15,723 matches
-
1949 si astfel a ales să sărbătorească la această dată înființarea sa. Deviza "„Unitate în Diversitate”" a fost adoptată de Uniunea Europeană la 4 mai 2000 după ce a fost organizat un concurs numit „O deviză pentru Europa”. Este inspirată din deviza latină a premiatului Nobel Ernesto Teodoro Moneta: „"In Varietate unitas!"„ Deviza a fost tradusă în toate cele 24 de limbi oficiale în 2004. Euro nu a fost unul dintre simbolurile originale create de către Consiliul Europei și aparține doar UE, dar a
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
fr "Maestricht", limburgheză "Màastrecht", wa "Måstrék"), este un oraș din Țările de Jos, capitala provinciei Limburg. Orașul se află pe ambele părți ale râului Meuse în partea de sud-est a țării, între Belgia și Germania. Numele orașului derivă de la numele latin "Mosae Traiectum" (trecând peste Meuse), referindu-se la podul realizat de romani sub conducerea lui Octavian August. Două dintre importantele instituții culturale care se află în sunt Universitatea Maastricht (Universiteit Maastricht) și Muzeul de Artă Bonnefanten. În sudul orașului se
Maastricht () [Corola-website/Science/296837_a_298166]
-
parte dintr-o organizație ce strânge fonduri caritative pentru țările sărace. În primele veacuri creștine, cum încă astăzi în Biserica armeană, se sărbătorea pe 6 ianuarie "Arătarea Domnului" (teofania), având mai multe evenimente deodată: Aceasta se atestează și de către ritul latin, în troparul de la vecernia Bobotezei: "Astăzi steaua i-a dus pe magi le iesle; astăzi vin din apă s-a făcut la nuntă; astăzi Christos bine a voit a se boteza în Iordan de la Ioan." Acest fapt a determinat ca
Cântec de stea () [Corola-website/Science/296844_a_298173]
-
se poate răspunde că poporul care a creat termenul nu putea cunoaște (și nu cunoaște nici acum) asemenea subtilități teologice. În reacție la această ambiguitate, elitele bisericești au înlocuit aceste termen popular cu acela de "sărbătoarea Născutului" (tot de origine latină), așa cum se constată în "Evanghelia învățătoare" din 1642 și în "Cazania" lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și celelalte limbi neolatine (romanice) - și nu numai - au derivat numele sărbătorii (, , , , ). Alte etimoane latine care au fost
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
tot de origine latină), așa cum se constată în "Evanghelia învățătoare" din 1642 și în "Cazania" lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și celelalte limbi neolatine (romanice) - și nu numai - au derivat numele sărbătorii (, , , , ). Alte etimoane latine care au fost propuse de lingviști sunt ("in")"carnationem" (Lexiconul de la Buda), "crastinum" (Hasdeu 615) și "Christi ieiunium" (Schuchardt, Literaturblatt VII, 154). Acesta din urmă seamănă cu termenul uzual grecesc Χριστούγεννα (citit Hristúyena) însemnând "Nașterea lui Hristos". Termenul apare cu
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
legată de denumirea sărbătorii păgâne a slavilor pentru solstițiul de iarnă și anume "Korochun" (корочун, карачун în rusă), "Kračún" (în cehă și slovacă). În limba maghiară denumirea Crăciunului este "Karácsony". Conform Lexiconului de la Buda termenul a fost preluat pe filieră latină, din "(in)carnationem", la fel ca și românescul "Crăciun". Sorin Paliga susține că termenul "Crăciun" este un cuvânt de origine daco-tracă legat de sărbătorile focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în „bucată de lemn”, în („Crăciun”, dar și „creangă
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
s-a creat apoi vechiul alfabet ebraic (1000 î.C.), alfabetul aramaic (800 î.C.) și alfabetul grec (800 î.C.). Alfabetul aramaic a dat naștere celui indian și celui arab (400 d.C.). Alfabetul grec a stat la baza alfabetului latin și alfabetului chirilic (slav).
Alfabet () [Corola-website/Science/296858_a_298187]
-
separat Biserica Occidentului - supus papei - de Bisericile Orientului (numite azi ortodoxe) nu a fost decât «maturizarea» zgomotoasă a unui conflict latent, cu privire la limitarea puterii autorității papilor și cu privire la spațiile de autonomie ce trebuia garantată fiecărei Episcopii (Biserici locale). În creștinătatea latină stingerea dinastiei carolingiene și apariția formelor feudale au produs amestecul apiscopului Romei în ițele intereselor politice, civile. De reținut că în aceste State feudaleprelații participau activ în plan politic local, iar nobilii se amestecau tot mai mult în structurile bisericești
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
ele (apartenența la un Stat sau /și un principat). În 1414-1418, Conciliul din Konstanz părea că reușește să impună doctrina autorității supreme a Conciliului ecumenic (ca reprezentanță a întregii Biserici) față de episcopul Romei. Așa s-a ajuns, regrupând fracțiunile creștinismului latin, la alegerea unui singur papă. În fața rupturilor care au urmat precum și a slăbiciunilor teoretice și practice ale susținătorilor conciliarismului poziția papei a continuat să se consolideze tot mai mult, dar trebuie notat că, de fapt, în măsura în care dobândea o autonomie politică
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice. Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină "Mons Vaticanus", Colina Vatican. Este parte a "Mons Vaticanus" și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italene. Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de editură. Vaticanul își emite propriile monede și timbre și controlează propriul domeniu de internet (.va). Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa. "L
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
principal clerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoasei Gărzi elvețiene, forță militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului. Limba oficială este limba latină, "lingua franca" a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana și - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversație, publicații și transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elvețiene. Există și o
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
notează o consoană fricativă postalveolară surdă cu simbolul fonetic . Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea "Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi", în 1819. Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă Σ (σ sau ς), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de "ș". Din punct de vedere grafic
