14,519 matches
-
la eliberarea de dărâmături și resturi, tancurile germane au reușit să traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult pentru ca parașutiștii din Regimentul 82 și din cadrul diviziei blindate să cucerească podul din Nijmegen După ce au înfrânt rezistența britanicilor la Arnhem, germanii au avut mai mulți soldați disponibili pentru operațiuni la Oosterbeek. În cursul serii, germanii și-au schimbat prioritățile. Două zile mai târziu, batalioanele de parașutiști din cadrul Brigăzii I comandate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de artilerie ale Corpului XXX, în principal cu Regimentul al 64
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
participat Browning, generalul Ivor Thomas (Divizia 43 Wessex) și Sosabowski. În timpul acestei ședințe, Horrocks a reușit să îl convingă pe Sosabowski să accepte organizarea unei noi traversări a Rinului în noaptea care avea să urmeze. După ce germanii au reușit să cucerească ceva mai târziu o porțiune din îngustul drum de aprovizionare a aliaților de lângă Nijmegen, Horrocks și-a dat seama că planul inițial nu este viabil și a început conceperea unui nou plan de retragere a Diviziei I. În Oosterbeek, situația
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți, atât soldați britanici și germani cât și civili olandezi. Deoarece multe dintre punctele de prim ajutor se aflau în prima linie a frontului, în case care fuseseră cucerite în primele faze ale bătăliei, au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și tirurilor de arme de infanterie. Unele posturi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și tirurilor de arme de infanterie. Unele posturi de prim ajutor au fost cucerite și pierdute de germani de mai multe ori în timpul luptelor. În timpul luptelor din jurul Oosterbeekului, părțile beligerante au încetat de câteva ori focul în apropierea punctelor de prim-ajutor pentru ca să permită răniților să ajungă la adăpost, dar duminică a devenit evident
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cam 300 de oameni au rămas pe malul nordic când operațiunea s-a oprit, iar alți 95 au fost uciși în timpul nopții. De-a lungul dimineții de 26 septembrie, germanii au continuat atacurile și au reușit într-un final să cucerească ambele maluri ale râului. Germanii și-au dat seama doar pe la prânz că britanicii se retrăseseră de fapt. Mai târziu, ei au reușit să captureze cam 600 de soldați aliați, cei mai mulți răniți din posturile de prim ajutor, dar și cei
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas și Waal au fost folosite ca baze de plecare pentru acțiunile viitoare ale aliaților printre care și Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari consideră că eșecul operațiunilor de la Arnhem nu se datorează comportamentului forțelor aeropurtate (care au rezistat pe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să noteze că „de departe, cea mai mare greșeală a fost lipsa de prioritate acordată cuceririi podului de la Nijmegen” și că este de neînțeles de ce Browning i-a ordonat generalului James M. Gavin, comandantul Diviziei a 82-a aeropurtate să cucerească înălțimile Groesbeek mai înainte asigurarea controlului asupra podului Nijmegen.Pe de altă parte, istoricul mlitar britanic Martin Middlebrook consideră că acest ultim fapt nu este decât una dintre multele slăbiciuni ale planului operațiunii. Robert Kershaw, în cadrul analizei făcute din perspectiva
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fundamentarea unui curriculum educațional caracterizat de un radicalism antiacademic, Hollósy a avut un impact remarcabil la public, ceea ce a determinat o ascensiune specataculoasă de notorietate pedagogică în tot mediul artistic german. Ca urmare, școala pe care a înființat-o a cucerit o poziție dominantă pe piața învățământului particular din Munchen. Școala s-a aflat la mare concurență cu atelierele în care se studia până atunci și care aparțineau unor pictori celebrii în epocă, așa cum au fost cele a le lui Franz
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
