-vestul Georgiei, în care elita
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
o pătură în care se răspândeau ușor sentimente antisovietice. Cele trei republici transcaucaziene ale URSS — RSS Gruzină, RSS Armeană și RSS Azerbaidjană — erau singurele republici unionale în care limbile unor „naționalități titulare”, în acest caz cea georgiană, se bucurau de statutul de limbă oficială. La începutul lui 1978, s-a ridicat problema adoptării de noi constituții ale republicilor, pe baza Constituției sovietice din 1977 și autoritățile sovietice au încercat să îndepărteze anomalia celor trei republici transcaucaziene, instituind limba rusă ca limbă
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
al RSS Gruzine s-a întrunit pentru a ratifica noua lege. Circa 20.000 de oameni, în principal studenți, au ieșit în stradă. Mai mulți intelectuali, inclusiv respectatul lingvist octogenar Akaki Shanidze, au scris petiții împotriva modificării articolului 75 (privind statutul de limbă oficială al georgienei), și pe străzi au apărut manifeste prin se cerea rezistență la nivel național. Demonstranții au mers la sediul guvernului din centrul Tbilisiului. Milițienii au reușit să blocheze parțial marșul, dar circa 5.000 de oameni
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]