Ș () [Corola-website/Science/296857_a_298186]
-
materialelor de construcție, a textilelor și altele. Agricultură reprezintă 30% din PIB, iar industria 36 %. În Voievodina, locuiesc 34 576 de români, concentrați în 42 de localități. Odată cu garantarea autonomiei în Voievodina, limba română a primit statut oficial împreună cu grafia latină, după cum se precizează în Statutul Provinciei Autonome Voievodina, "Dispozițiile de Bază", articolul 6: Astfel, în majoritatea segmentelor societății, poate fi utilizată limba română. Română este oficială pe teritoriul PAV în localitățile Alibunar, Biserica Albă, Jitiște, Becicherecul Mare, Kovăcița, Cuvin, Plandiște
Voievodina () [Corola-website/Science/296873_a_298202]
-
dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * "Dyeus ph2tēr". Zeul este cunoscut în altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanskrita vedică ca "Dyaus" / "Dyaus Pita"), latină ( Jupiter, de la Iuppiter, care derivă din vocativul proto-indo-european * "dyeu-ph2tēr" ), care derivă de la rădăcina * "dyeu-"("a străluci", , "cer" , "zeu"). Cea mai timpurie formă atestată numelui său sunt în greaca miceniană: "di-we" și "di-wo", scris în Linearul b. El făcea parte din
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
împreună cu latina cultă în fostul Imperiu Roman și care a pus bazele tuturor limbilor romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este limba neolatină care a cunoscut cea mai largă răspândire în lume. Spaniola s-a dezvoltat din dialectul latin vorbit în zonele limitrofe dintre Cantabria, Burgos, La Rioja și Álava, provinciile de nord din actuala Spanie, devenind cel mai popular idiom al Regatului Castiliei (latina a fost o limbă oficială). De aici vine și numele original al dialectului, "castellano
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
mai mare parte a continentului american. În prezent limba spaniolă este una dintre cele mai vorbite și populare limbi ale lumii și cea mai folosită limbă romanică. Este utilizată în Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și, ca limbă oficială, în Uniunea Latină. Numărul vorbitorilor crește repede dat fiind faptul că stă pe locul doi ca cea mai studiată limbă din lume, precedată doar de limba engleză. Spaniola este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, Organizației Statelor Ibero-Americane, Organizației Statelor Americane, Organizației
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
alții este o creolă. Se știe că o limbă creolă este o limbă simplificată, bazată pe o sintaxă indigenă și cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine. Spaniola folosește alfabetul latin îmbogățit cu litera ñ ("eñe", care reprezintă fonemul /ɲ/) și digramele "ch" (reprezentează fonemul /tʃ/) și "ll" (reprezintă fonemul /ʎ/). Totuși, digrama "rr", care reprezintă fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
parte a alfabetului. Astfel, alfabetul tradițional spaniol conține 28 semne (30 cu "k" și "w", care apar doar în cuvintele împrumutate). În timpul celui de-al IX-lea Congres al Asociației Academiilor Limbii Spaniole în 1994, se acordă adaptarea unui alfabet latin universal, în care "ch" și "ll" nu sunt litere independente. Totuși, această reformă afectează doar procesul de ordonare alfabetică a cuvintelor, nu compoziția alfabetului. Astfel, digrafele "ch" și "ll" încă fac parte din acesta. Spaniola folosește accentul ascuțit pentru a
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
este mut). Spaniola are un fond lexical moștenit din latina populară. A conservat și mulți termeni clasici, dispăruți în alte arii ale României: > "ave" (pasăre), > "comer" (a mânca), > "preguntar" (a întreba), > "tamaño" (talie, măreție). Există și urmași ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părți: > "cabeza" (cap), > "corazón" (inimă), > "amarillo" (galben). Peninsula Iberică a fost locuită înainte de cucerirea romană de populații neindoeuropene și indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată folosind accentul ascuțit. Fiindcă atât spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltării diferite uzul formelor moștenite variază. Spaniola este o limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc. Acestea sunt scurte: o inscripție pe o icoană atribuită unui ieromonah, Nectarie Tărpu, tradusă în greacă, albaneză și latină (1731), și o inscripție nedatată de pe așa-numitul „vas Simota”. În această perioadă, clerici din Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană. Odată cu secolul al XIX-lea începe a treia perioadă, cea modernă, a aromânei. Atunci se trece la alfabetul latin și apar lucrări filologice influențate de limba română și latinizante. De aceea, limba acestor lucrări este artificială. În a doua jumătate a secolului, odată cu înființarea unor școli românești în Macedonia, ia ființă și o literatură artistică în aromână. Începând cu
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
sunt aromâna și meglenoromâna, ambele vorbite în arealul central-sudic al peninsulei Balcanice, iar cel vestic este istroromâna vorbită în Istria). Etnogeneza poporului român se înscrie în procesul general european de formare a popoarelor și limbilor neolatine, similară formării altor popoare latine, cu diferența că peste un element autohton (de exemplu galii in Franța, celtiberii în Spania) venirea romanilor a fost urmată și de un al treilea "ingredient" care în cazul popoarelor latine occidentale a fost de origine germanică (francii în Franța
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
a popoarelor și limbilor neolatine, similară formării altor popoare latine, cu diferența că peste un element autohton (de exemplu galii in Franța, celtiberii în Spania) venirea romanilor a fost urmată și de un al treilea "ingredient" care în cazul popoarelor latine occidentale a fost de origine germanică (francii în Franța, vizigoții in Spania), pe când la poporul român, acest al treilea element asimilat l-au constituit slavii, dar abia după secolul al VI-lea (d.Hr). Etnogeneza românilor transilvăneni este (înainte de Regatul
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]