numită, a fost amenințată nu numai de către Aliații care înaintau dinspre sud, ci și pe plan intern de către partizanii antifasciști italieni, într-un conflict brutal, care avea să devină cunoscut drept . Încet-încet, înaintând de-a lungul peninsulei Italice, Aliații au cucerit Roma și apoi Florența în vara anului 1944 și, mai târziu în același an, au început înaintarea în nordul Italiei. După împotriva a armatei germane în aprilie 1945, înfrângerea totală a Republicii de la Salò și a protectorilor ei germani a
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
a devenit cunoscut că istoricul Solomon Abraham Rosanes.. În vremea aceea Bejerano a invatat limbi străine - engleză, franceza și germană. În cursul Războiului ruso-turc din 1877-1878, care s-a desfășurat pe pământul bulgar, orașul Ruse a fost împresurat și apoi cucerit de armata rusă. Familia Bejerano a fost greu lovită de moartea mamei, ucisă de un obuz, în timpul luptelor. Bejerano a decis atunci să se refugieze împreună cu ai săi dincolo de Dunăre, în România vecină. În 1878 Bejerano s-a stabilit în
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
a fondat orașe precum Akanthos. Orașul antic Stagira a fost locul de naștere al marelui filosof Aristotel. Halkidiki a fost un important teatru de război în timpul Războiului Peloponesiac între Atena și Sparta. Mai târziu, coloniile grecești din peninsulă au fost cucerite de Filip al II-lea al Macedoniei și Halkidiki a devenit parte a Macedoniei (vechiul regat). După sfârșitul războaielor între macedoneni și romani, regiunea a devenit parte a Imperiului Roman, împreună cu restul Greciei. La sfârșitul Republicii Romane (în 43 î.Hr.
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
pe cuprinsul regiunilor Lyncestis și Pelagonia. Filip al II-lea al Macedoniei a preluat controlul asupra regiunilor de sud ale Paioniei, în 336 î.Hr., și a fondat orașul Heraclea Lyncestis, Bitola de astăzi. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul Paioniei, incorporând-o în imperiul său. Mai târziu, teritoriul a fost cucerit de Imperiul Roman, și regiunea a ajuns să facă parte din două provincii romane. Partea mai mare era în Macedonia Salutaris, dar regiunile de la frontiera de nord
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
preluat controlul asupra regiunilor de sud ale Paioniei, în 336 î.Hr., și a fondat orașul Heraclea Lyncestis, Bitola de astăzi. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul Paioniei, incorporând-o în imperiul său. Mai târziu, teritoriul a fost cucerit de Imperiul Roman, și regiunea a ajuns să facă parte din două provincii romane. Partea mai mare era în Macedonia Salutaris, dar regiunile de la frontiera de nord, locuite de dardani, au ajuns să facă parte din Moesia Superior. Deja în
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
-lea, declinul Imperiului Bizantin a făcut ca teritoriul să fie râvnit de mai multe entități politice, incluzându-i pe normanzi, care l-au ocupat pentru un scurt interval în anii 1080. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de Al Doilea Imperiu Bulgar. Măcinat de probleme politice, imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
au ocupat pentru un scurt interval în anii 1080. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de Al Doilea Imperiu Bulgar. Măcinat de probleme politice, imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe sine ca un eliberator al fraților slavi de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
evreii din acel oraș să se mute la Ierusalim și să îngroașe numărul locuitorilor din cartierul evreiesc de aici.Aceasta s-a petrecut în timpul revoltei stăpânitorilor Egiptului, Muhammad Ali și fiul său, Ibrahim pașa, contra dominației otomane. Răsculații egipteni au cucerit Palestina și au încercat s-o anexeze la Egipt. Restabilirea puterii otomane în regiune în anul 1840 a dus la o primă cotitură politică importantă în situația evreilor, după ce amestecul Franței și al Marii Britanii în reprimarea revoltei egiptene a obligat
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Iordanienii au interzis evreilor să-și scoată afară morții și aceștia au ramas în mormintele provizorii până în anul 1967. Refugiații din Cartierul evreiesc au fost plasați în cartierul Katamon din Ierusalim, care cu numai o lună în urmă a fost cucerit de luptători din Palmah și Haganá. Prizonierii cartierului au fost puși în libertate de către Iordania la 9 luni după încheierea armistițiului definitiv. După cucerirea Cartierului evreiesc, iordanienii au dărâmat sistematic clădirile ce aparținuseră evreilor. Marile sinagogi au fost aruncate în
