15,564 matches
-
loc în anul 972. Începând cu anul 989, Al-Azḥar obține statutul de instituție de învățământ: 35 de oameni de știință vor preda teologia șiită ismaʿilită. Finanțarea va reveni califilor fatimizi. În această perioadă se studia: jurisprudența islamică ("fiqh"), telogia, limba arabă. Odată cu preluarea puterii de către dinastia ayyubidă a lui Saladin sau Șalăḥ ad-Dīn în anul 1171, Al-Azḥar își va pierde prestigiul și influența, în special din cauza unei largi răspândiri a instituțiilor de tip "madrasa" în Egipt, Siria și Andaluzia. Importanța universității-moschee
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
cu privire la admitere și examinări mai exigente; sunt introduse unele cursuri moderne. În anul 1930 a fost adoptată o lege cu privire la organizarea studiilor în cadrul colegiilor și facultăților Al-Azḥar. Aceasta stipula desfășurarea studiilor în cadrul a trei facultăți: Teologie islamică, Jurisprudență și Limbă arabă. În 1960 universitatea-moschee va cunoaște un set complex de reforme și va fi naționalizată. Președintele Gamal Abdel Nasser va reforma și va moderniza sistemul educațional. Vor fi puse bazele facultăților de medicină și inginerie. Statului îi va reveni sarcina numirii
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
ierarhia statului. De-a lungul timpului, universitatea-moschee Al-Azḥar a jucat un rol extrem de important în dezvoltarea unor științe ca istoria, matematica, medicina, astronomia, geografia. În prezent, studenții de aici pot studia științele coranice, tradițiile profetului, teologia, jurisprudența, gramatica și literatura arabă, retorica, logica, filosofia, medicina. Universitatea-moschee își menține independența față de stat. Aceasta poate influența în anumite cazuri unele decizii ale guvernanților. Guvernarea egipteană i-a acordat recent drepturi extinse cu privire la cenzurarea cărților și filmelor. Deși populația are o altă definiție pentru
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
pentru cel în cauză o vorbă sau o hotărâre a Profetului, fie reală,fie fictivă. Crearea, inventarea chiar, de hadith-uri era o chestiune vitală pentru soluționarea, de exemplu, a adversităților între abbasizi și omeyyazi sau a problemei spinoase a superiorității arabilor față de nearabi. Compunerea de hadith-uri avea și o valoare comercială, mulți câștingându-și în acest fel existența. Existau două școli principale de emitere și certificare a hadith-urilor, cea kufită și cea medineză (după denumirea specifică a orașelor de reședință). În forma
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
război de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Abilitățile de inginer militar și luptător de gherilă erau cerute. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să fie ales ca unul dintre ofițeri care vor aranja capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. Gonzalo de Córdoba a fost un comandant militar
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
( — "Rifă‘a Răf‘i aț-Țahțăwī", 1801 - 1873) , profesor, scriitor, traducător și egiptolog, a reprezentat una dintre figurile proeminente ale renașterii arabe în Egipt. Rifă‘a Răf‘i aț-Țahțăwī s-a născut în Țahță, un sat din Egiptul de Sus, la 15 octombrie 1801. Întrucât provenea dintr-o familie nobilă și înstărită, în copilărie Rifă‘a s-a bucurat de numeroase privilegii
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
sale la Paris, 1826 - 1831, Rifă‘a a studiat societatea pariziană în toate aspectele sale, iar observațiile și concluziile la care a ajuns au dat naștere cărții intitulate "Taḫlīș al - 'Ibrīz fī taḫlīș Bărīz" (Cairo: Bulaq Press, 1849), în limba arabă (تخليص الإبريز في تلخيص باريز), care a circulat mult în varianta franceză, tradusă de către Anouar Louca cu titlul de "L'Or de Paris". (Rifâ'a al- Tahtâwî (trad. Anouar Louca), L' Or de Paris, Paris, 1988). Cartea pe care o
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
în mare parte un jurnal de călătorie, însă unul mai neobișnuit, presărat cu numeroase impresii personale asupra locurilor și situațiilor întâlnite, dar și cu versuri care încearcă să le imite pe cele clasice. Încă de la început se poate observa stilul arab tradițional - titlul lucrării are o rimă interioară și un joc de cuvinte caracteristice titlurilor operelor vechi: Rafinamentul aurului: pe scurt, despre Paris. Pe de altă parte, în ciuda caracterului personal al relatărilor, autorul se străduiește să comunice informații dintre cele mai
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
