15,170 matches
-
doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de cupe. — A făcut-o pentru Anglia! Încerca maică-sa să-l liniștească. Apoi, Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să-i punem și crosa de hochei lîngă uniformă, dar Henry nu vrea cu nici un chip. — Eu o să plec, spuse Rowe. Nici n-aș fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bine ce Înseamnă asta... Se opri ca să-l privească, parcă pentru prima oară de cînd intrase, apoi adăugă: — Mi-am omorît și eu nevasta. Aș fi putut s-o rețin, s-o lovesc... Nu mai știi ce vorbești, Henry! protestă maică-sa. Ce-o să creadă domnul? — Mamă, e Arthur Rowe! — Ah! exclamă doamna Wilcox, și În aceeași clipă dinspre stradă se auziră scrîșnete de roți și larmă de pași. — Cum Îndrăznește?! Își urmă doamna Wilcox gîndul. — Mamă dragă, e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o revadă abia la vârsta de cincisprezece ani. De altfel, nici pe taică-său nu avea să-l mai vadă. În 1964, Marc plecă să facă un reportaj despre Tibet, aflat sub ocupație militară chineză. Într-o scrisoare către maică-sa, Îi spunea că se simte bine, că e pasionat de budismul tibetan, pe care China Încerca să-l lichideze prin violență; au fost ultimele vești de la el. Un protest al Franței pe lângă guvernul chinez rămase fără urmări și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceea, În sufragerie, l-au impresionat mai ales prin statura și aerul lor tineresc. În septembrie, Bruno trecea Într-a șasea; au hotărât să-i găsească un internat, iar la sfârșit de săptămână să meargă la Paris, la taică-său. Maică-sa va Încerca să-l ia, din când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al estradiolului secretate de ovare, adolescentele depun pernițe de țesut gras la nivelul sânilor și al feselor. În cazul ideal, aceste organe capătă un aspect Împlinit, armonios și rotunjit; contemplarea lor trezește atunci la bărbat o dorință intensă. Ca și maică-sa la aceeași vârstă, Annabelle avea un trup foarte frumos. Dar chipul maică-sii fusese drăguț, plăcut, și atât. Nimic nu anunța Încă șocul dureros al frumuseții fetei, iar mama ei Începu să se teamă. De la tată, de la ramura olandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sânilor și al feselor. În cazul ideal, aceste organe capătă un aspect Împlinit, armonios și rotunjit; contemplarea lor trezește atunci la bărbat o dorință intensă. Ca și maică-sa la aceeași vârstă, Annabelle avea un trup foarte frumos. Dar chipul maică-sii fusese drăguț, plăcut, și atât. Nimic nu anunța Încă șocul dureros al frumuseții fetei, iar mama ei Începu să se teamă. De la tată, de la ramura olandeză a familiei, Annabelle moștenea desigur ochii mari, albaștri, și părul blond, bogat; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fericită că pur și simplu se arunca În brațele lui. Rămâneau atunci Înlănțuiți câteva clipe, Într-o stare de paralizie voluptuoasă; abia după aceea Își vorbeau. Bruno urma și el liceul din Meaux, Într-o clasă mai mare; știa că maică-sa avusese un al doilea fiu, cu alt tată; și asta era tot. De altfel, o vedea foarte rar. De două ori, Își petrecuse vacanța În vila ei de la Cassis, unde erau primiți mulți tineri aflați În trecere, autostopiști. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a-și corecta anumite imperfecțiuni naturale. Se scăldau, goi cu toții, În micile golfuri de lângă vilă. Doar Bruno refuza să-și scoată costumul de baie. Se știa alb ca brânza, scund, respingător, obez. Uneori, unul dintre băieți era primit În patul maică-sii, care avea deja patruzeci și cinci de ani; vulva i se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi. Vulvele tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
natural, adică destul de animal - iar asta e o tară iremediabilă: orice aș spune, orice aș face, orice aș cumpăra, nu voi putea depăși niciodată acest handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor accepta niciodată: nu era și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să revină la ea În repetate rânduri, modificând un detaliu sau altul - psihiatrul, e drept, părea să-i aprecieze enorm povestirea. Iată versiunea canonică preferată de Bruno: „S-a Întâmplat pe la sfârșitul lui iulie. Venisem pentru o săptămână la maică-mea, pe Coasta de Azur. Continua să țină casă deschisă, primea lume multă. În vara aceea, se culca cu un canadian - un zdrahon tânăr, cu un fizic de țapinar. În dimineața când urma să plec, m-am trezit foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și după mai multe ejaculări; Începând din acel moment, a optat definitiv pentru bărbații tineri. «Totuși, adăugă ea, inițierea se face Întotdeauna În afara sistemului familial direct. Este indispensabil pentru a permite deschiderea către lume.» Bruno tresări, se Întrebă dacă totuși maică-sa nu se trezise, dimineața, când Își pironise privirea În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se maturizase mult. Se mai subțiase, avea un surâs mai interiorizat și, vai, era și mai frumoasă. Bruno se hotărî să ia o inițiativă: vila din Sainte-Maxime fusese vândută, dar putea merge la proprietatea lui di Meola, cum Îi sugerase maică-sa; le propuse celor doi să vină cu el. Plecară peste o lună, la sfârșitul lui iulie. 