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
distanțe de sute de kilometri a proviziilor din Normandia spre frontul din fața Liniei Siegfried. După ce forțele aliate reușiseră să debarce în Normandia în ziua Z (6 iunie 1944), Armata a 2-a britanică luptase neîncetat până în Țările de Jos și cuceriseră orașele Brussels (3-4 septembrie) și Antwerp.în ultimul caz, fusese cucerit și portul în stare de funcționare. Dar aliații au intrat într-un impas, de vreme ce britanicii controlau portul iar germanii estuarul râului Scheldt. Aliații au depus eforturi minime în luna
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
din fața Liniei Siegfried. După ce forțele aliate reușiseră să debarce în Normandia în ziua Z (6 iunie 1944), Armata a 2-a britanică luptase neîncetat până în Țările de Jos și cuceriseră orașele Brussels (3-4 septembrie) și Antwerp.în ultimul caz, fusese cucerit și portul în stare de funcționare. Dar aliații au intrat într-un impas, de vreme ce britanicii controlau portul iar germanii estuarul râului Scheldt. Aliații au depus eforturi minime în luna septembrie pentru deblocarea traficului din portul Antwerp, cea mai mare parte
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
obțină un succes mai important în răsărit și a înaintat spre nord-est din Ghent. Divizia a înaintat spre zona litorală în ciuda terenului care nu era propice manevrelor cu blindate și a rezistenței puternice a germanilor. Până pe 20 septembrie, au fost cucerit orașul Terneuzen, iar malul sudic al Scheldtului a fost eliberat pe direcția orașului Antwerp. În acel moment a devenit evident pentru Simonds că oricare victorie obținută pe malurile estuarului avea să fie obținută cu mari jertfe deoarece punga Breskens, care
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Black Watch” al Diviziei a 5-a de infanterie canadiană a fost practic anihilat în timpul unui atac eșuat. Atacul avea să fie reluat de regimentul de infanterie scoțiană „Calgary”, de data aceasta cu mai mult succes. Canadienii au reușit să cucerească stația de cale ferată Korteven, la doi kilometri nord-est de Woensdrecht. Alte lupte grele au avut loc la Woensdrech, dar pe 16 octombrie, această localitate avea să fie cucerită, întrerupând legătura terestră dintre Zuid-Beveland și Walcheren. În cele din urmă
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
de data aceasta cu mai mult succes. Canadienii au reușit să cucerească stația de cale ferată Korteven, la doi kilometri nord-est de Woensdrecht. Alte lupte grele au avut loc la Woensdrech, dar pe 16 octombrie, această localitate avea să fie cucerită, întrerupând legătura terestră dintre Zuid-Beveland și Walcheren. În cele din urmă, se poate afirma că, în ciuda pierderilor foarte grele, canadienii și-au atins obiectivele ordonate în prima fază. Acesta a fost momentul în care feldmareșalul Bernard Montgomery a sesizat situația
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
sud de râul Meuse, împiedicând orice contraatac german pentru sprijinirea defensivei din estuar. Între timp, Simonds și-a concentrat forțele în istmul peninsulei Zuid-Beveland. Divizia a 4-a blindate canadiene s-a mutat la nord de Canalul Leopold și a cucerit Bergen op Zoom. Pe 24 octombrie, blindatele aliate au înaintat din zona îngustă a peninsulei, asigurând securitatea Diviziei a 2-a canadiene, care nu mai era amenințată astfel cu izolarea de către contraatacurile germane. În continuare, canadienii au înaintat spre vest
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
bombardamente puternice de artilerie și mașini blindate „Wasp” echipate cu aruncătoare de flăcări. Mașinile blindate au lansat baraje de flăcării peste Canalul Leopold pentru acoperirea traversării canalului cu bărcile gonflabile de către militarii Brigăzii a 7-a. Canadienii au reușit să cucerească două poziții foarte vulnerabile pe celălalt mal. După ce și-au revenit din șocul atacului aruncătoarelor de flăcări, germanii a contraatacat, ar nu au reușit să distrugă cele două capete de pod fragile. Pe 9 octombrie, militarii canadieni din cele două
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]