alimentară sau sănătate. Corelația libertății presei cu educația arată că un anume nivel de educație poate duce la un nivel al libertății presei și că aceasta poate contribui la o bună guvernare, la progres. Studii asupra dezvoltării informației în țările arabe arătau că activitatea de comunicare îngloba atât mijloacele de comunicare interpersonale tradiționale , radio, televiziune, presa scrisă, agenții de presă, inclusiv telefonul, poștă, bazele de date cât și cele moderne. Un rol important au avut și politicile în domeniul comunicării și
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
deși , după anii 80 s-au făcut eforturi în această direcție. Datele nu au fost totdeauna transparente ceea ce a făcut dificilă cercetarea. În unele perioade sectorul comunicării a fost abordat că un mijloc de afirmare al independenței și demnității statelor arabe, mai puțin ca un instrument de dezvoltare economică, socială ți democratică. Radiodifuziunea a fost introdusă din anii 20, în multe țări arabe primele stații de radiodifuziune fiind create de particulari sau societăți străine cu scopuri comerciale (în Algeria în 1925
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
În unele perioade sectorul comunicării a fost abordat că un mijloc de afirmare al independenței și demnității statelor arabe, mai puțin ca un instrument de dezvoltare economică, socială ți democratică. Radiodifuziunea a fost introdusă din anii 20, în multe țări arabe primele stații de radiodifuziune fiind create de particulari sau societăți străine cu scopuri comerciale (în Algeria în 1925, în Egipt în 1926, în Tunisia în 1935, în Irak în 1936, în Liban în 1938, în Libia în 1939, în Sudan
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
scopuri comerciale (în Algeria în 1925, în Egipt în 1926, în Tunisia în 1935, în Irak în 1936, în Liban în 1938, în Libia în 1939, în Sudan în 1940, în Siria în 1941, în Somalia în 1943, în Republică Arabă Yemen în 1947, în Iordania în 1948, în Arabia Saudita în 1949, în Kuweit în 1951, în Republică Democratică Populară Yemen în 1954 și în Mauritania în 1956, în 1964 în Palestina, în 1969 în Abu Dhabi, în 1971 în Emiratele Arabe Unite, în
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
transferată statelor, devenind servicii publice finanțate de stat. În majoritatea statelor s-a manifestat intenția guvernelor de a deține controlul exclusiv asupra acestor mijloace de comunicare, fiind inițial foarte reticente la introducerea publicității ce ar fi putut amenință valorile tradiționale arabe. Radioul a fost considerat mult timp vocea statului, cu un rol important în cucerirea independenței acestor state, mai ales din zona Maghreb . Televiziunea a apărut în anumite state arabe în anii 50: Maroc (1954), în Algeria, în Irak și în
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
reticente la introducerea publicității ce ar fi putut amenință valorile tradiționale arabe. Radioul a fost considerat mult timp vocea statului, cu un rol important în cucerirea independenței acestor state, mai ales din zona Maghreb . Televiziunea a apărut în anumite state arabe în anii 50: Maroc (1954), în Algeria, în Irak și în Liban (1956), apoi în anii 60 și 70 s-a extins și în celelalte state arabe: Siria și Egipt (1960), Kuweit (1961), Sudan (1962), Yemen (1964), Arabia Saudita (1965), Tunisia
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
acestor state, mai ales din zona Maghreb . Televiziunea a apărut în anumite state arabe în anii 50: Maroc (1954), în Algeria, în Irak și în Liban (1956), apoi în anii 60 și 70 s-a extins și în celelalte state arabe: Siria și Egipt (1960), Kuweit (1961), Sudan (1962), Yemen (1964), Arabia Saudita (1965), Tunisia (1966). Iordania și Libia (1968), Qatar (1970), Bahrein (1973), Oman (1974), Abu Dhabi în 1969, apoi în Dubai în 1972. În unele state arabe televiziunea a fost serviciul
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
și în celelalte state arabe: Siria și Egipt (1960), Kuweit (1961), Sudan (1962), Yemen (1964), Arabia Saudita (1965), Tunisia (1966). Iordania și Libia (1968), Qatar (1970), Bahrein (1973), Oman (1974), Abu Dhabi în 1969, apoi în Dubai în 1972. În unele state arabe televiziunea a fost serviciul public privat, ca în Maroc, Liban, Kuweit. Presa scrisă arabă are o tradiție puternică în țările arabe, primul număr Al-Waqä’i al-rnisziya, jurnal redactat în arabă, apărând în 1828. După aceea au apărut AZ-Mubushshir în Algeria
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
1964), Arabia Saudita (1965), Tunisia (1966). Iordania și Libia (1968), Qatar (1970), Bahrein (1973), Oman (1974), Abu Dhabi în 1969, apoi în Dubai în 1972. În unele state arabe televiziunea a fost serviciul public privat, ca în Maroc, Liban, Kuweit. Presa scrisă arabă are o tradiție puternică în țările arabe, primul număr Al-Waqä’i al-rnisziya, jurnal redactat în arabă, apărând în 1828. După aceea au apărut AZ-Mubushshir în Algeria, în 1847, Al-Anbä’ în Liban, în 1858, Al-Ra’id în Tunisia, în 1860, Taräbulus