14 VARA ’75 „Faptele lor nu le dau răgaz să se Întoarcă la credința În Domnul Dumnezeul lor, căci un duh de ticăloșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oricând că nu avem nimic, dar absolut nimic În comun cu lumea aceasta. — Chiar trebuie să pleci? — Da, trebuie să stau două săptămâni cu fiul meu. De fapt, trebuia să plec săptămâna trecută, acum Însă chiar nu mai pot amâna. Maică-sa pleacă poimâine, și-a rezervat biletul de avion. — Câți ani are fiul tău? — Doisprezece. Christiane se gândi, bău o Înghițitură de vin. Își pusese o rochie lungă, se fardase și părea o adolescentă. Sânii i se ghiceau prin dantela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prim semn, deja, Își dădu seama că era pe cale să se Îndrăgostească. — În fond, reluă Christiane, e o coincidență, dar una deloc surprinzătoare. Părinții mei, tâmpiții, aparțineau aceluiași mediu libertar, vag beatnik, din anii 50, În care se Învârtea și maică-ta. Poate se și cunosc, dar n-am nicio poftă s-o aflu. Îi disprețuiesc pe oamenii ăștia, pot spune chiar că-i urăsc. Reprezintă răul, au produs răul și, crede-mă, știu ce spun. Îmi amintesc foarte bine vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un tunel; circulația automobilelor era inexistentă. După Ghidul drumețului pe care-l cumpărase la aeroportul Orly, satul Saorge, cu casele lui Înalte dispuse În amfiteatru, dominând valea de la o Înălțime amețitoare, avea „ceva tibetan”; era foarte posibil. Oricum, aici hotărâse maică-sa, Janine rebotezată Jane, să-și dea obștescul sfârșit, după cinci ani petrecuți la Goa, pe coasta apuseană a peninsulei indiene. — Mă rog, a hotărât să vină aici, nu să crape aici, Îl corectă Bruno. Se pare că hoașca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe o găină.” Ieși din spital după o săptămână. Michel Îi scrisese lui Walcott anunțându-l că va Întârzia; după câteva ezitări, acceptă să stea la părinții ei, În fosta cameră a fratelui. Annabelle Își dădu seama că Michel și maică-sa simpatizaseră În perioada internării ei În spital. Fratele cel mare, și el, trecea mai des pe-acasă de când venise Michel. Nu aveau să-și spună mare lucru: Michel nu știa nimic despre problemele micii Întreprinderi, iar Jean-Pierre erau total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dădură jos glugile. Unul dintre aceștia, iar posteritatea nu va reține niciodată care, rosti atunci amenințarea cu cel mai profund caracter psihanalitic din câte s-au spus vreodată: — Împărate, o să ne spui și laptele pe care l-ai supt de la maică-ta! În același timp, la poalele turnului, câțiva nou-veniți Își făcură curaj și se apropiară de cele două porți de intrare. Se separară mai Întâi pe sexe și căutară o sonerie, pentru a-și anunța politicos prezența - doar nu se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca oglinda o strepezesc pe maică‑sa până‑n vintrele de unde a ieșit cândva Hans, iar el nici măcar nu‑și dă seama de asta. Pantofii sunt la modă, dar cam incomozi. Dacă vrei să fii frumos, trebuie să suferi, îi zice Hans în glumă mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a născut pentru neisprăviții care‑și fac veacul la Café Sport sau la Hawelka. Nu, nicidecum, ci pentru o educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
te duce cu gândul la orice altceva în afară de conflicte interioare; își comandă o cola cu rom. Pentru gemeni e prea scump, așa că întorc capul când vine chelnerul, dar el e deja obișnuit cu asta. Hans comandă ceva și mai scump, maică‑sa s‑ar răsuci pe scaunul vechi de bucătărie, dac‑ar ști. Orele suplimentare făcute pe ascuns. Anna spune că în natură cel slab se supune celui puternic, de exemplu trestia vântului nordic. Sau tăcerea - pădurii. Rainer: Va să zică va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se poate citi negru pe alb - bate un vânt aspru, proaspăt, purificator. Ptiu, drace, astăzi orice lucru purificat nu mai înseamnă pentru el decât un curent subțire și rece ca gheața, care‑l supără la ochi. Cartea poștală cu imaginea Maicii Domnului din Lourdes stă ghemuită la picioarele Mântuitorului - de fapt acolo îi este și locul, nu sus, la cap - unde a fost adusă de curent. Și apa sfințită din vasul de ceramică în formă de inimă se mișcă și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]