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
Libia (1968), Qatar (1970), Bahrein (1973), Oman (1974), Abu Dhabi în 1969, apoi în Dubai în 1972. În unele state arabe televiziunea a fost serviciul public privat, ca în Maroc, Liban, Kuweit. Presa scrisă arabă are o tradiție puternică în țările arabe, primul număr Al-Waqä’i al-rnisziya, jurnal redactat în arabă, apărând în 1828. După aceea au apărut AZ-Mubushshir în Algeria, în 1847, Al-Anbä’ în Liban, în 1858, Al-Ra’id în Tunisia, în 1860, Taräbulus al-gharb în Libia, în 1864, Süriyä în
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
britanice sau italiene care au încercat să promoveze politică lor și să mențină legătură cu populațiile locale. A aparut însă foarte repede presă naționalistă care a apărat valorile tradiționale ceea ce a avut un rol determinant în istoria națională a statelor arabe. În acest context se pot menționa: Al-Risäla, Al-Muqtutaf și Al-Manär în Egipt, Al-‘Urwa al-wuthqä care apărea la Paris; Al-Basä’iri în Algeria și Al-Zaytziniya în Tunisia care au abordat de asemenea și problema legată de modernizarea țărilor arabe. Un
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
statelor arabe. În acest context se pot menționa: Al-Risäla, Al-Muqtutaf și Al-Manär în Egipt, Al-‘Urwa al-wuthqä care apărea la Paris; Al-Basä’iri în Algeria și Al-Zaytziniya în Tunisia care au abordat de asemenea și problema legată de modernizarea țărilor arabe. Un rol important a avut și ridicarea nivelului de alfabetizare a populației din aceste țări care a afectat nivelul de difuzare a acestor ziare, cititorii find dispersați geografic, intelectual și economic. Probleme deosebite s-au manifestat în legătură cu presiunile politice și
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
aceste țări care a afectat nivelul de difuzare a acestor ziare, cititorii find dispersați geografic, intelectual și economic. Probleme deosebite s-au manifestat în legătură cu presiunile politice și financiare care au fost exercitate asupra presei libere. Agențiile de presă din țările arabe sunt agenții oficiale create în perioada 1956-1977, prima fiind Agenția Orientului Mijlociu fondată de presă egipteană în 1956, intrată ulterior în proprietatea statului. În 1959 a fost creată Agenția Maghreb Arab Presse, inițial societate privată, iar după 1974 a devenit
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
exercitate asupra presei libere. Agențiile de presă din țările arabe sunt agenții oficiale create în perioada 1956-1977, prima fiind Agenția Orientului Mijlociu fondată de presă egipteană în 1956, intrată ulterior în proprietatea statului. În 1959 a fost creată Agenția Maghreb Arab Presse, inițial societate privată, iar după 1974 a devenit parte a sectorului public. Celelalte agenții au fost apoi create de statele arabe și au devenit purtătoarele mesajelor oficiale . Réponse à la question « Qu’est ce que leș Lumières ? », Emmanuel Kant
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
fondată de presă egipteană în 1956, intrată ulterior în proprietatea statului. În 1959 a fost creată Agenția Maghreb Arab Presse, inițial societate privată, iar după 1974 a devenit parte a sectorului public. Celelalte agenții au fost apoi create de statele arabe și au devenit purtătoarele mesajelor oficiale . Réponse à la question « Qu’est ce que leș Lumières ? », Emmanuel Kant, septembre 1784. La démocratie des autres. Pourquoi la démocratie n’est pas une invention de l’Occident, Amartya Sen, 2005, 86 p.
Libertatea presei în lumea arabă () [Corola-website/Science/329354_a_330683]
-
a fost îngropat la Mahan. Mormântul lui a rămas un loc important de pelerinaj pentru dervișii nimatullahi. Maestrul odinului a scris o serie de lucrări teoretice și exegetice și poezii. În scrierile lui, a fost influențat de lucrările lui Ibn Arabi. Fiul fondatorului, Khalil Allah, a părăsit plecat din Persia spre sudul Indiei, la invitația conducătorului Dekkanului, unde a înființat o ramură a ordinului. Ulterior, în secolul următor, ramura iraniană s-a aflat în declin din cauza unor conflicte avute cu autoritățile
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
fac munci fizice grele. În alte anotimpuri, postul în timpul zilei nu implică un efort prea mare. Sfârșitul postului, prima zi din luna următoare, este sărbătoarea de rupere a postului, una dintre cele două mari sărbători ale islamului, numită ayd al-fitr (arabă) sau bairam (turcă).
Sawm () [Corola-website/Science/329359_a_330688]